CASATORIE ARANJATA /K.TH/

17

~7 luni mai tarziu~

Hyun POV

Eram in curtea din spatele casei, îl asteptam pe Tae hyung să vină de la firma când primesc un apel de la un număr necunoscut. Ma grăbesc și răspund.

-Buna ziua! Sunteți Kim Hyun, soția lui Kim Tae Hyung?

-Buna ziua. Da, eu sunt. S-a întâmplat ceva?

-Imi pare rau sa va anunt dar soțul dumneavoastră să afla în stare gravă la Spitalul Sf. Gheorghe. A fost împușcat în zona inimii.

Mii de lacrimi imi curgeau pe față în timp ce incercam să ma ridic de pe patura. Nici nu stiu când am ajuns la spital.

Stiu doar ca mi s-a făcut rău iar apoi mai dus într-o sală unde m-au operat de urgență pentru a salva copilul.

Tae hyung POV

Când m-am trezit eram intr-un salon de spital iar o asistenta imi schimba bandajul cel aveam în zona inimii.

-V-ati trezit!

-Ce s-a întâmplat? De ce sunt aici? Unde e Hyun a mea?

-Ați fost împușcat în urma cu 3 zile dar acum totul este bine. răspunde asistenta evitând răspunsul la cea de-a treia întrebare.

-Și Hyun? Soția mea? Unde este?

-Domnule..... Imi pare foarte rău sa va spun dar după ce am sunato și i-am zis de starea dumneavoastră, când a ajuns la spital doctorii au băgato repede în operație pentru a salva copilul... dar.... ea nu a făcut față... Imi pare rău... Sincere condoleanțe.

-Cum...? ma bâlbâi din  cauza miilor de lacrimi. Unde este? Vreau sa o văd acum!

-Domnule, nu va puteți da jos din pat!

-Soția mea a murit și tu imi spui ca nu ma pot da jos din pat!?! Date din calea mea.

Ma ridic destul de greu dar reușesc să ajung la usa. Asistenta, după ce a văzut ca își bate gura degeaba, ma dus la ea.

Micul meu înger stătea pe un pat de spital fără suflare. M-am apropiat de ea atingândui obrajii ce cândva erau roșii ca trandafirii.

-Hyun, iubito, te rog nu-mi fa asta! Am nevoie de tine. Avem nevoie de tine. Haide, trezeste-te! Mergem acasă unde ne vom crește copilul împreună. Te rog, iubito!

Stateam în genunchi lângă pat și plângeam. Plângeam cum nu am făcut-o în viața mea. Plângeam pentru prima dată în viața mea de durere.

-Vreau să-mi văd copilul. spun după multe minute de plâns

Ies din camera aceea și astept ca copil să-mi fie adus. Nu stiu ce este pentru ca eu și Hyun am vrut să fie surpriză.

O asistenta mi-a adus un mic ghemotoc  infasat într-o pătura alba. Mi-l așează mie în brațe, apoi întrebându-ma

-Felicitări! Aveti o fetiță ce s-a născut cu 3,500 grame, sanatoasa tun. Ce nume îi vei pune?

-Yunnan. spune admirândumi fetița.

****

O săptămână mai târziu a avut loc înmormântarea lui Hyun. Au venit până și părinții mei. După ce totul s-a terminat m-am asezat lângă mormântul ei atingând numele ei scris pe piatra funerară. Mica poza cu ea zâmbind făcândumi sufletul sa se sparga a nu stiu câta oară în ultima saptamana.

Alte lacrimi și-au permis să-mi curgă pe obraji. Ma mir ca mai aveam lacrimi.

-Hyun... Sa stii ca avem în fetiță. Mai tii minte ce am vorbit?

" -Dacă vom avea o fetiță va semăna cu tine, Hyun. Vreau sa am o fetiță la fel de puternică ca mama sa, la fel de iubitoare ca ea, la fel de frumoasa ca ea. Dacă va fii fetiță nu vreau sa semene deloc cu mine.

-Și dacă va fi băiat sa semene cu tatăl sau. La fel de curajos ca el, la fel de grijuliu ca el, la fel de frumos ca el, la fel de perfect ca tatăl său.

-Hyun. Te iubesc. Te iubesc ireal de mult. Esti pur și simplu mult prea perfecta pentru mine.

-Și eu te iubesc Tae hyung. Promitemi ca dacă voi muri iti vei gasi pe altcineva mai bun ca mine și ca vei avea grijă de tine și copilul nostru"

-Stii.. Fetița noastra seamănă leit cu tine. Te iubesc Hyun. Te iubesc si te voi iubi mereu. Nu te pot înlocui cu nimeni. Ai fost și vei rămâne pentru totdeauna soția mea. Sa stii ca mie dor de tine si ca abia astept momentul în care ne vom regăsi.

_______

Stiu, stiu, e scurt și Mna... Sper ca va place și ca nu v-am facut sa plângeți.

Scuzati greșelile gramaticale.

M-aș bucura dacă ati lasa un comentariu și un vot

Va pupp