Terminand portia de taietei, a lasat bolul pe masa care era in apropierea ei. Privea ganditoare pe fereastra, diferite amintiri i-se relevau, pentru ea trecutul era un esec, toata viata ei era un esec. Ura ca traieste o viata pe care nu o dorea, tot ce dorea era sa fie langa familia ei, sa fie totul cum era inainte. Dar acum nu putea sa mai faca nimic, tot ce se intamplase cu cativa ani in urma nu putea sa mai fie schimbat, viata ei era plina de durere..oare cineva ar putea sa ii i-a aceasta durere care o apasa pe suflet?. Cineva care sa o inteleaga in tot ceea ce face…dar pentru ea aceasta speranta a murit de mult, acum singura cale de a scapa de aceasta suferinta era…sa nu mai existe.
S-a ridicat de pe scaun indreptandu-se spre canapea, s-a aplecat pentru a isi lu-a haina, a imbracat-o pasind spre usa, s-a incaltat iesind, inainte de a inchide usa, a privit o ultima data camera ichizand usa. Mergea pe strada pustie, aproape intunecata.
A inaintat spre parc, mergea linistita, gandindu-se la diferite lucruri care ii aduceau aminte de trecut, nu dorea sa vorbeasca cu nimeni despre ce gandea ea, despre ce anume o apasa pe suflet. Mereu se gandea ca va putea sa faca singura totul, dar nu era adevarat, din cauza ca ea nu dorea sa impartaseasca tot ceea ce gandea, ce simtea cu alte persoane.
Se apropia de oceanul care era imediat dupa parc, aceasta s-a apropiat de balustrada, privind nedumerita apa nervoasa care se lovea puternic de stanci. A stat cateva minute privind, fara a mai scoate un sunet, a trecut invers balustradei, a oftat inchizandu-si ochii. Se pregatea sa se arunce in gol, se pregatea sa sara in apa rece precum gheata, sau daca nu o omora apa, lovitura cu una dintre stanci sigur o facea. A dat drumul mainilor, ne mai tinandu-se de balustrada cadea incet, dar aceea cadere se oprise, ceva o tinea si nu ii dadea drumul. Si-a intors privirea, zarind o persoana care o prinsese de mana si o tinea strans, aceasta persoana avea capul acoperit de o gluga, i-se puteau zari doar cateva fire rebele care ieseau l-a suprafata.
“Da-mi drumul!”Am tipat la el, zbatandu-ma. Dar stransoarea lui era puternica.
“Oprestete, de ce vrei sa faci acest lucru?”A intrebat pe un ton care ma facea sa inghet.
“Din..din cauza..nu vei intelege…”M-am tot balbait, aplecandu-mi privirea..
“Nimeni nu te intelege, esti singura si trecutul te macina?” A spus de parca ar fii stiut ceea ce am pe suflet.
“Nu..nu este asta..”Am mintit..
“Ba, da asta este..nu minti…stiu ca nu spui adevarul acum..Ce spui sa vi aici, o sa fie bine..”A spus privindu-ma, astepta sa vada ce voi face..
“De ce ma ajuti?”Am intrebat privindu-l..
