Dream of you

17. Dream Come True

Încetul cu încetul săptămânile treceau, dar nu și la fel de încet a venit ziua în care cei cinci prieteni au ajuns în fața colegiului unde au muncit din greu ca să ajungă astăzi aici, cu diplomele mult dorite în mână.
Fericirea era sentimentul care stăpânea astăzi peste aceștia.

"Se pare că am terminat încă un capitol din viața noastră." Spune Hyunjin în timp ce îi apucă mâna lui Jeongin și o strânge ușor.

Jeongin îl privește pe Hyunjin cu ochii dulci
"Împreună. L-am terminat împreună."

Jisung se uită la cei doi, fiind fericit că îi poate vedea atât de bucuroși atunci când sunt împreună. Acesta era mult prea concentrat pe cei doi ca să observe mâna care se strecurase în mâna sa. Jisung își dă seama atunci când este tras înainte.

"Minho? Unde mergem?" Întreabă Jisung confuz.

Minho se oprește în loc
"Pe bune Jisung? Nu îmi spune că ai uitat"

Acesta stă puțin confuz și încercă să își aducă aminte de ce a uitat.
Într-un final acesta să dă bătut și îl întreabă pe Minho
"Scuze Min... chiar nu știu la ce te referi. Îmi poți aduce aminte?" Spune acesta dezamăgit de sine însuși.

Însă Minho râde în schimb, celălalt băiat fiind în continuare confuz.
"Oh haide gata cu scuzele. Știu deja că nu o faci intenționat. Nu este vina ta că ai o memorie de veveriță, nu doar înfățișarea." Îl lămurește Minho pe tânăr în timp ce îi ciufulește părul.
"Mai bine că ai uitat, oricum voiam să fie o surpriză de la bun început."

Jisung doar îl urmărește naiv pe Minho până la mașină.
"Avem mult de mers?"

Minho își pune centura, apoi îi răspunde lui Jisung.
"Hmmm pot spune doar că poți dormi până acolo." Spune Minho încercând să nu dea detalii. Acesta nu își dorea ca Jisung să își amintească de locația respectivă.

Jisung deja își lua o poziție mai bună, și pregătindu-se pentru somnul mult dorit.
"Atunci asta voi face."

Minho doar dă drumul la muzică, știind deja toate melodiile care urmau deoarece era playlist-ul lui Jisung, toate melodiile lui preferate aflându-se aici. Acesta dă volumul încet apoi își îndreaptă toată atenția către drum, nu înainte de a îi trage o ultimă privire lui Jisung.

Nu după multă vreme Jisung adoarme, iar Minho rămâne singur, muzica de pe fundal ținându-i companie.
Drumul continuă și fără să își dea seama de timp, Minho ajunge în locația dorită.
Tânărul coboară din mașină și scoate din spate tot ce avea nevoie și începe să așeze lucrurile. Într-un final Minho îl trezește pe Jisung. Sau cel puțin încercă.

"Jisung... Ji..... Sungie..." Încearcă acesta calm însă Jisung nu se mișca așa că fără altă opțiune rămasă, Minho face ultimul lucru la care se putea gândi.

Jisung tresare imediat atunci când simte ceva ud pe față, iar atunci când își deschide ochii îl vede pe Minho aproape de fața lui. Acesta avea o sticluță mică în mână care cel mai probabil conținea apă.

"Ce naiba e aia?" Întreabă Jisung somnoros.

Minho îi scoate centura și încearcă să îl ridice pe acesta de pe scaunul mașini.
"O sticlă cu apă pe care o folosesc pe pisicile mele sau pe Hyunjin, dar în ultima vreme pe Hyunjin. Acum haide, ridică-te odată pentru că am ajuns!!" Suspină Minho ultima parte atunci când reușește să îl ridice pe Jisung.

Până la urmă Jisung reușește sa meargă pe proprile sale picioare atunci când se trezește complet. Acesta rămâne tăcut pentru o vreme și privește în jur, de la pietrele și nisipul fin până la apa care era întinsă în fața sa.