Vreau să mai stai

Prolog

- Și odată ce furtuna a luat sfârșit, tu nu îți vei aminti cum ai trecut prin asprimea ei sau cum ai reușit să spraviețuiești, nici măcar nu vei fi sigură dacă ai supraviețuit, sau dacă dezastrul chiar a încetat de-a binelea. Dar un singur amănunt este cert, când vei ieși din acea furtună, din acel amalgan de ură și durere ce te încearcă în viață, tu nu vei mai fi aceași persoană care s-a lăsat pradă ei. Acesta este scopul furtunii. Să nu uiți că te iubesc, Lara! Luptă ! Într-o zi, ne vom revedea, îți promit !

- Și eu te iubesc, Damian !

Ochii îmi erau inundați în lacrimi, iar inima se zvârcolea în durere, părăsindu-mă odată cu el. Nu doream să accept faptul că el a dispărut, că nu va mai fi lângă mine și să-mi spună că totul va fi bine. Voiam să mai stea alături de mine pentru eternitatea ce mi-o promisese.

Yanna își făcu simțită prezența în încăperea slab luminată de două lumânări ce dansau fantomatic în bătaia calmă a vâântuluu, râsul ei specific umplând peștera rece in care ne aflam. Vrăjitoare afurisită !

- Acum e rândul tău, draga me Lara !

Știam că asta va urma, știam că sfârșitul meu vine odată cu al lui și că fără el eram doar o epavă. Așteptam ghearele morții să mă sfâșie și să termine odata cu mine, dar ceea ce nu mă lăsa să fac asta erau vorbele lui, era fărâma aceea inutilă de speranță care mă făcea să cred că el se va întoarce, că viața ne va promite o nouă eternitate. Nu puteam să mor acum.