din capitolul trecut:
Minho îi zâmbi larg mai apoi coborându-și privirea spre buzele lui, analizându-le preț ce câteva secunde înainte de a-și lipi buzele de gura acestuia formând un sărut de-a dreptul romantic
★
Deși noaptea căzu peste orașul Seol,cei doi iubiți se plimbau pe faleza ușor luminată pe margini,de niște stâlpi înalți cu lumină slabă,dar atmosfera era plăcută.
–Iubire? Poți să-mi răspunzi la o întrebare,dar să fii cat poți de sincer?
– Întreabă-ma...
–Deja ziua asta e dusă,mai am doar 3 zile.Ce-ai face dacă peste 3 zile nu mai exist?
–In primul, îți jur pe ce vrei tu,că peste 3 zile vei exista pe lumea asta,dar ca să-ți răspund la întrebare,cred că a-și ceda atât psihic cât și fizic,nu vreau să-mi imaginez viața mea fără un dar atât de prețios ca tine, aș suferi mai mult decât o despărțire temporară între noi...dar de ce întrebi?
Jisung îi ignoră privirea lui Minho,in timp ce-și bagă mâinile în buzunar din cauza frigului
–...nu știu ce mi-a venit,doar uită
Cel mare chicoti la expresia drăguță a celui mic. Și-a împleticit mâna cu acesta, continuând-și drumul înapoi spre casă,povestind diferite amintiri din viața lor.
Ajunși acasă,cei doi au plecat in cameră lor,dar nu înainte de-ai spune mamei lui Jisung:“Noate bună„
»Jisung«
–Mă duc să fac un duș și revin,îmi spune Minho luându-și pijamalele
–Ești bine?Pari cam palid...
–Îhm, sunt ok...mă duc la duș
Nu îl credeam,era schimbat la față și la voce.Poate din cauza oboselii,îl ultimile zile a fost prea stresat de situația mea, își făcea griji.Chiar dacă îmi spune că totul va fi bine și că nu este afectat,știam că în interiorul lui ia foc de durere. Mă bucur măcar că nu-mi arată latura asta,ci latura lui puternică.
Sunt scos din gândurile mele de brațele lui Minho ce mi-au înconjurat talia,oferindu-mi săruturi umede pe gât
–Ne culcăm?, mă întrebă simplu
–Dacă ești obosit,culcă-te,eu i să mai stau puțin treaz,îi răspunde lăsându-mi capul pe umărul lui
–Nu vreau să stai până târziu,ok?
–Nu stau...
Mă sărută dulce pe buze,apoi se pune in pat, învelindu-se cu pătura.Mă așez lângă el,soptindu-i la ureche:
–Te iubesc,Lee Minho!
Îi puteam vedea zâmbetul larg pe care îl avea pe buze.A făcut o mișcare bruscă,in așa fel încât eu sa fiu in brațele lui
–Cât de mult mă iubești?
–Cât de mult crezi tu..., i-am spus scăpând din brațele lui
–O să încerc să visez in noaptea asta și îți voi spune mâine cât de mult
Am râs instant, pentru că a spus el nu avea deloc să se întâmple,oare?
I-am pus pătură mai bine el apoi i-am sărutat creștetul lăsându-l să doarmă.
M-am așezat la birou–mi-am deschis caietele–și am inceput să citesc, încercând să rețin.Nu puteam să spun că au trecut 10 minte,dar deja îi auzeam respirația constanta a lui Minho,am zâmbit apoi m-am întors la activitatea mea.
***
Simțeam cum ochii mai aveau un pic și-mi cădeau pe caiete, m-am frecat în timp ce am auzit un ciocănit în ușă, mi-am dat seama că este mama așa că i-am spus un “intră„ cât am putut se încet
–Jisung,puiule,de ce ești treaz?,mă întreabă în șoaptă
–Nimic important...
Mama își aruncă privirea prin cameră zărindu-l pe Minho dormind
–Dragul de el,e atât de dulce!,îi spune ea
–Mama,lasă-l in pace!
–Șhh,o să-l trezești... nu-i fac nimic
M-am ridicat de pe scaun și m-am dus la ea încercând să o gonesc cu frumosul din camera
–Gata,gata,plec dar să nu mai stai mult,te pui și dormi lângă Minho
–Ok, și închid ușa după ea
Îmi ordonez caietele frumos pe birou mai apoi să închid veioza și într-un final să mă strecor la pieptul lui Minho.
–Ești bine?,îl întreb după ce îl sărut pe frunte și observ că frigea
–...Sunt bine,Wonderful...culcă-te,îmi murmură el somnoros
Jisung l-a ascultat,adormind cu greu.Se gândea la viața lui, dacă doctorul nu gesea niciun donator,nici Minho,nici nimeni.Va trebuii să profite de ultimile sale pe pământ alături de Minho?Ce se va întâmpla până la urmă??
Yaaaa!!!Gata încă un capitol!!Că sa spun cu-mi îmi mai merge viața, să știți că lucrez la o carte nouă.Apropo,cu ocazia zilei de azi,va urez un Paște fericit și Hristos a înviat!!Va pwppp!!
