CONTRACT PRENUPTIAL

CAPITOLUL 11

  Dupa ce aranja cu grija bucatile de carne pe o farfurie, Corinne se indrepta spre gratar.
  - Gata de facut friptura?
  In genunchi, in fata focului, Dan verifica meticulos jarul.
  - Dupa parerea sefului, temperatura este ideala!
  Cu un zambet malitios pe buze, ea replica:
  - Este, din intamplare, acelasi sef care, absorbit de televizior, a lasat sa se arda cina de aseara?
  Incriminatul zambi fara urma de jena.
  - Acelasi. Dar, judecand dupa modul in care ai apreciat masa de la restaurant, consider ca nu esti in masura sa te plangi.
  Stramband din nas, ii intinse farfuria cu bucatile de carne. El le aranja pe gratar si veni sa se aseze in fata ei.
  - Aerul s-a racorit putin, zise el cu ochii ridicati spre cerul plin de stele. Cu atat mai bine ! Caldura era sufocanta.
  - Da.
  Corinne alunga distrata un tantar.
  - Am avut mult noroc cu vremea.
  - Intr-adevar.
  Dan facu o mica pauza.
  - Bagajele tale sunt gata? Pentru ca ar fi preferabil sa plecam devreme maine dimineata. La meteo s-a anuntat furtuna pentru dupa-amiaza si sa ajungem pe ploaie nu-i deosebit de placut.
  - Totul este gata.
  Corinne il sfida cu privirea.
  - Intr-adevar, poate nu stii, dar am profitat de somnul tau in hamac din dupa-amiaza asta pentru a spala rufele.
  Cu un suras tacut in privire, el se ridica dintr-o saritura.
  - Ceva imi spune ca as face mai bine sa ma duc sa supraveghez fripturile...
  - Ce intuitie remarcabila !
  Il auzi cum rade in timp ce se agita in jurul gratarului. La vederea frumosului corp bronzat, o cuprinse un val de dorinta. Schita un zambet chinuit. Daca numai vederea unui barbat ocupat cu o banala treaba domestica era de-ajuns s-o tulbure atat, unde va ajunge?
  Isi intoarse in graba capul. O pasare intarziata ciugulea pe pajiste in cautarea ultimei hrane. Era obligata sa recunoasca faptul ca petrecuse o saptamana extrem de placuta. Dan si cu ea nu avusesera nici o dificultate sa se adapteze noii lor intimitati. Era ca si cum se cunosteau dintotdeauna. Inot, plimbari cu barca, dupa-amieze petrecute lenevind la soare in gradina, cine la cele mai bune restaurante din Cape Cod...
  Intelegerea fusese perfecta. Era uimita de modul cum se intelegeau din doua, trei vorbe, cum isi ghiceau reciproc cele mai mici dorinte. Se intelegeau ca o pereche de vechi casatoriti.
  Din nefericire, aceasta intelegere se oprea la usa dormitorului. In mod invariabil, dupa ce-i ura curtenitor noapte buna, Dan se retragea in camera vecina. Ajunsese sa nu mai fie sigura ca o considerase vreodata atragatoare. Daca l-ar fi incercat aceeasi frustrare ca si pe ea, s-ar fi tradat intr-un moment sau altul.
  Sosirea sotului ei cu farfuria de fripturi o scoase din reverie.
  - Sper pentru tine ca stii sa recunosti perfectiunea atunci cand ti se prezinta ! Nu te-am mintit cand m-am laudat cu talentele mele de maestru in gratar. Si iata dovada...
  - Hmm... Mirosul este apetisant, recunosc. Mai multe mese de genul asta si as reusi poate sa uit cine si-a asumat de a spala rufele dupa-amiaza.
  Dan isi apropie scaunul de al ei si bau cu pofta din bere.
  - Doamne, ce sete mi-a fost ! In legatura cu asta... am remarcat ca esti retinuta. Ai un motiv special?
  - Nu. Nu simt nevoia sa beau alcool, asta-i tot.
  Dupa ce manca o bucatica de friptura, simti deodata nevoia sa-i spuna adevarul.
  - De fapt, parintii mei erau bautori inraiti. Mama, in special, era o adevarata alcoolica. Nu-mi amintesc s-o fi vazut treaza o singura zi in ultimele ei sase luni de viata. A murit la varsta de treizeci si sase de ani, de ciroza.
  - Si, daca inteleg bine, te temi sa nu-i calci pe urme...
  Vorbise cu mare blandete.
  - Dupa parerea mea, nu exista nici cel mai mic risc, adauga el zambind.
  - Mi-a fost teama, este adevarat, dar s-a terminat. Eram ingrozita de gandul ca as putea incepe sa beau si sa nu mai pot sa ma opresc. Daca am lucrat intr-un bar, a fost pentru a-mi dovedi mie insami ca pot sa ma ating de alcool fara sa devin alcoolica. In fiecare seara, inca de la sosire, luam o bere. Beam o treime si aruncam restul. De fiecare data cand vedeam lichidul disparand in chiuveta, aveam impresia ca obtineam o victorie asupra mea. Acum, beau din cand in cand un pahar de vin, dar nu simt efectiv nevoia. Aceasta independenta fata de alcool este o usurare teribila pentru mine.
