Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

23

Două săptămâni mai târziu

Perspectiva lui Song Yona

Încă nu aveam nici o veste din partea lui Hyunjin, oare acesta era semnul despărțiri noastre?

Se întreabă fata verificându-și din nou telefonul, oftând lung la vederea aceluiași cadru gol. Nu avea nici un mesaj.

SY:- Uff, nu pot sa cred ce situație..

Oftează fata afundându-și capul în pernă stânjenită de tot ce avea legătură cu Hyunjin.

S.Y:- Dacă știam că îi place să preia controlul în felul ăsta nu aș mai fi încercat nimic.

Continuă fata amintindu-și de strânsoarea îndelungată a băiatului urmată de privirea lui defensivă.

S.Y:- Dar chiar părea că își regretă acțiunile...

Mai adaugă fata pe un ton contradictoriu amintindu-și de scuzele sincere ale acestuia.

S.Y:- Cred că ar fi cazul să lămuresc situația asta cu el..

Spune fata ridicându-se din pat motivată în a-i vorbi în sfârșit băiatului. Totuși un mesaj nu ar fi prea potrivit după atât de multă vreme. Era clar că trebuia să îi vorbească în persoană deșii...

S.Y:- Stai, eu nici măcar nu știu unde locuiește propriul meu iubit ?!

Strigă fata mirându-se de propria-și atitudine. Cum era posibil ca după atâtea luni de zile să nu îi fi vizitat casa?

Era clar că și ea fusese o iubită rea și că trebuia să se revanșeze. Iar cu ajutorul singurei informații utile știute despre băiat avea să repare totul.

Cu gândul ăsta în minte fata își părăsește casa in grabă îndreptându-se direct în spre locația vag găsită în urma unor căutări vaste pe internet sperând că Hyunjin va fi acolo

Cu fața îndreptată în spre ferestrele fumurii ale clădirii ce aduceau a neîncredere, fata oftează scurt făcându-și curaj să înainteze.

In interiorul clădirii era o mică recepție in spatele căreia era așezat un băiat acoperit in negru ce își sprijinea picioarele de birou plictisit.

Yona înaintează în spre el atragându-i ușor atenția.

Băiatul se uită bine la fată mimând o expresie încurcată după care privește în spre poza agățată din dreapta lui sărind imediat din loc pentru a se arăta prezentabil.

- Domnișoară Yona! Nu știam că veniți...

Se scuză băiatul așezându-și imediat costumul din urma posturii nepotrivite pe care o avea.

- Vă stau la dispoziție.

Mai adaugă acesta plecându-și capul în fața șatenei ce îl privea nedumerită.

Fata se oprește în fața băiatului confuză. Cum ar fi putut acesta să o cunoască deșii nu îl mai văzuse niciodată?

Se întreba șatena privind nedumerită în jur  până la vederea unui tablou de dimensiuni impresionante agățat chiar la intrare.

In acest tablou era desenată una dintre pozele Yoney. O poză pe care nici măcar fata nu o putu recunoaște imediat. Era atât de vagă și totuși atât de evidentă încât nu reușea să deslușească împrejurimile în care a fost făcută.

Cu un gest rapid de revitalizare, fata își revine imediat refixând privirea asupra băiatului din recepție.

S.Y:- Umm, Hyunjin este aici?

Întreabă fata nesigură simțindu-se puțin stânjenită de împrejurimi.

Recepționistul ridică vag din umeri gesticulând un mic "așteaptă" pentru a căuta ceva în computerul său.

- Da, este aici.

Spune băiatul continuându-și căutarea din ecran revenind rapid la postura inițială.

- Și vă solicită prezența în biroul său.

Mai adaugă acesta făcându-i fetei semn in spre lift urmând-o din spate pentru a o ghida.

Șatena se conformează ușor urmându-i calea până în lift lăsând băiatul să îi selecteze nivelul.  O senzație de amețeală o cuprinde brusc observând că nivelul selectat era unul dintre cele mai înalte ale clădirii. Deșii își menține aparența calmă pe tot parcursul liftului aceasta simțea cum se prăbușește pe interior.

După câteva minute insuportabile de greață aceasta ajunge repede la etajul dorit înaintând de-a lungul culoarului în spre ceea ce părea a fi biroul lui Hyunjin.

Nu era foarte sigură de modul in care se presupune că trebuia să reactioneze și emoțiile o copleșeau .

Adică ar fi trebuit să bată la ușă sau putea să intre direct dat fiind că în acea incapere se afla oricum iubitul ei.

Gândurile măcinătoare i se opresc imediat, ajungând în cele din urmă în dreptul ușii pe care o deschide cu rapiditate pășind înăuntru cu ochii de-a dreptul închiși sperând ca nu cumva să fi făcut vreo greșeală.

Imaginea era simplă. Băiatul stătea rezemat de propriul birou privind zâmbitor în spre fata ce stătea cu ochii închiși în pragul ușii fără a îndrăzni să facă vreo mișcare.

Brunetul se bucura mult să o vadă. Parcă trecuse o veșnicie de la acel incident... și să o privească de la distanță nu era la fel de distractiv...

... deșii meritase efortul dat fiind că acum fata era cea care îl căuta pe el si nu invers.

Profitând din plin de situație băiatul apucă o bucată de pamblică aflată la îndemână apropiindu-se de șatenă. Și cu o mișcare rapidă și delicată îi învăluie materialul fin în jurul ochilor legându-i capătul lejer la spate.

Hy:- Înțeleg că nu dorești să îmi mai acorzi privirea ta prețioasă...

Spune brusc băiatul pe un ton întristat încercând să mențină o distanță ușoară față de șatenă.

Hy:- Dar îți spun sincer...

- Mă bucur mult că ai venit.

Mai adaugă brunetul într-un suspin lung.

Fata împietrise.
Nu se aștepta la o asemenea reacție din partea lui Hyunjin. Credea că este supărat sau măcar dezamăgit de ea, dar nu era deloc așa. Cuvintele lui o înduioșau cu ușurință iar gesturile lui și mai și.

Yona își dezleagă pamblica din jurul ochilor fixându-și privirea asupra brunetului ce era doar la câțiva centimetri distanță.

Un impuls puternic o îndeamnă din senin să micșoreze toată acea distanță la zero apropiindu-se de buzele lui Hyunjin, pregătind răbdător un sărut dulce căruia băiatul i se alătură imediat.

Totul se intesifica atât de repede încât se simțea a pierdere. Buzele incredibil de moi ale băiatului, atingerile sale controlate de-a lungul umerilor ei. Toate se simțeau la intensitatea lor maximă lăsând loc curiozități să le stea în cale.

Până la urmă se pare că meritase efortul căutării acelei firme despre care i se spusese acum mult timp dat fiind toate cele ce au urmat.

Gândește Yona lăsându-se în continuare purtată de val.