Sub acoperire

Capitolul 4-Amintiri şi colecţii

-Lasă scuzele Rose, vrei să ne căsătorim?

-Oh, Daniel, cum să nu... dar eu nu ţi-am zis totul despre mine.

-E în regulă.

El m-a luat în braţe, m-a ridicat sus, iar eu am fost capabilă doar să-i şoptesc "Te iubesc". Stai puţin: de unde ştie că mă cheamă Rose?

Bună dimineaţa mie! M-am trezit din cel mai dulce vis din ultimul timp, dar din păcate a fost doar un vis. Mă ridic în fund şi remarc faptul că nu ştiu unde sunt. Îmi scotocesc mintea pentru a găsi un răspuns, dar nimic. Îmi îndrept faţa spre fereastra dinspre care vine lumina şi remarc faptul că sunt la etaj şi că sunt într-o pădure.

Beculeţul minţii se aprinde: sunt în cabana lui Daniel din pădure. Dar totuşi, cum am ajuns în camera asta? Parcă am adormit la film. În fine, trebuie să văd cu ce mă îmbrac.

Mă ridic greoi din pat şi sunt distrasă din activitatea mea de un bilet care stă pe scaunul de lângă pat.

"Eu şi Leo am plecat la o plimbare matinală în pădure. Simte-te ca acasă. Noi venim în jumătate de oră. Ţi-am lăsat nişte haine în bucătărie şi câte ceva de mâncat. Să nu dai foc la casă pentru că e lemn şi arde repede."

Da, chiar aveam de gând să-i dau foc cabanei, noroc că m-a avertizat la timp, altfel cine ştie? Mă îndrept în bucătărie, iar pe primul scaun remarc prezenţa unui tricou negru, lung şi un short negru. După ce le îmbrac în grabă, mă îndrept înspre masă şi îmi delectez ochii cu un platou rece, o omletă şi ciocolată. Ce mai mic dejun! Gust câte puţin din fiecare, dar omleta îmi face cu ochiul, aşa că o gust şi pe ea.

A trecut jumătate de oră, iar eu abia acum am terminat omleta, deoarece nu m-am putut abţine. Avea un gust divin! Am început să adun şi să fac curat, iar după ce am terminat m-am dus în living într-un fotoliu şi am aprins televizorul.

În scurt timp am auzit uşa de la intrare deschizându-se, iar un Leo ud s-a urcat la mine în braţe.

-Văd că te-ai trezit. Sper că nu te-ai plictisit prea tare singură.

-Nici pe departe. Mersi de micul dejun şi de haine.

-Pentru nimic.

-Pe unde aţi fost la plimbare?

-Până la lac, iar Leo a avut chef de nişte bălăceală.

Daniel s-a aşezat lângă mine, iar Leo s-a lungit pe amândoi. Noi am început să râdem, deoarece se comporta ca un copil răsfăţat.

-Nu te-ai gândit să-i iei o pereche?

-Ba da, dar Leo le ştie pe ale lui şi nu cred că în momentul acesta ar avea nevoie de una.