— Ți-am spus să-ți închizi ochii.
Yoongi tresări, mutându-si privirea rapid, surprins de faptul că demonul stia ce făcea deși avea ochii închiși.
Stăteau în curtea din spate, în poziție de meditare. Hoseok a insistat să se conectez cu natura, să-și țină ochii închiși și sa asculte pădurea. Dar nu putea. Se plictisea foarte tare și nu au trecut nici 10 minute.
— Ii am închiși.. Minți simtindu un val de aer rece mângâindu-i pielea.
— Nu, nu ii ai. Pot să îți simt pleoapele cum se mișca în energia mea! Își deschide brusc ochii, privind încruntat magicianul care zâmbi vinovat, prins în fapt.
— Dar mă plictisesc Hoseok.. smiorcăie întinzându-se pe spate în iarbă, cu genunchii îndoiți. Nu putem face alt ceva?... Murmură privindu-i spatele lat. M-ai distractiv...
Demonul oftă, iesind complet din starea de meditare. Yoongi pur și simplu nu avea stare să stea în liniște două secunde. Ba punea întrebări, ba privea curios prin jurul său.
Iar el avea nevoie să mediteze. Să-și canalizeze energia sexuală strânsă în corp spre elememte până când nu dădea vina pe fazele luni și ii făcea ceva.
Si-a întors privirea spre el, ținându-și chipul inexpresiv.
Magicianul stătea confortabil întins în iarbă, scăldat în lumina aurie a soarelui, făcându-i firele de par sa pără niste valuri de cupru scaldate în verdele ierbii.
Mult m-ai compus și liniștit, fata de cum îl găsise la magazin. Încă ii vedea buzele în fata ochilor, tremurând usor când ii explicase ce sa întâmplat....
Sa aplecat ușor spre el, asezandu-si obrazul pe pieptul său. Yoongi sa panicat, punându-și palmele pe umerii săi, vrând să-l împingă dar îngheța când ii simți bratele strecurandu-i-se pe sub talie.
Demonul si-a închis ochii, tolănindu-se peste el , neinteresându-l cat de confuz era magicianul în momentul de față.
După câteva minute în care a stat nemiscat, a simțit și trupul lui Yoongi relaxandu-se treptat, mâinile de pe umerii săi înmuindu-se.
Adierea primăveri aducea cu ea toate parfumurile naturi peste ei, racorindu-le trupurile încălzite de soare.
Puea să stea aici 100 de ani. Hoseok nu-și m-ai simțise corpul atât de molesit niciodată. Nu avea dorința de a se ridica nici dacă toata casa ardea în flăcări până la cer.
Se simtea prea linistit pentru a misca un deget.
Respirația lui devenea din ce în ce m-ai rară, ajungând să nu si-o m-ai simtă deloc. Sa nu m-ai simtă pământul sub el, sa nu m-ai simtă accea neliniste în anticiparea unei chestii rele care, posibil să se întâmple. Acum, peste un minut, doua, maine, poimâine. În mintea sa toate vocile au încetat, tot haosul sa calmat.
Auzea în depărtare ciripitul pasarelelor, fosnetul naturi, respirația lui Yoongi...
Si-a deschis ochii deranjat de lătratul unui câine.
Iarba aurie din jurul său acum era argintie, cerul pictat în noante de albastru închis iar ciripitul pasarelelor a fost înlocuit cu ce-l al greierilor.
Buimac de cap, se sprijini într-un braț și se ridică, Încruntându-se când ochii săi sau lovit de trupul lui Yoongi, care dormea cu o mâna făcută ghem sub obraz.
A adormit si el?... demonul clipi des ridicându-și privirea spre cer. A adormit!
Gestul îl neliniștea. Nu m-ai dormise de câteva săptămâni. Nu sa putut forta să doarmă oricât a stat in pat iar trupul său uman câteodată avea reactii adverse.
Dar acum a dormit, câteva ore bune la cat de mult se schimbase natura în jurul său.
Si-a coborât din nou privirea spre magician. Nu părea sa aibă vre-o problemă dormind lipit de pământ.
Buzele sale sau tras într-un râset slab. Stia că oamenii din ziua de azi erau foarte dezgustați legat de natura. A auzit de multe ori persoane care spuneau că nu ar dormi pe jos în natură nici pentru un sac de bani.
Yoongi o făcea pe gratis.
Si-a coborât privirea spre gâtul său slab, spre talia sa mică, dezgolită de tricoul mototolit, picioarele încă îndoite, cu genunchii ridicați.
Tivul pantalonilor strânși în sus, lasan m-ai mult din pulpele sale laptoase la vedere.
Gingiile sale au început să-l furnice, tentația de al musca de carnea frageda activând din nou senzația sâcâitoare din interiorul său.
Un horcăit iritat ia părăsit buzele, privirea sa revenind spre casa scufundată în întuneric.
Dacă i-ar propune magicianului alt pact? Era m-ai bine decât să-l forțeze...
Ar fii putut să-l forteze, cine ce i-ar fii făcut? Nu avea nimeni putere asupra sa, dar să-l știe supărat creea senzați urâte în toracele său.
A oftat revenind cu privirea la el când auzi un pufnet mic părăsindu-i buzele.
Yoongi si-a deschis ochii lent, clipind de două ori rapid. Adormit și confuz, nu înțelegea de ce Hoseok stă deasupra sa și de ce cerul era întunecat în spatele sau.
Apoi realizarea la lovit, făcându-l să se ridice de pe pământ ca ars.
— Mami o să ma omoare. Se panichează pornind grăbit spre întrarea în casă, cu Hoseok pe urmele sale. Cat e ceasul-- e doua noaptea! Se panică și m-ai mult privind fugitiv ceasul de pe perete.
Si-a însfăcat geanta și a vrut sa fugă spre usa dar sa blocat în trupul lui Hoseok care la prins de umeri.
— Calmează-te. O să vorbesc eu cu mama ta--
— Nu.. se trage din mâinile sale pornind la pas grăbit spre usa. Nu stiu cum va reacționa, poate se va prinde ca ma înveți magie..
— Ți-e interzis? Îl urmează la pas grăbit, închizând usa în spatele lor.
— Da..
— De ce? Hoseok lasa usa de fier forjat sa se trântească în urma lor.
— Ii e frică că voi păți ceva daca ma apropiu de magie..
— De ce?
— Nu stiu, mi-a spus doar atât. Daca ii pun întrebări se enervează și o apucat crizele.
— E ciudat Yoongi.
— Cred ca își face doar griji.. ca sa nu ma piardă cum la piedut pe tata..
— De ce ti-au omorât tatal? Hoseok roști întrebarea înainte să realizeze impactul ei.
Yoongi, treptat își încetini pasul si se opri pe loc,întorcându-si provirea spre a demonului.
— Nu stiu... recunoscu slab, o adiere rece de vânt încâlcindu-i părul. Nu-mi spune..
— Bine, bine. Aflu eu. Își pune mana pe spatele său, îndrumându-l încet să meargă din nou. Hai sa ajunge la tine acasă pana nu începe ploaia.
