CONTRACT PRENUPTIAL

CAPITOLUL 7

  Luni dimineata, abia sosita, Corinne avu surpriza s-o vada pe Alma Grady dand buzna in biroul ei
  - Buna ziua, doamna Steddon. Ai petrecut un weekend placut?
  - Foarte placut, multumesc. Si tu?
  Cealalta schita un gest istovit.
  - Am avut ideea sa-mi iau nepotii la picnic. Rezultatul: cel mai mic, in varsta de doi ani, a varsat sosul de rosii pe fata de masa. Cel de trei ani s-a indopat cu hot-dog si i-a fost rau toata noaptea. Cat despre gemeni, le-a dat prin minte sa se catere intr-un stejar batran si a trebuit sa chemam pompierii ca sa-i dam jos de acolo. Altfel spus, un weekend de toata frumusetea...
  Corinne izbucni in ras.
  - Cati nepoti ai, Alma?
  - Sapte. De la numai doi copii... Dar fiul meu si sotia lui au avut surpriza, la nasterea celui de al treilea copil, sa vina pe lume gemeni. Din fericire pentru nora mea, acesti doi copii merg acum la scoala. Altfel, n-as raspunde pentru sanatatea ei.
  Corinne clatina din cap cu simpatie.
  - Intr-adevar, sa ai doi copii in loc de unul nu-i prea placut. Oricat ai iubi copiii, e mai bine sa-i ai la distanta intre ei.
  Privirea ii cazu brusc pe dosarul adus de secretara.
  - Ceva urgent pentru mine?
  - Da. Seful mi-a cerut sa-ti inmanez asta. Este vorba de un proces-verbal privind conventia cu o companie mexicana, Volta Lineas. Suntem in tratative cu ei pentru o participare la uzina lor din Ciudad de Mexico. O intrunire va avea loc aici, chiar in dimineata asta la ora zece, cu participarea principalilior reprezentanti ai conducerii. A survenit un eveniment neprevazut care risca sa modifice in intregime negocierile in curs. Dan s-a ocupat de problema asta toata ziua de ieri.
  Corinne lua dosarul si incepu sa-l studieze fara intarziere.
  - Multumesc, Alma. Daca ai ocazia, arunca o privire in sala restaurantului si spune-mi ce parere ai.
  - Am s-o fac negresit!
  Dupa plecarea secretarei, Corinne incepu lectura. Putin inainte de ora zece, se ridica si porni spre sala de consiliu. Scott, directorul financiar, se intretinea deja cu Warren si Frank. Dan isi facu aparitia cand toti patru luau loc in jurul mesei lungi.
  Cu fata trasa, era ca intotdeauna de o eleganta ireprosabila. Observa instinctiv cearcanele de sub ochi si linia crispata a gurii, dovada incordarii launtrice. O cuprinse un elan de simpatie pe care si-l stapani imediat. Frumoasa Suzzie nu era straina desigur de aceasta istovire... Simtindu-se privita de Dan, isi intoarse repede capul, prefacandu-se preocupata de stiloul ei.
  Dan lua fara intarziere cuvantul.
  - Buna ziua. Sper ca ati avut un weekend placut si imi pare rau ca va deranjez atat de devreme. Dar ma obliga imprejurarile. Duminica, am primit vesti foarte proaste. Fernando Diaz, directorul de la Volta Lineas, a decedat saptamana trecuta intr-un accident de masina. A lasat in urma lui o vaduva si trei fete, fara nici un fel de experienta in afaceri. In consecinta, n-au decat o idee: sa vanda cat mai repede posibil. Au primit deja o oferta de la o companie locala si ne cer o contraoferta in patruzeci si opt de ore.
  Se auzi un murmur dezaprobator din partea lui Scott.
  - Este o nebunie! Din fericire, am terminat analiza costurilor de exploatare. Daca ne hotaram sa cumparam, vom avea posibilitatea sa facem o oferta rezonabila.
  - Si sa nu uitam, interveni Dan, cursul valutar este in momentul acesta de partea noastra. Inflatia mexicana este atat de mare, incat doamna Diaz va fi dispusa sa accepte o oferta mai scazuta, cu conditia sa fie incheiata in solida moneda americana.
