Un zambet a fost suficient pentru a-l iubi lumina ochilor lui mi-a orbit sufletul, vorbele spuse imi sunt si acum tiparite in minte.Fiecare cuvant, fiecare soapta vocea lui... o voce suava, gingasa ce ma alina mereu.Stateam ore-n sir si discutam,discutam orice, despre soare si luna, despre moarte si viata, despre vreme, despre noi.Despre lumea mea sau lumea lui nu m-a atins niciodata, cu toate ca am impresia uneori ca pe obraz ii simt parfumul.E departe de mine..mult prea departe.Departe de sentimentele pe care eu le simt.
Din cauza acestei vieti pline de obstacole,de decizii care ne fac sa ne para rau de ceea ce am facut,de cele alese,de cele gandite.
- Sa nu ai niciodata incredere in cei ce si-au calcat odata cuvantul,spuse o voce ce imi transmisese un fior rece.
Ma uitam in jurul meu sperita.Era intuneric,oscuritatea infernului parca a inundat aceasta lume.Era o pustietate fara vlaga,fara nici un semn de viata.Un cimitir de suflete pierdute intr-o cusca fara scapare,si fara sansa de ajutor.Unde ajungi din pricina unor lucruri banale precum moartea.Unde devii atat de usor incat te poti lasa purtat de adierea blanda a vantului rece.
Spiritul ce te reprezinta chemat intre doi pereti.Unul al binelui si unul al reului.Intre judecata suprema si libertate exista o distanta enorma.
Dar cate odata apare o umbra ce te atrage in mainile acelea reci si parsive.Ce te ademeneste cu cuvinte ce iti faceau urechea sa tresara de minunatele cuvintele auzite.Cate odata,cele auzite nu sunt aplicate,dupa acordul facut.Nu te astepta mereu la cea ce sperai.
Cate odata poate ar trebui sa te lasi in voia sortii,sa vezi ce se va putea intampla.Esti intr-un triunghi al disperari unde doar puterea de a renunta ese calea iluminata.
- Durerea ce o simt este insuportabila.Idea ca va trebui sa incalc un juramant pentru a putea spune adevarul ma inspaimanta.El a devenit punctul meu de forta interioara,am nevoie de el mai mult ca de aer.
- Oprestete ce toti indrugi acolo,acestea sunt doar cuvinte fara sens,acea voce parea deranjata de acele cuvinte pe care le rosteam din suflet.
Ceva ma oprea in imi usura sufletul ce intevnita o amaraciune melancolica.Mii de cuvinte fara sens imi ieseau din gura.O creatura a oscuritatii ma oprea.Imi fura din energia pozitiva pe care corpul meu o detinea.Demonul se hranea din lacrimile si durerea mea devenind mai puternic.
Aceste cuvinte dulci si adevarate,pe care doar un suflet pur le-ar putea spune.Un suflet nevinovat tinut ostatic intre barele reci ale intunericului.Dar sentimentul era mai puternic,emana o putere pe care am eliberato usor usor,rezistand tentatiilor de a ma opri din vorbit.
Am cazut intr-o mare adanca a recunoasterii si a adevarului,lacrimi fierbinti imi mangaiau obrazul.Printre lacrimi pe fata mea aparu un desen al unei fete neutre,care nu expima nici un sentiment,dar cate odata,sentimente sapate in adancul sufletului nu ajung pana la suprafata.
- Nu mai pot sa imi controlez nici mintea nici corpul.O putere misterioasa aflata inauntrul meu,zi dupa zi ma lasa fara puteri.Amintirile indepartate ale sufletului meu,nu sunt altceva decat iluzii inutile pierdute printre adierile vantului aspru,rosteam fraze care doar imi amageau sufletul.
Un puct de lumina se regasi in acel intuneric.Era ca o stea care rasarise de printre norii care acopereu frumusetea noptii.Devenea din ce in ce mai mare.Ca o luna care in ciuda cetii ce o acopere precum o regina triumfa in fata,aratand supusilor ca nimic nu ii poate impiedica stralucirea interioara.
Acel intuneric oare chiar ar fi putut fi spulberat,sau si acest fapt era doar o iluzie ce se juca fara nepasare prin mintea mea?Am prins mai multa forta,si am decis sa scot din interior tot ce simteam in acel moment.
- Sunt in cautarea unuei lumini care insfarsit imi va oferii pacea interioara.Durera ce o simt imi taie rasuflarea.Imi strang la piept aripile.Devin una cu cerul cautand fara speranta lumina,dar ploaia rece imi uda sarmanul meu corp.Sunt adusa la mal ca si cum as fi in bataia marii..
Dar vantul ma i-a in zbor,imi protejez mainile sperand ca ma voi putea prinde de un sens care sa imi dea curajul si forta necesara pentru a iesi afara din acest intuneric si pentru a putea merge tot inainte.Doar asa voi putea opri flacara ce-mi raneste sufletul,transformandul din ce ce mai mult in cenusa.
In fata mea aparu o mare de sange,era ca o ispita,nu as fi putut rezista tentatiei de a ma arunca.
- Nu te mai tot chinui atat,se auzi din nou vocea demonului.
- Ce tot spui?
- Nu iti mai confesa sentimentele ce le porti in adancul sufletului,inchidete in tine si lasale incontinoare inchise acolo.Nu ai motive pentru care sa faci un asemenea lucru. Vezi aceasta mare din acest component rosu? Te atrage,stiu ca il vrei,iar eu ti-l pot oferi,ma ademenea cu aceste cuvinte,care erau mai mincinoase ca oricand.
Ochi mei se mimetizau cu acea culoare rosie.Simteam acel miros iresistibil.As fi dat sa ma arunc,sa sar in acea minune rosie dar ceva precum un trasnet ma oprit.Ochi devenisera normali,era ca o reimprospatare a mintii.
- Nu,m-am rastit dintr-o data.
- Poftim?
- Cea ce ai auzit,nu! Nu voi mai cadea prada acestor cuvinte,acestor amagiri.Nu voi mai asculta de sfaturile tale.Voi face cea ce imi cere inima.
- Ha ha ha , incepu sa rada cu pofta demonul.
- De ce razi?
- Ce naiva esti. Fa ce vrei,mergi pe calea ce ti-o doresti dar aduti aminte viata ta sta in mainile mele.Aduti aminte datorita mie esti in continuare pe pamant,deci ai grija ce faci,te pot distruge la fel cum te-am lasat in viata decizia este a ta. Deci ce vrei, iti continui decizia sau continui sa mi te supui?
- Pai..nu stiam ce sa spun,dar in final am luat decizia.
- Deci?
- Am ales imi voi suporta soarta si voi alege . . .
