CONTRACT PRENUPTIAL

CAPITOLUL 9

  Dupa cum cerea traditia, masina lui Dan parasi proprietatea materna sub o ploaie de orez si intr-un zgomot asurzitor de cutii de conserve.
  - Te simti in stare sa mai suporti inca cinci minute zgomotul asta?
  - Da, raspunse ea, tersarind la caldura neobisnuita din vocea lui.
  - Perfect. Nu departe de aici exista un magazin unde as putea gasi un dispozitiv de taiat tabla. Caci imi cunosc bine cumnatii: o pereche de foarfeci n-ar fi de-ajuns pentru a veni de hac acestui blestemat sir de cutii de conserve...
  Evitand cu grija sa-l priveasca, isi drese glasul.
  - Unde mergem? La apartamentul tau?
  - Doar ca sa-mi iau bagajele si vom pleca. Sa ramanem aici cand se considera ca am plecat in luna de miere, ar putea sa para ciudat. Asa ca i-am cerut unuia dintre prietenii mei sa-mi imprumute vila lui din Cape Cod pentru o saptamana. A acceptat foarte bucuros.
  - Foarte dragut din partea lui.
  Isi musca buzele, rusinata de banalitatea cuvintelor ei.
  Continuara drumul in tacerea cea mai deplina pana la magazinul anuntat.
  - Ramai aici. Lipsesc doar un minut...
  Privi neincrezatoare clientii care forfoteau prin magazin. Cum puteau oamenii sa se gandeasca la treburi gospodaresti, la tunsul peluzei, la repararea masinii intr-o zi ca aceasta?
  Intoarcerea lui Dan cu dispozitivul de taiat tabla o intrerupse din ganduri. Cateva secunde mai tarziu, ii arata cu mandrie cutiile de conserve pe care le arunca in primul cos aflat la indemana.
  - In sfarsit, linistiti !
  Isi relua zambind, locul la volan. "E un fel de a vorbi", isi zise Corinne in sinea ei. Mangaie cu un aer ganditor inelul pe care Dan i-l pusese pe deget chiar in dimineata aceea. Isi dadea seama ca anumite probleme, deosebit de importante, fusesera omise din tratativele lor prenuptiale. Si acum era putin cam tarziu sa le abordeze...
  Drumul continua intr-o tacere apasatoare. La ce bun sa se mai ascunda de ea insasi? Perspectiva noptii de nunta era problema care o framanta cel mai mult.
  Trebuia sa recunoasca faptul ca situatia era in orice caz delicata: sa fii, la douazeci si sase de ani, vaduva si in acelasi timp lipsita de orice experienta sexuala, nu era ceva obisnuit. Martora a casniciei dezastruoase a parintilor ei, ajunsese sa asocieze sexul cu violenta, iar meseria de chelnerita intr-un bar nu facuse decat sa-i confirme aceasta convingere. Pe vremea intalnirii cu Charlie, nu mai stia numarul formelor de perversiune sexuala la care fusese martora. Ar fi putut sa-l faca gelos chiar si pe un politist de la brigada de moravuri...
  Dar, contrar acestei stari de fapt, experienta ei personala era foarte limitata. Atunci cand abandonase scoala pentru a-si ingriji mama, experienta ei se marginea la doua sau trei sarutari fara importanta. Dupa moartea mamei sale, avansurile repetate ale sefului bandei de motociclisti o determinasera sa evite cu grija sa ramana singura cu el. In ciuda puternicei dorinte de a-l infrunta pe tatal ei, avea suficient respect pentru ea insasi ca sa nu se incurce cu primul venit.
  Cu toate acestea, ocaziile nu-i lipsisera. Meseria de chelnerita o expunea mai mult decat oricare alta la dorintele barbatilor. Dar, constienta ca sarcina ei va fi mult mai usoara in felul acesta, isi facuse o reputatie de femeie intangibila. Chiar si patronul ei se trezise respins. Si apoi, Charlie daduse navala in viata ei.
  Necazul era ca Dan nu stia nimic despre trecutul ei si se insela complet asupra acestuia. El credea ca traise cu unchiul lui o viata normala de femeie maritata. Si ea nu facuse nimic ca sa-i arate ca se inseala. Nu mersese pana acolo incat ii spusese ca Charlie n-a fost primul barbat pe care l-a adus acasa? De unde sa stie el ca era vorba de bieti betivi aruncati in strada si prea multumiti sa gaseasca la ea un adapost prietenesc.
  - Mai avem cativa kilometri si ajungem.
  Vocea lui Dan o smulse din meditatie.
  - Daca vezi o pancarta indicand Bass River, spune-mi. Pe acolo trebuie s-o luam.
  Un sfert de ora mai tarziu se opreau in fata unei vile incantatoare, vopsita in alb.