  - Si muncitorii mexicani? te-ai gandit la asta?
  Intrebarea venea de la Corinne.
  - Ma tem ca nu vor fi incantati sa accepte conducerea unui grup american.
  - Vor fi obligati s-o faca, i-o intoarse Frank cu nerabdare in voce. O asociere presupune sa avem oamenii nostri in fruntea uzinei.
  Dan proceda atunci la o rapida trecere in revista a problemelor operationale ce s-ar putea ridica. Corinne asculta cu o ureche neatenta. In mintea ei tocmai incoltea o idee. Tremurand de emotie, isi dadea seama ca ocazia atat de mult asteptata venise in sfarsit. Profitand de o scurta intrerupere, intreaba:
  - Te rog, Dan, poti sa-mi explici ceva? Daca am inteles bine documentele pe care mi le-ai trimis, guvernul mexican este departe de a fi favorabil intervenirii unui grup american intr-o afacere natio.Presupunand ca vom deveni asociati la Volta Lineas, nu putem spera in nici un caz sa detinem majoritatea?
  - Intocmai. In eventualitatea unei asemenea asocieri, mexicanii nu ne vor permite sa obtinem mai mult de patruzeci si noua la suta din actiuni.
  - In cazul acesta, nu este periculos pentru noi?
  Atenta sa-i reaminteasca propria ei situatie, adauga:
  - Daca nu ma insel, persoana care detine majoritatea este atotputernica...
  Privirea barbatului se ingusta in mod periculos. El intelesese amenintarea.
  - Intr-adevar - cel putin teoretic. Deoarece in afaceri, practica si teoria sunt doua lucruri fundamental diferite. Vei invata o data cu experienta. Desigur, teoretic nu vom avea nici o putere de decizie asupra partenerilor nostri mexicani. Dar in practica, noi avem o tehnologie si brevete, extrem de ravnite de ei. Asadar, ei n-au nici un interes sa impiedice administrarea noastra. Ca urmare, controlul se va afla in mainile noastre.
  Constient de tensiunea existenta, Frank se grabi sa intervina:
  - Nu te nelinisti, Corinne. Vom fi atenti ca tratativele prealabile sa puna compania noastra la adapost de orice surpriza neplacuta.
  - Poate, obiecta Warren. Dar ma gandesc totusi ca subestimam gravitatea problemelor ce se pot pune. Am vizitat personal uzina din Mexic. Fernando Diaz era singurul care avea simtul afacerilor. Ceilalti conducatori sunt in cea mai mare parte prieteni sau veri, foarte tineri si lipsiti de experienta.
  Discutiile au continuat cu indarjire pana la ora pranzului. Ca om excesiv de prudent, Warren nu inceta sa faca obiectiuni. In alte imprejurari, Corinne nu i-ar fi luat ostilitatea prea in serios si s-ar fi alaturat parerii lui Dan pentru a vota. Cariera acestuia din urma nu era o marturie a a rermarcabilei sale intuitii in materie?
  Dar astazi, imprejurarile erau diferite. I se oferise o sansa. Trebuia s-o prinda din zbor. In mintea ei isi facea loc o convingere: daca nu va incerca sa insiste inca o data, foarte repede, pe langa Dan, nu va mai avea niciodata curajul s-o faca.
  Cu cat il cunostea mai bine, cu atat mai putin se simtea in stare sa-si formuleze propunerea. In fata unui strain ar fi avut mai putine scrupule, dar inaintea unui barbat pe care incepea in secret sa-l admire admire...
  Dan expunea acum diferitele avantaje ale asocierii. Afland suma totala nu prea ridicata a operatiunii, Warren paru ca se linisteste. Daca, din nenorocire, proiectul esua, nu va fi o drama pentru compania Dansted. Era o companie puternica. Corinne nu se putea impiedeca de a admira tactul de care dadea dovada Dan: cunosterea oamenilor era pe masura marii lui priceperi in afaceri. Regreta cu atat mai mult ca trebuie sa i se opuna si sa puna in pericol, prin asta, frumoasa lor prietenie in devenire.
