Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

21

Ajung acasă obosit din urma discuțiilor avute cu Song Yona, urmând să mă ocup de cea mai recentă problemă creată.

Înaintez, privind melancolic în spre pereții întunecați acoperiți cu diverse fotografii pe care le ating în mers admirându-le pentru a mia oară.

Un alt lucru important la Yona pe care îl adoram, era abilitatea ei impecabilă de a poza.

Indiferent de unghiul din care băiatul o fotografia, aceasta poza într-o eleganță impecabilă. Motiv pentru care fiecare fotografie trebuia tratată ca pe o mică piesă de artă.

Și ce mod mai bun de a evidenția arta decât prin a o expune de-a lungul pereților celui ce o iubea cel mai mult?

Ochii băiatului sunt rapid distrași de urma de apă ce se scurgea de-a lungul podelei, urmând-o vizual până la paharul răsturnat de la capătul ei.

Hy:- Ah, dacă vroiai să mori de sete trebuia să îmi spui.

Spune brusc băiatul privind iritat în spre fata din colțul camerei ce se ridică imediat la auzul său.

Era într-un stagiu de durere atat de mare încât abia își mai simțea corpul, dar cu toate astea apucă să îi răspundă scurt.

- Ai pus ceva în ea..

Răspunde fata șoptind răgușit din cauza setei, forțându-se să rămână în picioare.

Băiatul își dă ochii peste cap privind in spre praful ce se întrevedea pe marginea paharului răsturnat.

Hy:- Era pentru binele tău...

Răspunde acesta, apropiindu-se de fată pentru a-i verifica legăturile de la încheieturi asigurându-se că nu avea să se miște prea mult.

Fata tresare imediat la simțirea atingerilor înapoidu-se speriată.

Hy:- Acum vei simți fiecare zgârietură.

Continuă băiatul scoțându-și cuțitul din buzunarul jachetei trezind panică in glasul fetei ce începuse să își ceară scuze printre lacrimi.

Întotdeauna primele minute începeau așa...
Cu trupul firav al victimei ce opunea rezistență urmat de lacrimi inutile și cuvinte fără vreo însemnătate.

Dar oricât de incitant era tot scenariul, băiatul nu își putea scoate din minte pielea incomparabilă a Yoney.

Indiferent de, cât demult încerca, prin alte persoane băiatul sfârșea prin a termina dezamăgit.

Pur și simplu era atât de obsedat de trăsăturile unice ale șatenei încât nu o putea înlocui nici măcar fictiv.

***

Perspectiva lui Song Yona

Stau îngândurată în mijlocul camerei mele învârtindu-mă plictisită de-a lungul ei.

Faptul că Hyunjin a trebuit să plece ma întristează atât de tare. Chiar vroiam să îmi mai petrec timpul cu el.

Gândește fata aruncându-se în pat plictisită scoțându-și telefonul.

Instagramul era mai plictisitor ca niciodată. Și totuși o postare anume o face pe fată să se ridice imediat surprinsă.

- Ce?
- Asta este cumva Seo Jyn?

Întreabă fata confuză mărind fotografia pentru a, analiza mai bine.

De îndată ce curiozitatea îi preia controlul, fără a mai gândi limpede, șatena se îndreaptă direct spre casa prietenei sale urmând să îi ceară niște explicații pentru acea poză.

În mai puțin de 15 minute fata ajunge în dreptul ușii ciocănind în continuu.

In cele din urmă din spatele ușii apare Seo Jyn surprinsă la vederea prietenei sale închizând rapid ușa în urma ei.

S.J:- Oh, Hei Yona. Nu știam că vi...

Spune fata râzând slab încercând să se poarte cat mai natural.

Șatena doar își scoate telefonul pe care îl îndreaptă în spre cealaltă așteptând o explicație plauzibilă.

S.J:- Crede-mă există o explicație foarte bună pentru acea poză.

Continuă fata făcând o pauză in vorbire, timp in care ușa din spatele ei se deschide ușor.

Îmi reîndrept atenția instinctiv în spre persoana ce pășea in afara ușii simțind cum inima mi se oprește imediat la vederea lui.

Băiatul iese privindu-mă cu un zâmbet calm, după care o i-a pe Seo Jyn în brațe oferindu-i un sărut pe obraz.

- M-ai lăsat singur prea mult timp.

Mai adaugă băiatul dându-i fetei părul pe spate, lăsându-i pielea gâtului la vedere.

Eu doar îmi cobor rușinată telefonul privind aproape înlăcrimată în spre Seo Jyn.

Nu mai aveam nevoie de nici o altă explicație totul fiind suficient de clar deja.

Stau blocată în fața amândurora neștiind cum să reacționez. Oare să fac o scenă sau pur și simplu să plec și să îmi înec amarul?

Gândește fata simțind cum privirile celor doi o ardeau răspunsul fiind evident acum.

Îmi revin imediat la normal întorcându-mă pur și simplu pentru a pleca. Dintr-un motiv sau altul sunt sigură că orice aș fi zis doar ar fi încurcat lucrurile dar nu puteam ignora sentimentul de trădare pe care îl simțeam. Cu asta in minte mă întorc brusc înapoi, ațintindu-mi privirea asupra băiatului.

S.Y:- De ce ai face asta Tae Heun? Chiar nu ai pic de, decență?
- Ști că eu și Seo Jyn suntem prietene.
- Cum îndrăzneți să mă ataci in acest fel?

Întreabă fata plină de resentimente simțind cum respirația i se îngreunează și inima să îi ardă.

Băiatul doar se uită în spre Seo Jyn ce arăta regret și compasiune prin simpla sa privire după care revine la contactul vizual cu Yona.

T.H:- Nu știu despre ce vorbești Yona.
- Noi nu am fost niciodată împreună.

Se apără băiatul îndemnând-o pe Seo Jyn să intre înapoi in casă alături de el lăsând-o pe șatenă de izbeliște.

Cu o senzație puternică de regret fata părăsește curtea prietenei sale îndreptându-se spre casă în pași lenți.

Aproape se putea auzi cum micile cioburi rămase in inima fetei se aruncau înafara corpului ei firav. Lăsând-o neputincioasă.