»Autoarea«
Poate observi că nu sunt lângă tine acum,sau poate te întrebi cine este cel care ți-a oferit o inimă puternic,nu? O să-ți răspund la ambele. Sunt lângă tine tot timpul,dragul meu,nu fizic ci sufletește.Mai întâi,vreau să-ți mulțumesc pentru fiecare secundă în care ai fost alături de mine și mi-ai înțeles fiecare sentiment pe care l-am avut de-a lungul vieții.Voi avea grijă de tine chiar si aici,de sus.Vreu să-mi promiți ceva,Wonderful, să zâmbești și să fii fericit mereu, indiferent de situație.Mereu mi-a plăcut zâmbetul tău vesel de copil.
M-am simțit cel mai norocos om să te am, te-am iubit foarte mult și o voi face în continuare.Sper ca într-o zi să-ți găsești pe cineva,poate nu te va iubi așa mult pentru că nici tu nu-l vei iubi,te înțeleg,știu că citești asta plângând și știu că nu vei trece cu bine peste perioada asta,dar să știi că voi incerca să te ajut cum pot.
Te iubesc,Han Jisung al meu!
Cu drag,al tău Lee Minho!...
~in urmă cu 3 zile~
Jisung era pe patul de spital uitându-se pe tavan, așteptând să intre în operație.
–Wonderful...,îi rosti numele când intră în salon
–Iubire?Eu trebuie să intru în ceva minute in operație,de ce nu aștepți afară?
–Am vrut să te mai vad...
L-a sărutat pe frunte începând să lăcrimeze
–... când ajungi acasă, vreau să te uiți în cutia ta cu amintiri...vei găsi ceva,bine Jisung?
–De ce?Nu vei fii când voi ieși din spital?
–b-ba da...,îl minți Minho
L-a mai strâns la piept încă o dată apoi și-a apăsat buzele de ale lui.
–Imi doresc din tot sufletul să mă ierți..., înghiți Minho in gol
–Pentru?
A ieșit din salon fără a mai spune ceva, lăsându-l pe Jisung cu semne de întrebare și plângând.La un moment dat a căzut pe spate,nu a mai văzut nimic. Anestezia își făcu efectul.
♡︎ ♡︎ ♡︎
Timp de 3 zile a plouat in continuu, timp de 3 zile Minho dispăruse lansând in urmă durere pe care Jisung o purta în inimă.
–Ia stai așa!! exclamă băiatul când își luă cutia cu amintiri.Voia și nu voia să o deschidă,nu știa ce se află înăuntru,dar totuși a deschis pentru că așa îi spusese Minho in urmă cu 3 zile in spital.A găsit o scrisoare, înghiți în gol și începu să citească:
~prezent~
O dată citită,hârtia cu cuvintele lui Minho a fost mototolită de mâinile lui Jisung. Acum,simțea că trebuie să moară,să moară în propriile lui lacrimi,dar în durere pe care iubitului său a creat-o.Putea simți deja cum moare în durere,inima îi durea atât de tare...ar fi dat orice să simtă căldură lui Minho.
Niște bătăi în ușă s-au auzit,nu voia să deschidă,voia să plângă în continuare,dar acel om nu se mai prea.
A coborât jos,știind că fața lui arată ca una călcată de 7 tramvaie,99 de trenuri,15 mii de mașini și trezită dintr-un somn de secole întregi,dar totuși a deschis:
Și-ar fi dorit să-i sară în brațe, însă puterile lui au cedat când a văzut acea persoană și tot ce a văzut a fost negru
***
»Jisung«
Durerea de cap m-a făcut să-mi deschid ochii greoi. M-am uitat un sus pentru a-mi da seama unde mă aflu,tavanul de nuanță albastru deschis și neoanele care luminau puternic m-au făcut să realizez că sunt la spital.
Am lăsat privirea in jos întâlnind ochii înlăcrimați ai lui Minho,eram confuz,nu putem să leg două vorbe în gura așa că i-am afișat un zâmbet.
–Ești bine,dragul meu...sunt aici..., mă liniști el cu vorbe calde
Am închis ochii simțind că sunt în siguranță lângă Minho.Aveam atâtea întrebări,sau poate visam și nimic nu era real?
Mă simțeam atât de slăbit, fără vlagă, fără chef de viață, Minho era singura sursă de energie de care aveam nevoie și o aveam, chiar dacă acea scrisoare spune alt ceva. Mi-am reglat vocea înainte să vorbesc
–... spune-mi tot,acum!, i-am poruncit
– Trebuia să ai inima mea,dar pe ultima sută de metri s-a găsit un donator pe listă, când mă pregăteam de operație doctorul mi-a spus asta...a fost prea frumos să fie adevărat,dat uite că tot s-a întâmplat...
Tonul vocii îl avea așa scăzut în cât spuneai că vorbește cu o furnică,nu putem să neg,voiam să țip la el pentru ce a vrut să facă,dar avea noroc că nu eram in toate puterile
–Și de ce te-ai întors după 3 zile?...
–Vorbim altă dată,Jisung... odihnește acum,îmi spune el
Nu aveam de ce să mă contrazic,am făcut așa cum mi-a spus, mi-a sărutat creștetul capului și am adormit instant.
Vă pup!!😘😘❤️❤️