  Dupa ce-si termina expozeul, Dan lua repede o inghititura de apa si se adresa auditoriului:
  - Mai sunt intrebari?... Trebuie sa trag concluzia ca am acordul vostru pentru a face o oferta avocatilor domnului Diaz chiar in aceasta dupa-amiaza?
  Cei trei barbati aprobara. Corinne isi drese glasul:
  - Sunt in special doua sau trei probleme asupra carora as dori sa discutam. Dar este inutil totusi sa impiedicam pe toata lumea sa ia masa de pranz...
  Nimic din vocea ei nu-i trada intentiile. Totusi, pe chipul lui Dan se vedea o intensa incordare.
  - Vrei sa mergem in biroul meu? o intreaba el cu raceala. Domnilor, va rugam sa ne scuzati...
  Ajunsi la destinatie, el inchise usa in urma lui. Apoi se apropie de masa de lucru si se intoarse brusc cu fata la ea.
  - Te ascult, Corinne. Despre ce este vorba?
  Ea isi stapani cu greu o tresarire de spaima.
  - Nu voi vota in favoarea proiectului mexican, zise ea apasand cu buna stiinta pe fiecare cuvant pentru a-si stapani mai bine tremurul vocii
  A urmat o lunga tacere.
  - Inteleg, zise el in sfarsit. As putea sa stiu pe ce se bazeaza hotararea ta? Poate pe indelungatii tai ani de experienta in materie de negocieri internationale?
  Sarcasmul era evident.
  - Nu. Numai pe convingerea ca acest proiect este impotriva intereselor companiei Dansted. Investirea a sute de mii de dolari intr-o asociere neagreata de insusi guvernul mexican este un nonsens!
  Rostind aceste cuvinte, il sfida cu privirea.
  - Dan, esti cel mai in masura sa stii ca a fi minoritar intr-o companie te face extrem de vulnerabil.
  - Intr-adevar. Doamne, Corinne, de ce faci asta?
  Isi slabi cu un gest obosit nodul cravatei si isi descheie gulerul camasii. Ea se surprinse ca nu-si putea lua privirea de la mainile lui lungi si bronzate.
  Cu inima stransa, ii raspunse:
  - Dupa cum ti-am spus, in interesul exclusiv al companiei Dansted.
  Fara sa raspunda imediat, el se duse la fereastra, de unde privi indelung curtea uzinei.
  - Stii bine ca nu-mi pot continua activitatea de presedinte daca nu dispun de autoritatea necesara...
  Se intoarse usor spre ea si o intreaba:
  - In cazul acesta ce imi sugerezi? Ce astepti de la mine?
  Fu tentata o clipa sa alerge la el si sa-si puna capul la pieptul lui. O cuprinse o dorinta nebuna sa-si plimbe degetele pe aceasta gura ferma si senzuala. O va simti poate intredeschizandu-se ca data trecuta?
  Respira adanc, inabusindu-si gandul.
  - Exista o solutie foarte simpla, zise ea in graba. Casatoreste-te cu mine si fii tatal copilului meu. Vei avea atunci deplina libertate sa conduci compania dupa bunul tau plac. Nu numai ca vei fi presedinte cu puteri depline, dar vei detine totalitatea actiunilor. Puterea va fi absoluta.
  Vazu cum pumnii lui Dan se strang in mod periculos.
  - Corinne... Pentru numele lui Dumnezeu ! Credeam ca subiectul este inchis. Nu sunt armasar de prasila. Pareai sa fii de acord...
  - De acord sa-ti daruiesc actiunile mele in schimbul unui copil, da.
  - Sa mi le daruiesti? Cand eu eram hotarat sa-ti ofer pe ele trei milioane de dolari?
  Parea stupefiat.
  - Banii n-au absolut nici o importanta pentru mine. Si nu este vorba de un cadou, ci de un schimb. Pentru ceea ce doresc cel mai mult pe lume.
  Tacerea care urma parea sa nu se mai sfarseasca.