  - Ei bine, iata-ne ajunsi cu bine. Casatoria noastra se anunta prin urmare favorabila.
  Cum ea il privea cu un aer intrigat, ii explica:
  - Se poate sa nu stii ca greselile de orientare si tuburile cu pasta de dinti stoarse alandala sunt motive serioase de divort?
  Corinne izbucni in ras.
  - Atunci, n-ar fi mai bine sa-mi spui inca de acum cum il storci pe al tau? De la inceput sau de la sfarsit?
  Cu un aer fals solemn, ii raspunse:
  - Imi cumpar pasta de dinti la spray. Asta rezolva problema.
  - Te linistesc imediat. Eu la fel !
  Dan zambi.
  - In cazul acesta, avem toate sansele de partea noastra. Asteapta-ma aici, ma duc sa descarc bagajele.
  Interiorul vilei ii surprinse in mod placut. Mica, dar bine impartita, se compunea dintr-un salon, o vasta bucatarie-sufragerie si doua camere la etaj, despartite de o luxoasa sala de baie. Spectacolul care se vedea de la ferestre era superb. Mai ales pentru Corinne, care vazuse pentru prima oara marea la varsta de douazeci de ani.
  Prima ei grija a fost sa deschida larg ferestrele salonului. Inspira cu desfatare aerul incarcat cu mirosul marii.
  - Ce pacat ca am ajuns atat de tarziu ! Mi-ar fi placut sa fac o baie.
  - La ora asta? Apa trebuie sa fie mai degraba rece. Si avem la dispozitie toata ziua de maine. S-a anuntat timp frumos.
  - Ai dreptate...
Numai ca, pana atunci trebuia sa treaca prin experienta noptii...
  Se retrase cu regret de la fereastra, si se intoarse spre el, cu un zambet fortat pe buze.
  - Nu stiu daca ti se intampla la fel, dar eu mor de foame. Bufetul pergatit de surorile tale era minunat, dar n-am putut inghjiti nimic, ca sa zic asa.
  - Fii linistita, proprietarul a dat instructiuni femeii de serviciu sa umple frigiderul. Hai sa vedem cum s-a descurcat.
  N-au fost dezamagiti: fara doar si poate, aveau cu ce satura chiar si un capcaun ! S-au ospatat cu sandvisuri si o salata de fructe. O sticla de sampanie, o alta atentie placuta a proprietarului, a insotit totul.
  Dupa care au admirat un splendid apus de soare pe mare. Putin cate putin, se lasa noaptea, invaluind treptat gradina si pomii. Frumusetea spectacolului nu reusea, totusi, s-o faca pe Corinne sa-si uite spaima. Se simtea mai nervoasa ca niciodata.
  - Ce-ar fi sa mergem sa terminam sticla in salon? propuse pe neasteptate sotul ei.
  - Cu placere.
  De obicei, Corinne nu-si permitea niciodata mai mult de un pahar. Dar in seara asta conta pe alcool pentru a uita de teama.
  Dan se asezase pe canapeaua din fata semineului. Ea se instala in extremitatea cealalta.
  - Pacat ca este prea cald pentru a aprinde focul, spuse el pe un ton vesel. Acest enorm semineu aproape ca ma face sa regret ploaia.
  - Adevarat.
  Corinne isi incrucisa picioarele, nervoasa.
  - Un foc in semineu da intotdeauna mai multa viata unei incaperi.
  - Poate ca nu stii, dar Brant a cumparat casa asta aproape in ruina. A reparat-o cu mainile lui.
  - Este foarte frumoasa, dar a avut mai ales norocul sa gaseasca un amplasament ideal. O asemenea asezare.... este exceptional !
  - Nu-i asa?
  Dan isi rasucea distrat cupa de sampanie intre degete. Isi scoase de mult haina si cravata. Cu gulerul de la camasa descheiat, se intinse alene.
  - Receptia a fost foarte reusita, nu crezi? Invitatii pareau incantati.
  Fascinata de portiunea de piele bronzata care se vedea prin deschizatura camasii lui, intoarse repede privirea.
  - Da, mama si surorile tale au facut o treaba formidabila ! Cat despre Jeniffer, s-a dovedit cea mai adorabila domnisoara de onoare !
  - Iar tanarul William a reusit performanta de a nu rataci verighetele !
  Corinne rase.
  - Da. Si avea aerul ca-si ia rolul foarte in serios. Se pare ca Linda i-a facut fotografii in care era nespus de caraghios. Intre altele, una in care isi stergea constiincios degetele pline de ciocolata pe pantalonii sai albi...
  Urma o lunga tacere. Pentru a-si ascunde tulburarea, lua o alta inghititura de sampanie. Ea, care nu bea niciodata, regreta aproape ca rezista atat de bine la alcool. In mintea ei isi facu loc o certitudine: toata sampania din lume nu va reusi s-o faca sa uite gravitatea situatiei in care se afla.