  Dan se apleca spre ea si-i lua mana.
  - Corinne, eu..
  Tremurand, ea isi tinu respiratia.
  - Da?
  - Nimic. Voiam numai sa-ti spun ca esti o femeie extraordinara. Saptamana petrecuta in compania ta a fost minunata.
  Ea se stradui sa pastreze un ton degajat.
  - Sunt Incantata.
  Cu chipul inasprit brusc, el isi intoarse privirea.
  - Precedentul meu voiaj de nunta s-a petrecut la Paris.
  Corinne inghiti in sec cu mare greutate.
  - Se pare ca este locul ideal !
  - Da, cu conditia sa fii cu persoana potrtivita.
  Cu mainile inclestate pe masa, Dan continua:
  - Eram fara indoiala prea tineri pentru a pricepe ca buna intelegere dintre noi se limita la pat...
  Corinne simti deodata ca o invidiaza pe Mary Beth. Dar, nedoritoare sa afle amanunte despre performantele lor sexuale, se ridica.
  - Daca vrem sa plecam devreme maine dimineata, poate ca ar fi timpul sa strangem...
  El o urma in bucatarie.
  - Dupa aceasta masa copioasa, simt nevoia de putina miscare. Ce-ai spune de o mica plimbare pe plaja?
  - Cu placere.
  Traversara in tacere peluza in directia marii. Iarba, umeda si moale, era ca o mangaiere sub picioarele lor.
  Pe neasteptate, Corinne se avanta spre mal si, fara sa tina seama ca apa era foarte rece, inainta in valuri.
  - Atentie... Este periculos sa te aventurezi atat de departe noaptea !
  Dan o ajunsese din urma. Vocea lui suna bland la urechea ei.
  - Te-ar putea inghiti un monstru marin, fara a mai vorbi de perfidia unor curenti...
  Ea replica, fara sa se intoarca:
  - Nu te nelinisti, nu merg prea departe.
  In aceeasi clipa, parca pentru ca s-o contrazica, un val o facu sa-si piarda echilibrul. Chiar mai inainte de a intelege ce i se intampla, se trezi in bratele lui Dan. Inchise ochii, tulburata. N-avea nici o importanta ca apa ii ajungea pana la talie... Un alt val, complice, ii apropie si mai strans unul de altul. La contactul mainilor barbatului pe gatul ei, fremata din toata fiinta si-i oferi buzele ei.
  Ii uni un sarut pasionat. Fetele lor, stropite de valuri, aveau un delicios gust de sare.
  - Oh ! Doamne, gemu el, esti atat de dulce, atat de diabolic de seducatoare... N-am suferit niciodata atat de mult ca in saptamana asta. M-ai scos din minti.
  - Si tu la fel.
  Un val, mai puternic decat celelalte, ii facu sa se clatine. Dan o readuse, aproape sufocata, spre mal.
  - Ti-e mai bine?
  Ii stergea cu blandete fata.
  - Da.
  " Dar ar fi si mai bine daca m-ai lua din nou in brate" , se gandi ea.
  Chipul lui Dan era palid si incordat in lumina lunii.
  - Sunt complet nebun ! Sa te sarut in plina noapte in mijlocul valurilor. Putem sa ne consideram norocosi ca nu ne-am inecat !
  Vantul peste bluza ei uda o facu sa tremure. El ii mangaia viguros spatele.
  - Sa ne intoarcem... Ai nevoie de un dus cald !
  " Si de o multime de alte lucruri..."  Dar in mod vadit, lui nu-i pasa. In cateva secunde, se schimbase complet. Din amant pasional, se transformase in infirmier...
  Intorsi la vila, o obliga sa urce sa-si faca dusul, in timp ce el va face ordine in bucatarie. La sugestia ei de a face dus impreuna, o refuza categoric si fara drept de apel.
  Cand cobori, eliberata de orice urma de sare, el se grabi sa-i ia locul la baie. Cand, pentru a scapa de dorinta de a izbucni in lacrimi, admira curatenia bucatariei, el ii zambi.
  - In sfarsit, doamna incepe sa inteleaga ca sunt si altceva decat o mutrisoara frumoasa !...
  De ce, oare, doar simplul lui zambet era de-ajuns s-o faca sa lesine? Rezemata de masa din bucatarie, asculta pasii lui descrescand pe scara. El ii striga, peste balustrada:
  - Pic de somn... Cred ca dupa un dus ma duc direct in pat. Noapte buna !
  - Noapte buna.
  Se indreapta ca o somnambula spre frigider si se servi cu un pahar mare de lapte. Apoi se duse in salon si deschise televiziorul. De ce se purta Dan intr-un mod atat de stupid? O dorea, era evident. Atunci, de ce aceasta subita indiferenta?
  Se intrista din nou ca nu poate patrunde mai bine tainele judecatii masculine. Motivele comportarii lui Dan, dupa noaptea lor de nunta, ii erau tot mai de neinteles. Ii ramase o singura convingere: nu se va hotara asupra divortului inainte de a-l aduce pentru ultima data in patul conjugal.