»Autoarea«
Lucrurile nu mergeau prea bine.A mai rămas doar o zi,o zi și mâine Jisung nu mai era prezent în lume,dar desigur că Minho nu va permite asta.Nimeni nu dădea niciun rezultat, însă donatorul era găsit–Minho.
Era un jur de ora 12:30,iar cei doi încă dormeau.In timp ce mama lui Jisung a intrat în cameră,Minho se trezi.
–Bună dimineața,dragul meu,îi spune femeia blând
–Bună dimineața, doamnă Han.
–Poți veni până jos,vreau să vorbim
–Sigur
Aceasta părăsește camera.Minho ia sărutat scurt fruntea iubitului săi și a plecat jos la mama acestuia.A vrut să deschidă gura pentru a spune ceva, însă a fost uimit de gestul femeii, aceasta îi dădu o îmbrățișare.
–Ai fost ca un fiu pentru mine,Minho. Mi-ar fi plăcut ca pe viitor să fii tu ginerele meu,dar nu vei mai fii...îmi pare rău de alegerea,dar gând mă gândesc că e pentru Jisung,compensează...nu știu cum să-ți mulțumesc că îți dai viața pentru fiul meu...
Cea în vârstă îl privi pe cel tânăr cu lacrimi in ochii.
–Nici nu trebuie,tot ce vreau eu e să aveți mare grijă de Jisung.Și dvs. ați fost ca o mamă pentru mine, vă mulțumesc pentru tot confortul și că ați avut încredere în mine in legătură cu relația dintre mine și fiul dvs.,mulțumesc...
Minho simțea cum inima îi deceda înainte să i-o dea lui Jisung,ținea cu adevărat la mama acestuia și, deasemenea îi părea rău că va provoca suferință.
Femeia și-a șters repede lacrimile, auzindu-i pașii fiului său,la fel și Minho.
–Ce vorbiți voi doi,fără mine? întrebă el somnoros
–Nimic,copilașul meu,nimic...,îi răspunde mama
–Ohh,scumpa mea mamă,te iubesc...
Fără vreun motiv,Jisung își îmbrățișează mama,acesta nu a rămas surprinsă, pentru că era obișnuită.Cât timp a fost despărțit de Minho, își luă mereu mama in brațe,era singura care ii înțelegea și îi dădea cele mai bune sfaturi.
–Să vă pregătesc micul dejun,dragii mei
Urmărindu-l cu privirea,Minho ia zâmbit oarecum ciudat,asta doar pentru că nu a primit și el o îmbrățișare de la cel care oferea
***
Cu chiu cu vai, Minho a reușit să-l convingă pe Jisung că are puțină treabă de rezolvat,dar asta numai ca sa nu-i spună adevărul.
Băiatul a intrat în cabinet,nu înainte de a primi confirmarea că poate intra.
–Minho,cum se simte Jisung?,îl întrebă doctorul
–Momentan e bine...am venit să vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru implicare, chiar dacă nu a dat rezultate eu tot vă mulțumesc...amm,ne vedem mâine la prima oră pentru transplant...
–Imi pare sincer rău de tine,tinere Minho,nu aș fi vrut să sfârșești așa...spune doctorul trist
–Nu pot să zic că nu-mi pare rău,dar știind că o fac pentru Jisung,nimic nu mai contează...
–Felicitari!,îl laudă doctorul
Tânărul face o placaciune în fața doctorului și părăsește cabinetul. Afară a fost întâmpinat de o ploaie torențială,s-a grăbit să ajungă la mașină însă apa ia pătruns prin haine făcându-le ude leoarcă.
Nu avea altă opțiune decât să meargă acasă să se schimbe.Nu a mai trecut pe la Jisung acasă,ci direct la el.
Ajuns acasă are parte de o surpriză nu prea plăcută
–Ce cauți aici?, întreabă el deja nervos
–Se simte lipsa educației,nici măcar să saluți nu te-a învățat maică-ta, așa te-am crescut eu?, întreabă tatăl calm
–Țin să te contrazic,mama m-a învăț multe,pe când tu stăteai cu fufele alea prin cluburi și baruri!!!De ce ai venit?
–Vreu să vorbim...sunt tatăl tău, să nu uităm asta, puțin respect te rog frumos
–In primul rând eu nu am un tată așa ca tine și în al doilea rând nu meriți nici un gram de respect pentru ce ai făcut în viața mea,pleacă!
–Vreau să vii cu mine in Anglia, vreau să ai un viitor cum se cade,nu vreau să te mai știu în orașul ăsta
Auzind asta Minho simțea cum ii fuge pământul de sub picioare.Cum poate să apară după atâția ani și să spună asta??
Și-a reglat vocea ca să vorbească,dar tatăl lui ia luat-o înainte
–Cine crezi că te va iubi,copil singuratic?Tu,un tânăr care nu știe nimic,nu vei găsi niciodată pe nimeni!
Vorbelea i-au ajuns la inima într-o stare dureroasă.Voia să ia ceva și să-i de-a in cap,dar nu putea.
–Am pe cineva,cineva mă iubește mai mult decât ai făcut-o tu, și eu iubesc mai mult acea persoană decât pe tine!
–Nimeni nu te va iubi niciodată!!, țipă bărbatul și aruncă paharul cu lichid vișiniu pe jos
Minho a preferat să nu mai spună nimic,ci pur și simplu a ieșit din propria lui casă cu lacrimi in ochii.De bine de rău,acesta a pornit mașină către casa lui Jisung.
A intra distrus pe ușă, fără a-i spune ceva femeii, doar a urcat pe scări spre camera
Văzându-l intrând pe ușă nervos și cu ochii înlăcrimați,Jisung nu știa cum reacționeze
–Dragule,ce-ai pățit?!!
–Jisung...a venit tata...
Acesta știa situația familiei Lee,și nu era una prea bună.A încercat să-l liniștească,dar fără folos...
–Ce ți-a spus?... întreabă fricos
–Să mă mut cu el în Anglia, să am un viitor.Că aici,nimeni nu mă iubește,cine să mă iubească pe mine?...Nu știe nimic despre mine,mă enervează foarte tare...Ce l-a apucat sa vină până aici? Vreau să moară!
–Minho,nu vorbi așa,e tatăl tău...
–El nu a fost și nici nu va fi vreodată tatăl meu!!
Nu ii plăcea situația în care se afla.L-a luat în brațe in speranța că lucrurile se vor calma.Nu aveai cum să nu te calmezi când o ființă atât de adorabila te lua în brațe,cel puțin asta era părerea lui Minho.
–Putem dormii in noaptea asta la tine?
–Nu vreau să mai calc in casa aia, știind că și omul ăla a fost acolo...
–Ești încăpățânat,nu poți sta așa la nesfârșit...te rog
E cedat imediat ce ambii și-au întâlnit privirile.Acum că Jisung a reușit să-l calmeze, și-a lipit buzele de ale lui, asigurându-l că totul e-n regulă
–Ești mai bine?..
– Datorită ție,wonderful... mulțumesc,îi spune Minho strângându-l la piept.
Help!!Ce a fost asta???Dar eu sper că va plăcut,mie una îmi face plăcere să scriu!Pwpp!!