  Deodata, il vazu ca paleste. Admirabilul lui sange rece il parasise, in sfarsit. Lovi cu pumnul in fereastra si izbucni intr-un ras lipsit complet de veselie.
  - Vrei sa-ti spun ceva, Corinne? Esti nebuna ! Dar, in definitiv, de ce m-as sinchisi? De ce m-as incapatana sa te fac sa asculti de glasul ratiunii? Vrei un copil de la mine? Nu vad de ce te-as lipsi de el. Printre numeroasele mele cuceriri inca nu se afla o nebuna, dar totul este posibil, inca nu e timpul pierdut. Si cine stie? Poate ca voi gasi in asta o oarecare placere.
  Corinne avu impresia ca inima nu-i mai bate.
  - Trebuie sa inteleg ca... imi accepti propunerea?
  Gura barbatului se stramba intr-un zambet batjocoritor.
  - Evident ! De ce as refuza? Daca nu vezi nici un inconvenient in faptul ca acest copil va fi rezultatul unui santaj, te priveste doar pe tine. Ia-ti poseta, draga mea. Te voi conduce la tine, la hotel, unde ne vom pune fara intarziere pe treaba.
  Cum ii era extrem de greu sa ramana indiferenta, raspunse pe acelasi ton:
  - Cum? Indraznesti sa-ti asumi riscul de a ma lasa insarcinata inainte de casatorie? Si daca ma voi retrage si voi refuza sa respect intelegerea noastra?
  Bineinteles, acesta nu era singurul motiv al ezitarii de a-l urma imediat la hotel. Dar in acest stadiu al tratativelor lor, nu avea nici cel mai mic interes sa-i dezvaluie adevarul. Catusi de putin...
  In momentul in care inchidea usa in urma ei, Dan se opri brusc.
  - Corinne, te intreb pentru ultima oara. Esti sigura ca asta vrei cu adevarat?
  - Da. Ii raspunse ea fara sa-l priveasca. Absolut sigura.
  El se intoarse si se aseaza in spatele mesei de lucru. Aparent, isi regasise perfect stapanirea de sine.
  - De ce nu iei loc? Avem de pus la punct unele amanunte.
  Ea se supuse si-l privi cum isi rasfoieste agenda.
  - Sa vedem... Saptamana viitoare trebuie sa fiu in Mexic. Weekend-ul urmator am o conferinta de informatica unde trebuie sa tin un discurs. Ce ai spune daca fixam ceremonia sambata, 22 iulie? Avocatii nostri vor avea altfel timpul necesar sa redacteze actele.
  Corinne reusi cu mare greutate sa-si inghita nodul din gat.
  - Mi se pare perfect.
  - Foarte bine.
  Dupa ce facu insemnarea in agenda, o inchise si o puse in buzunar.
  - Poate ca acum ar fi bine sa ne punem de acord asupra termenilor contractului?
  Deoarece parea hotarat sa trateze subiectul drept o afacere, ea se stradui sa adopte acelasi ton.
  - M-am gandit deja la asta. Dupa parerea mea, trebuie sa prevedem doua clauze principale: una care sa ma asigure ca nu vei divorta inainte de nasterea copilului, alta care sa-ti garanteze ca nu-mi voi cere actiunile la divort.
  Dan incuviinta cu un semn din cap.
  - Frank nu va avea nici o dificultate in redactarea unui asemenea document. Daca accepti, fireste, sa-i acorzi increderea...
  Absolut. Voi semna tot ceea ce va considera util si rezonabil sa ma faca sa semnez.
  Cu cat se simtea mai stingherita, cu atat mai destins parea Dan. Rezemandu-se de spatarul fotoliului, isi puse nepasator picior peste picior.
  - Pentru ca ai avut bunavointa sa-mi evaluezi serviciile la suma de trei milioane de dolari, ai dreptul sa stii ce cumperi. Din punct de vedere medical vorbind, cred ca sunt pe de-a-ntregul apt sa concep un copil. Cu toate acestea, imi voi face datoria sa consult un medic si sa-ti aduc certificatul corespunzator.
