Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

25

Copiez în liniște urmele băiatului având grijă să rămân cât mai în urmă. Luminile slabe ale coridoarelor erau de partea mea acoperind doar 25% din pereții întunecoși ai clădirii.

Era probabil una dintre cele mai vechi clădirii ale orașului, o clădire atât de veche încât mirosul sângelui pierdut din vremea războaielor încă se simțea pe, pereți.

Nici o persoană normală la cap nu ar locui aici de bună voie, decât dacă chiar nu ar avea de ales...

Deșii Hyunjin cu siguranță avea de ales, o persoană așa de influentă nu ar intra într-o astfel de clădire fără un motiv bun. Lucru ce făcea această mică urmărire mult mai interesantă.

În cele din urmă băiatul se oprește încet în fața unei uși scoticindu-se de chei.

Fata rămâne pe loc privind curioasă în spre ușa din fața băiatului, ceva era diferit la ea. Era mult mai solidă și mai puternică decât cele văzute până acum.

Diferența de calitate era clară, ieșea ușor în evidență superioritatea lemnului său masiv. În timp ce, unele uși abia se mai țineau în balamale aceasta arăta de parcă trebuia să fie a unui seif de înaltă securitate.

Abia acum se vedea  prezența băiatului în această clădire. Sigur investise puțin în acest loc. Ceea ce făcea șatena mult mai curioasă decât atunci când intrase.

Sunetul greoi al ușii se aude brusc in tot coridorul, deschizându-se larg în așteptarea brunetului.

Băiatul intră cu lejeritate în apartament lăsând ușa din urma lui să se închidă de la sine.

Ăsta era momentul.

Momentul perfect pentru Yona să afle mai multe.

Fără prea multă ezitare fata își strecoară mâinile între prag și ușă așteptând momentul oportun pentru a intra.

Sunetul pașilor lui Hyunjin se puteau auzi  îndepărtându-se în continuare, semn că acesta nu a constatat ușa neînchisă complet.

Fata deschide nesigură ușa privind vag în interior. Nu se puteau vedea multe, holul era mult prea intunecos iar deschizătura mult prea mică.

În gândurile Yoney o singură idee putea explica acest apartament si anume, băiatul sigur o înșela.

Ori asta, ori vindea droguri.

Indiferent de motiv, Hyunjin trebuia prins înșelând dacă înșela.

Altfel, cu siguranță ar inventa o scuză destul de credibilă încât să mă poată păcăli.

Până aici i-a fost.

Își spune fata deschizând ușa larg, hotărâtă să îl confrunte pe brunet pentru toate secretele si minciunile.

Dar de îndată ce aceasta pășește în interiorul holului total lipsit de lumină, ușa imensă din spatele ei se trântește puternic determinând-o să se oprească exact in mijlocul intrării.

Încrederea îi scade de îndată ce se vede în acea situație. Știa că Hyunjin auzise acel sunet puternic și că cel mai probabil urma să își facă apariția pentru explicații, dar nu se simțea total pregătită să il interogheze fără emoții.

Și fără a mai apuca să înainteze, ușa unei camere se deschide brusc, luminând tot holul. Singura umbră care se mai putea vedea acum era cea a lui Hyunjin care de îndată ce deschisese ușa, își poziționase pistolul drept în fața Yoney pregătit să tragă.

Un șoc puternic îmi cutremură tot corpul determinându-mă să îmi ridic brațele instinctiv în fața armei.

De cine ar putea fi atât de speriat încât să îl aștepte cu o armă?!