Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

26

Un sunet iritant asemănător cu al picăturilor de ploaie se putea auzi clar de undeva din jurul meu.

Starea de amețeală pe care o aveam nu îmi permitea să îmi deschid complet privirea astfel clipind încețoșat în căutarea sursei gălăgioase.

Privind mai atent în josul ochilor, puteam întrevedea o mică baltă, a cărei suprafață se mișca tulbure din cauza impactului continuu al picăturilor.

Încep să clipesc din ce in ce mai des pentru ami reveni, încercând să îmi amintesc orice detaliu cu privirea la situația în care eram. Și de îndată ce dau să mă ridic de pe podea, simt cum mâinile mi se îngreunează odată cu ridicarea.

Privesc derutată în spre mâinile mele  dându-mi rapid seama că aveam incheieturile blocate.
De îndată ce îmi clarific privirea obser o sfoară groasă încolăcită în jurul incheieturilor mele. Confuză, urmăresc, sfoara până la capătul ei, unde era puternic prins de un perete oferindu-mi jumătate de metru de, spațiu liber.

S.Y:- Ce mi s-a întâmplat ?!

Exclamă fata trăgând puternic de legătura ce o ținea blocată însă fără vreun rezultat.

Amintirile copleșitoare ale ultimelor momente reveneau treptat in mintea șatenei, care începea să înțeleagă din ce in ce mai multe.

De nicăieri corpul lui Hyunjin îi captează atenția fetei ce tresare scurt la revederea lui.

Hy:- Îmi pare rău, chiar vroiam să te las să pleci.... dar nu aveam altă soluție.

Spune brusc Hyunjin îngenunchind în fața Yoney în semn de regret.

Hy:- Chiar trebuie să îți mărturisesc ceva...

Mai adaugă acesta ridicându-și privirea cu părere de rău.

Amintirea strigătului auzit exact înainte de a-și pierde cunoștința o determină pe fată să cadă îngrozită la podea. Ăsta avea să fie sfârșitul ei? Chiar avea să moară din vina persoanei ce nu de mult era singura ei iubire?

Gândurile i-se înrăutățeau cu fiecare secundă in care băiatul nu spunea nimic.

Hy:- Nu am fost mereu așa crede-mă, nu s-ar fi întâmplat nimic dacă nu era....

S.Y:- Vrei... să mă omori!?

Întreabă șatena printre lacrimi întrerupând rapid explicațiile băiatului.

La auzul acestor cuvinte Hyunjin se ridică, rănit pentru a se îndepărta. Cum ar fi putut crede așa ceva despre el? Iubirea sa pentru Yona era unică și specială. Nu ar suporta ideea ca partenera lui să îl creadă un monstru.

Hy:- Nu Yona!
- Nu aș face niciodată așa ceva!

Strigă băiatul pe un ton autoritar întorcându-se cu spatele pentru a gândi.

O lovitură puternică creată de băiat atrage imediat toată atenția fetei ce il privea îngrozită.

O mică ieșire nervoasă cauzată de întreaga situație îl făcuse pe Hyunjin să lovească adânc într-unul dintre pereți.

Brunetul era mai nesigur ca niciodată, oare mai avea rost sa îi explice Yoney intreaga sa poveste? Până la urmă orice mai putea spune în acea situație îl putea afecta doar mai rău.

O liniște oribilă se lasă rapid intre cei doi care arătau de parcă își terminaseră ultimele guri de respirație.

Yona era complet terifiată de poziția ei din acest cadru, iar Hyunjin copleșit de propriile sentimente.

Fata se ridică încet în picioare întinzându-și mâinile în spre brunet.

S.Y:- Oricare ar fi problema, o putem rezolva altfel. Dezleagă-mă și te voi ajuta!

Spune fata așteptând cu mâinile încă întinse în spre el.

Băiatul doar se uită încruntat în spre mâinile acesteia.

Hy:- Ți se pare că sunt atât de prost?

Întreabă brusc iritat brunetul determinând fata să își coboare rapid mâinile, speriată de tonul acestuia.

S.Y:- Nu, nu... doar că...

Apucă fata a se scuza gesticulând în semn negativ, fiind întreruptă din nou.

Hy:- Când vei accepta iubirea mea exact așa cum este, reală și sinceră, te voi elibera...
- Dar până atunci am alte probleme de rezolvat.

Răspunde Hyunjin cu hotărâre ieșind rapid din încăpere înainte ca Yona sa îi mai poată spune ceva.

S.Y:- Hyunjin!

- Nu pleca!

- Nu asta vroiam sa spun!

Strigă fata în urma acestuia fără a primi vreun răspuns.

Stând neputincioasă în colțul camerei șatena începe să se întrebe...

Despre ce alte probleme vorbea băiatul? Ce putea fi mai important decât starea ei instabilă de acum?

De fapt si mai curios era...

Când devenise Yona atât de instabilă în prezența băiatului?

Pentru că cu siguranță se mai simțise neputincioasă în compania lui, chiar dacă atunci nu era legată de vreun lanț... era la fel de neputincioasă ca si acum.

Cumva căzuse pradă influenței viguroase a lui Hyunjin și în cele din urmă se transformase într-un mic mielușel ascultător.

Asta trebuia să se schimbe.

Si chiar foarte rapid.

Își spune fata în gând analizând mai bine încăperea în căutare de indicii folositoare.
Pe una dintre mesele prăfuite ale camerei zăcea o ramă veche cu o poză de-a fetei.
Yona se întinde pentru a o apuca privind confuză detaliile fotografiei.

Era una dintre pozele ei mai vechi.

Dar nu asta era important la acea ramă ci coperta sa de sticlă.

Un singur ciob ascuțit ar fi fost perfect pentru a-și dezlega mâinile.

Hotărârea se simțea fermă în tot corpul Yoney, era complet determinată să scape cât mai repede din acel loc si să îl denunțe pe brunet. Planul ideal.

Si fără a mai sta pe gânduri fata așează rama cu partea sticloasă în sus si o lovește puternic cu piciorul.

De pe o scară de la unu la cinci sunetul spargerii era undeva pe la trei, parcă sonoră dar parcă nu...
Dar atât timp cât Hyunjin nu avea să o prindă în fapt era perfect.

Șatena apucă cu grijă una dintre bucățile de sticlă plasând-o cu grijă în dreptul sforii pe care indepu să o despice.

Era într-adevăr o sfoară destul de groasă deci acest proces avea să dureze ceva.

Sunetul sforii care se rupea lent în urechile fetei este rapid înlocuit de un alt sunet mult mai puternic care îi distrage atenția făcând-o să se oprească pentru a asculta.

Era un sunet înfundat care venea de pe partea cealaltă a peretelui de lângă ea.

Se auzea de parcă cineva ar târâ un obiect greu de-a lungul podelei, dar cumva mai lent.

Îmi lipesc palmele de-a lungul peretelui ascultând cu atenție în partea cealaltă.

Se putea auzi o voce rostind niște cuvinte vagi dar mult prea încet pentru a putea fi înțelese.

Nu puteam înțelege ce sau cine producea acele sunete dar erau foarte greu de ignorat in toată liniștea încăperii.