  Apoi o privi cu malitiozitate.
  - In ceea ce te priveste, nici o problema deosebita?
  "Hotarat lucru, se gandi ea, nu sunt facuta pentru genul acesta de negocieri..." Din rosie deveni stacojie. Din nenorocire, nu existau prea multe posibilitati de abordare a problemei.
  - Hmm...nu. Eu..., nu cred. Dupa parerea ginecologului meu sunt o candidata ideala la maternitate.
  - Poate ca ar fi judicios totusi sa includem o durata maxima in contractul nostru? Caci daca, din intamplare, casatoria noastra va ramane infructuoasa, vom ramane legati unul de altul pana la sfarsitul zilelor noastre. Recunoaste ca ar fi suparator... Ce ai spune de doi ani?
  - Mi se pare pe deplin indestulator.
  Ii raspunse masinal. Deodata, un gand teribil o ingrozi: dupa toate aparentele, Dan conta pe ea sa-l intalneasca pe Frank Goldberg si sa puna la punct clauzele contractului prenuptial. Doar ca la aceasta idee simpla, isi simti obrajii inrosindu-se si mai si. Cu timiditate, facu observatia:
  - Dupa parerea mea, este preferabil sa angajam doi avocati: unul pentru cesiunea actiunilor si altul pentru amanuntele mai personale ale intelegerii noastre.
  El reflecta o clipa.
  - Ai dreptate, declara el in final. Este o idee excelenta. Cu atat mai mult cu cat Frank este inainte de toate un avocat care se ocupa de afaceri.
  Corinne isi stapani un adanc oftat de usurare.
  - Asta nu e tot, Dan. Mai este ceva... Daca as continua sa locuiesc la hotel dupa casatorie, riscam sa dam nastere la barfe. Vezi vreun inconvenient sa ma mut la tine? Una sau doua valize, nimic mai mult. Numai pentru salvarea aparentelor. Apartamentul tau mi se pare destul de vast pentru a ne asigura o deplina independenta reciproca.
  - Exceptand dormitorul, fireste...
  Precizarea fusese facuta pe un ton rece, ca si continuarea:
  - Imi plastesti trei milioane de dolari. Este normal sa fac imposibilul pentru a respecta contractul. Daca imi indeplinesc in mod cinstit misiunea, va trebui sa fii insarcinata intr-o luna sau doua...
  Corinne simti un nod in gat.
  - Intr-adevar. Regula, pentru o pereche casatorita, in stare buna de sanatate, este in general de trei luni.
  Vocea ei- constata ea cu disperare- era din ce in ce mai incordata. Dan ii raspunse cu un lung suierat.
  - Daca nu ma insel, asta inseamna un milion de dolari pe luna... Frumoasa suma !
  Dincolo de tonul lui rece si sarcastic, razbatea un inceput de iritare. O sclipire de temut stralucea in ochii lui negri. In mod ciudat, Corinne se simti reconfortata. Asadar, nu era atat de indiferent pe cat voia sa para...
  Dan se ridica.
  - Ei bine, pentru ca am examinat toate problemele, nu te mai retin. De altfel, trebuie sa plec. Am o intalnire la ora doua, la Providence. Diseara il voi vedea pe Frank si voi discuta cu el clauzele contractului.
  Corinne se ridica la randul ei.Stand in picioare unul in fata celuilalt, se privira o clipa in tacere.
  Apoi, dupa o imperceptibila ezitare, el ii intinse mana.
  - Sper ca aranjamentul acesta iti va da satisfactie.
  - Nu ma indoiesc. Multumesc.
  Spre marea usurare a Corinnei, se auzi o bataie in usa. Era Alma.
  - Scuza-ma ca te deranjez, Dan, dar imi permit sa-ti amintesc de intalnirea de la Providence.
  - Multumesc. Tocmai plecam. O, apropo, Alma: vreau sa fii prima care afla noutatea. Corinne si cu mine ne vom casatori. Suntem nebuni de fericire amandoi. Nu-i asa draga mea?
  Inainte ca cele doua femei sa-si revina din stupoare, el plecase.