Casa se afla pe o parcelă de pământ. De la poarta sudata de fier forjat, porneste un drum speruit de pavaje vechii, mici firicele de iarbă iesind printre crăpături, cu vegetație măruntă pe margini, cu denivelări create de radacinile copacilor cu scoarța groasă acoperită de muschii.
Aerul umed și răcoros i se plimba lin pe piele, dându-i fiori cu fiecare pas făcut spre întrarea în casă.
A asteptat această ocazie ani de zile, nu putea da înapoi indiferent cât de tare ii batea inima.
Turnuri mici de cărămidă neagră erau la usa de lemn. Câteva trepte subrede, creând o mini terasă, plină cu flori, si ele crescute peste tot. Panza de paianjen era la ea acasă, atârnând din colturi, umplute cu rouă.
Magicianul se înfioră când m-ai mulți corbi au zburat în bezna cerului, lăsând crengile copacului de pe care au plecat să aibe un dans sinstru.
Trebuia sa faca asta. Ii datora tatalui său acest adevăr.
Tatăl sau care si-a găsit sfârșitul dureros în propria casa, provocat de mâinile unor magicieni din altă comunitate.
Vroia răzbunare m-ai mult ca orice pe lume. Singura ființă care-l putea ajuta erau unul din demonii care au fost invocați, dupa moartea tatalui său, pentru a apară acest sat de alti magicieni.
Ridicându-și mâna lent, înghiți în sec in timp ce bătu ușor în usa de lemn. Tremurul trupului său era de neoprit, umerii parcă ii erau scufundați în apa clocotită în timp ce de la talie în jos stătea într-un ocean înghețat.
Usa sa deschis, oprindu-i inima câteva clipe în piept.
Doi ochii negri, strapungatori, încruntați parcă fierbând de mânie, ca o oala de smoală în clocot îl priveau fix. Avea o fată unică, cu un maxilar proeminent și pomeți ososi.
Ridicând o sprânceană, demonul se aplecă puțin spre el pentru ai cerceta chipul. Cunosteau toți magicieni din oras dar fata asta, în special, i se părea cunoscută.
Magicianul era încordat din cap până-n picioare. Mintea sa goală pușcă. A uitat complet discursul pregătit de-a lungul anilor.
— Da..?
Demonul își îndreptă postura, asociind chipul persoanei din fata sa cu vânzătorul de poțiuni din centrul orasului.
— Vrei să facem un pact-- îți dau sufletul meu dacă mă ajuti cu o dorința...Spuse panicat, vrând să treaca la subiect inainte ca usa sa ii fie închisă în nas.
Demonul clipi apropiindu-si sprâncenele. Observâ starea de nervozitate a omului, la fel și panica din mâinile sale, dar ce ia sporit curiozitatea era implorarea din ochii magicianului.
Nu avea ce face cu sufletul lui. Nu era vre-un demon sexual care sa aibe vre-un beneficiu din sufletele oamenilor.
— Ai venit aici, în miez de noapte, la sfârșitul staului pentru a face un pact? Să-ți vinzi sufletul? Ce sa fac eu cu sufletul tau? Întreabă rezemându-si umarul de rama usi, ridicându-și o sprânceană. Ești conștient de situația în care te-ai pus?
În spatele magicianului crengile copacilor se văitau în bataia vantului, o furtună de primăvară ridica petalele de flori de pe pământ în tornade micuțe.
— Da....
— De ce n-ai asteptat până mâine?
— Te-am deranjat...?
— E două si ceva noaptea, tu ce crezi?
Magicianul își coborâ treptat privirea, o expresie urâtă contirandu-i chipul delicat. Ca si cum a fost invis într-o batalie de care doar el stia.
— Nu știu în ce consta un pact... am crezut-
— Ai crezut că ce? Sufeltele voastre muritoare nu sunt deloc un aperitiv pentru noi. Scoateți ideile tâmpite din cap și cară-te acasă.
Demonul se dezlipi de rama uși și își puse mâna pe clanță, vrând să închidă usa. Dar se opri pe loc când magicianul se întoarse dezarmat și coborâ putinele trepte ale teresei, arătând ca o pisică alungată.
Poate a fost prea acid, pustiul asta era clar pe doua lumi paralele cu magia. Nu avea nici-o protectie, nici-un familiar, nici-o conexiune cu alta emtitate și magia sa era foarte slabă.
A oftat. De ce făcea asta? Parcă își caută stres cu lumânarea de unul singur.
A închis usa în spatele său și a urmat magicianul, ajungându-l cu ușurință din urmă.
— Te conduc acasă. Îl înștiințează bagându-si mâinile în buzunarele hanoracului pe care-l purta.
— De ce. Murmură făcând demonul să-l privească cateva clipe.
El a venit în miez de noapte la el, el la deranjat la el acasa, el a făcut o ofertă jignitoare și tot el era supărat!? Oamenii chiar erau niste fiinte stranii și idioate.
— Trăiești sub un capac de canal? Nu ai auzit de ultimele atacuri energetice? Te plimbi brambura de nebun pe strazi când magia ta e egala cu zero!
— Ce te interesează, lasă-mă în pace! Murmură supărat grăbind pasul. A asteptat atât de mult sa facă 18 ani pentru a putea face un pact cu un demon și a dat peste un nesimțit psihopat. Si tu trăiești sub un capac de canal! Nesimțitule! Rabunfi câteva clipe apoi se panică grabind din nou pasul. M-ai avea puțin si o lua la fugă înapoi spre sat.
Inițial, câteva clipe demonul a fost în soc. Apoi ceva sa zguduit în pieptul său, un fel de amuzament de mult uitat și o curiozitate care cu siguranță ii va aduce probleme.
— Cum pula mea tocmai mi-ai spus?
Magicianul ii simți vocea rece străbătând-ui spinarea.
— M-ai auzit clar. Murmură mutându-si privirea subtil în laterala sa, la bocanci demonului.
— Si tu clar nu vrei să iei riscul de a spune din nou.
Avea dreptate. Magicianul nu avea nici-o șansă sa ii puna piedică și sa fugă, daca încerca să-și bage piciorul intre ale sale, i l-ar fii zdrobit.
Au m-ai mers câteva clipe în liniște pe străzile satului. Vântul devenea din ce în ce m-ai puternic, aducând cu el rafale de petale.
Tensiunea crestea în magician cu fiecare pas făcut. Nu era nebun, nu ducea acest demon acasă la el, sa ii arate unde locuiește! Nu stia cum să scape de el.
Se întrebă care i-ar fii reactia daca ar lua-o brusc la fugă? Ar fugi dupa el? Sau l-ar lasă în pace. Ce putea face pentru a scăpa de el?
Să se oprească pe loc și să mintă ca locuiește la o casă de aici? Să ii spună să plece?
Magicianul a luat-o brusc la fugă, alergând ca și cum viata sa era în pericol de moarte.
