Fiica Mortii

Julia se trezeste din somn terifiata de visul pe care il avuse. Se imbraca si coboara la masa. Mama ei,pregatea micul dejun cu o privre ciudata. Julia ii striga intr-un fel:

-Mama! Am avut un cosmar oribil!

-Cum??? Ce fel de cosmar??? sare ingrijorata.

-Se facea ca eram intr-o padure lipsita de viata,cu copaci batrani cu frunze negre. Era seara. Eu eram intinsa pe jos,imbracata intr-o rochie neagra,cu dantela neagra rupta si eram incaltata cu niste tenisi negri. Parul meu era tot negru. Deodata a inceput sa se incetoseze,cu o ceata groasa de se putea taia cu cutitul. In fata mea apare un om schilod,cu fata de schelet,imbracat intr-o roba neagra cu gluga care era trasa peste capul lui de schelet. Avea o secure taioasa plina de sange,si a incepus sa vina spre mine. M-am dat inapoi,lipindu-ma de un copac,iar el,ajungand aproape de mine,a aruncat securea,m-a imbratisat si apoi a disparut. Ce inseamna asta?

-Nu stiu scumpo. Ma mai gandesc eu la el,mai caut prin carti si iti spun cand vii de la scoala,bine?

Dupa ce servi micul dejun,Julia pleca la scoala ganditoare si intrebatoare. 'Ce poate sa insemne asta? Omul din cosmar se comporta ca si cum m-ar fi cunoscut de mult.' Gandea Julia.

                                                                            ***

         La scoala...

Julia intra in clasa ganditoare si deprimata. Allie,cea mai buna prietena a ei ii spune:

-Buna dimineata,Julia!

-Lasa-ma in pace...nu am chef azi. spuse ea rece.

Se aseza in banca ei. Allie veine din nou la ea si o intreaba:

-Julia,de ce esti asa intrebatoare? Poate ca iti va face bine sa vorbesti cu mine,poate te pot ajuta.

-Cu ce sa ma ajuti? Am avut un cosmar cu Moartea.

-Ce??? striga Allie ingrijorata.

-Nu se poate!

-Ba se poate!

-Julia,e oribil...Nu vreau sa-ti tezesc acele sentimente urate,dar, doar daca vrei,imi poti povesti,si...

Julia incepu cu un glas in care se simtea frica si tensiunea. Cand terminase,Alli aproape tremura si ii spuse:

-Oribil! Trebuie sa te ajut cumva.

-Nu ma poti ajuta,serios.

-Julia! Suntem prietene! In fond,pentru asta sunt prietenii. O sa vad ce pot face cand ajung acasa.

-Iti multumes enorm de mult,dar nu era nevoie.

-Bineinteles ca era nevoie,prietenii se ajuta intre ei la bine si la greu!

-Iti multumesc inca odata!

-Pentru nimic.

                   Dupa ore...

Julia se tot intreba ce ar putea simboliza acel oribil cosmar in drum spre casa. 'Acesta este cel mai urat cosmar pe care l-am avut vreodata!',gandea ea. Cand deschisese usa,o striga mama ei:

-Julia,vino putin!

-Ce este mama?

-Te rog sa nu te sperii.

-Nu ma voi speria,ce este?

-Am gasit...o pata de sange foarte mare pe perna ta,trebuie sa mergem la doctor! spuse pe un ton alert.

-Cum este posibil? Stiu doar ca azi dimineata ma simteam putin ametita. Dar nu mi-am dat seama de nimic pana acum! Nu era si pe perie?

-Putin. Te rog incalta-te Julia! Am sa te duc chiar acum de urgenta la doctor! Ma duc sa iti aduc o caciula.

-Mama,nu am nevoie sa merg la doctor.

-Ba da,vei merge chiar daca e nevoie sa te tarasc pana acolo.

Cand Julia si mama ei au ajuns la doctor era putin seara,dar cabinetul nu era inchis. Dupa ce doctorul a examinat-o pe Julia i-a spus mamei ei ca are doar niste sangerari craniane cu grad de gravitate mediu. 

-Trebuie sa se spele foarte des pe cap,dar fara sampon. Va voi da un sampon special,cu care Julia se va spala in fiecare zi timp de o luna. Dupa o luna veniti din nou la mine. Va voi prescrie si niste pastile.

-Sper ca nu se va agrava.

-Atata timp cat veti respecta tratamentul nu se va agrava deloc.

Cand Julia ajunsese acasa alaturi de mama ei se facuse ora 20. Julia s-a spalat pe cap cu samponul dat de doctor si s-a culcat.

Noaptea nu a putut sa se gandesca decat la ciudata spontanitate cu sangerarile craniane. Oare de unde vin? Nimeni nu stie. Julia spera ca nu se vor agrava.

           Dimineata,la ora 5:30 a.m:

Julia se trezeste nelinistita si coboara jos sa bea niste apa. Apoi revine sus si se duce in baie,sa se spele pe cap cu samponul de la doctor. Dupa ce ea s-a uscat pe cap s-a uitat in oglinda: fata ei era alba ca spuma laptelui iar ochii ei negri erau acum distrusi de cate vazuse. Parul ei negru ca noaptea isi pierduse stralucirea care o avea odata. Arunca o privire si in cada: era plin de sange peste tot in ea. A spalat cada si a mers la culcare. Se facuse ora 6:00. 

Julia inchise putin ochii,dar nu adormi. Apoi ii deschise repede si parca vazu o silueta neagra plimbandu-se repede prin camera ei. Se ridica si incerca sa se apropie de acea silueta,dar ea o lua la goana catre geamul deschis si iesi pe el. Julia s-a gandit: 'Ciudat. Ce vrea sa insemne si asta nu stiu.' Se culca la loc,pentru ca era cam obosita,iar peste aproape o ora trebuia sa se trezeasca ca sa mearga la scoala.

          Ora 7:00 a.m:

-Buna dimineata,Julia! spuse mama Juliei din mijlocul camerei.

-Neata mama...cat e ceasul?

-Este 7:00,trezeste-te ca altfel o sa intarzii la scoala!

-Oh...ma simt de parca n-am dormit deloc... spuse Julia somnoroasa.

-Poftim! Bea-ti pastila si du-te la baie!

Julia isi bau pastila cu sila iar apoi porni incetisor catre baie. Cand a iesit din baie mama ei statea pe pat incercand sa scoata fata de perna ca sa o duca la spalat. Julia incepe sa ii spuna ceva:

-Mama,o sa iti spun ceva,dar stiu ca nu ma vei crede.

-Spune-mi!

-Azi-dimineata pe la 5 jumatate m-am trezit sa ma spal pe cap. Dupa ce am terminat treaba,m-am pus la loc in pat si am inchis ochii,dar nu am adormit. Apoi i-am deschis si am vazut o silueta neagra care fugea repede prin camera. Am incercat sa ma apropii de ea,dar la primul meu pas a iesit pe geam. Ce vrea sa fie si asta?

-Ce??? Te-ar fi putut rani! De ce nu m-ai chemat sa te ajut??? spuse mama Juliei intr-un suflet.

-Nu e important asta acum mama,voi intarzia la scoala.

-Julia! Nu trebuie sa spui asta! Cand mai vezi ceva,orice in camera sa ma chemi de urgenta! Ai inteles?

-Da mama.