  - Dan...
  - Corinne...
  S-au intrerupt amandoi, surprinsi ca vorisera in acelasi timp.
  - Intai tu,o invita el curtenitor.
  " Acum ori niciodata" se gandi ea." Altfel, va trebui sa-l urmez in dormitor inainte de a-i fi spus ca n-am facut niciodata dragoste."
  Cauta cu disperare cum sa abordeze problema, dar in zadar. Niciun cuvant nu-i venea in minte. " Apropo, Dan, in ciuda casatoriei mele cu unchiul tau, sunt inca virgina..." Nu, nu era genul de fraza ce poate fi strecurata accidental in conversatie.
  In disperare de cauza, se indrepta spre fereastra si isi sprijini fruntea fierbinte de geam. Nu se simtise niciodata atat de incordata.
  - Dan, apropo de noaptea asta...
  - Da?
  - As prefera sa nu ma atingi...
  Cuvintele ii tasnira de pe buze fara sa le poata retine. De ce se incapatana sa-i ascunda adevarul? Pentru ca stia in mod inconstient ca, daca i-ar fi cunoscut secretul, n-ar fi luat-o niciodata in casatorie?
  Zgomotul pe care-l auzi o avertiza ca el isi umplea din nou paharul cu sampanie.
  - Nici nu poate fi vorba.
  Cu tot corpul in alerta, Corinne baigui:
  - De ce?
  Asprimea vocii lui Dan o ingheta.
  - Pentru ca vreau sa sfarsesc odata pentru totdeauna, iata de ce ! Pentru Dumnezeu, Corinne, nu m-am simtit niciodata atat de nelinistit in perspectiva de a face dragoste cu o femeie.
  - Nu inteleg de ce, replica ea cu o voce pierita.
  - Adevarat?
  Cu un zambet ironic in coltul buzelor, continua:
  - Ei bine, am sa-ti spun: deoarece un milion de dolari pentru a lasa o femeie insarcinata este o suma imensa si nu sunt deloc sigur ca ma voi dovedi la inaltime... Sunt atatea moduri de a poseda o femeie si ma intreb care este demn de o asemenea suma.
  Cu un gest furios, isi goli cupa de sampanie.
  - Se pare ca uiti un lucru, Dan: daca am apelat la serviciile tale, a fost in calitate de tata, si nu de amant.
  - Pentru mine, cei doi nu pot fi disociati.
  Corinne isi puse incet paharul pe masa. Desigur, ii era din ce in ce mai greu sa stapaneasca situatia. Binecuvantand intunericul de la fereastra, ea riposta:
  - Fii linistit, n-am nici cea mai mica intentie sa-ti apreciez perfomantele !
  Incapabila sa-si stapaneasca tremurul vocii, continua:
  - Cred ca ma duc sa fac un dus. Pe curand...
  Treizeci de minute mai tarziu, se hotara in sfarsit sa arunce o privire afara din refugiul ei. Slava Domnului ! Camera era goala. Infasurata intr-un prosop mare de baie, se duse sa rascoleasca in valiza pentru a-si gasi neglijeul. Dar cand sa-l puna pe ea, sovai. Cum ii venise oare ideea sa cumpere o tinuta atat de provocatoare? Spera, in secret, sa-l seduca pe Dan?
  Izbucni intr-un ras nervos si se intoarse in baie. Stand in picioare inaintea oglinzii isi perie indelung parul. Cel mai ingaduitor lucru care se putea spune era ca neglijeul acesta nu ascundea nimic din anatomia ei... Din fericire, avea un capot din satin. Se infasura in el cu grija si stranse cordonul in jurul ei.
  - Abia intoarsa in camera, auzi o bataie la usa.
  - Intra, zise ea intorcandu-se in graba spre perete.
  - Avand in vedere ora tarzie, m-am gandit sa fac si eu un dus...
  - Baia e libera. E la dispozitia ta.
  Cu ochii atintiti pe perete, nu se intoarse decat cand auzi inchizandu-se usa. Apoi se intinse pe pat, paralizata de teama.
  Zece minute mai tarziu, Dan reveni. In halatul de satin negru, era mai atragator ca niciodata. Intoarse repede capul, prefacandu-se atenta la cordonul capotului.
  Lumina se stinse. Dan se apropie de pat si, apucand-o de brat, o obliga sa se intoarca spre el.
  - Corinne... Poate ca lucrurile ar fi mai simple daca m-as resemna sa-ti marturisesc adevarul: te doresc din prima clipa in care te-am vazut.
  Ea isi desprinse bratul cu un gest brusc.
  - Nu e cazul sa crezi ca esti obligat sa minti. Magulirea nu face parte din contractul nostru.
  El schita un gest de nerabdare.
  - Vrei sa uitam pentru o clipa de acel contract blestemat? Spunand asta, nu minteam. Ma cunosti destul acum ca sa stii ca nu ti-as fi acceptat niciodata propunerea daca n-as fi vazut in tine singura femeie capabila sa devina intr-o zi mama copiilor mei.
  Corinne ofta adanc.
  - Speram in reactia asta. Fii linistit, Dan, voi fi o mama buna. Ti-o promit.
  - Nu m-am indoit niciodata. Si copilul nostru va avea mult noroc: nu numai ca esti cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata, dar esti si inteligenta si sensibila...
  Cu un licar vesel in privire, adauga:
  - ...si lipsita complet de judecata ! Dar, vai ! Nimeni nu este perfect.
  Ea zambi. Daca mintea, o facea al naibii de bine. Si ea nu avea nevoie decat sa se lase convinsa
  - Dan, murmura ea, ia-ma in brate. Experienta este complet noua pentru mine. Mi-e teama...
  - Nu esti singura careia ii este teama.
  O stranse la pieptul lui.
  - Simti cat de repede imi bate inima? Corinne, n-am decat o dorinta: sa-ti satisfac dorintele si sa raspund asteptarilor tale.
  In mod evident, se insela asupra intelesului cuvintelor ei. Ghemuita la pieptul lui, ea n-avea curajul sa-si continue explicatiile. De altfel, poate ca isi facea visuri? Poate ca el nu acorda nici o importanta acestui gen de amanunte? Poate ca nici macar nu-si dadea seama ca avea de-a face cu o tanara fata si nu cu o femeie. Nu citise ea nenumarate articole pe aceasta tema?
  - La ce te gandesti cu un aer atat de solemn?
  Corinne tresari. Dan ii urma conturul fetei cu un deget mangaietor.
  - La nimic. La nimic...
  El o privi indelung, in tacere, apoi, cu o nesfarsita blandete, incepu s-o dezbrace.
  Tulburata, se lipi de el cu toata fiinta ei. Atunci cand isi puse buzele peste ale ei, se pierdu sub intensitatea dorintei care o coplesea. Nu cunoscuse niciodata o asemenea betie a simturilor. Capul i se parea dintr-o data foarte greu. Nu-si dorea decat un singur lucru: sa se abandoneze...
  Inconstienta de briza racoroasa venind dinspre mare, savura placerea de a fi goala, lipita de corpul unui barbat. Si ce barbat ! Curand, nu mai avu decat o singura dorinta: sa se intinda pe pat cu el si sa-i cedeze in sfarsit.
  El ghici imediat dorinta ei. Sarutul lui deveni mai insistent, mainile mai dezmierdatoare. Ravasita de intensitatea senzatiilor noi pe care le dezlantuia in ea, isi uitase teama. Manata de un instinct stravechi, incepu sa-si unduiasca incet soldurile.
  - Oh, nu! gemu el. Opreste-te te rog.
  Surprinsa, ea se opri brusc. El ii sopti:
  - Mai asteapta, inima mea... Inca nu esti pregatita si nu mi-ar placea sa te devansez...
  Ca intr-un vis, se simti ridicata si dusa spre pat. El isi scoase halatul si se intinse alaturi de ea. Atunci ea deveni provocatoare si se intinse languros, imbatata de expresia insetata a privirii lui.
  - Esti mai frumoasa decat imi imaginam...
  Faimosul reflex argintiu transfigura privirea lui Dan. Judecand dupa vocea ragusita, era sincer... Cel putin in clipa asta.
  Ii mangaie usor parul de aur palid.
  - Am visat mereu sa te vad astfel... Cu parul raspandit pe perna.
  Ea se ghemui si mai adanc in bratele lui.
  - Nu mai e nevoie sa visezi... Visul a devenit realitate.
  Ramasera un timp inlantuiti, apoi dorinta ii coplesi. Atrasa ca de un magnet, mana lui Dan mangaie gatul de albeata sidefului. Cu un geamat, ea se abandona acestei mangaieri care-i incendia tot corpul. Curand, deveni imploratoare. Corpul ei isi dorea mai mult. Totusi, cand el era pe punctul de a o poseda, avu un ultim reflex de aparare.
  - Nu, Dan... Te rog...
  Cu un ultim sarut, el o facu sa taca.
  - Ba da, dragostea mea... A venit clipa sa te abandonezi.
  Ultimele ezitari risipite, se crampona de el cu toata puterea si-l trase in ea. In clipa aceea, il simti ca ezita. Dar era prea tarziu. Prea tarziu pentru aceasta forta irezistibila care-i arunca unul spre celalalt. O iubi repede, aproape salbatic, dupa care se prabusi, extenuat, alaturi.
  Cateva secunde mai tarziu, vocea lui rasuna in tacerea incaperii.
  - De ce, Corinne? De ce nu mi-ai spus nimic?