Iluzia

-𝒸𝒶𝓅.1Începutul-

Ultima suflare,ultima vedere ,ultimul gând poate fi al meu în acest moment .
Dar cum de am ajuns eu asa...?
2𝑜𝑐𝑡𝑜𝑚𝑏𝑟𝑖𝑒2020
O zi de școală foarte plictisitoare ,orele treceau greu ,iar eu abia mai suportam ... În sfârșit ultima oră ,istoria ,mi s-a făcut somn de la cât pălăvrăgea profu,așa că m-am pus cu capul pe bancă.

deodată aud pe cineva cum îmi strigă numele de vreo trei ori ..."Iris...Iris...Iris...". Deschid ochii nervoasă și-l văd pe Albert ,băiatul care mă plăcea.Nici eu nu am înțeles niciodată de ce mă plăcea ,nu erau vreo frumusețe ...
În fața lui cu aroganță îmi strâng lucrurile și plec spre casă..
𝑜𝑟𝑎14:30,𝑑𝑢𝑝𝑎̃ 𝑜𝑟𝑒...
Simt un fior ciudat,simțeam cum cineva mă urmărea așa că am luat-o la fugă ori muream ori scăpam..
Crezând că am scăpat de cei ce mă urmăreau, nu era asa de fapt m-au prins unde vine o fată cu un briceag care îmi străpunge plămânul drept. În acele momente de tensionate m-au băgat într-o dubă și m-au dus la câțiva kilometri de casă, unde m-au lăsat ca un câine pe jos...

Încercând să mă ridic cu ultimele mele suflări cad jos....
Încerc a doua oară și reușesc să mă ridic...și șchiopătând ajung acasă... Ai meu și-au dat seama că am venit dar nu m-au văzut în ce fel eram.Cu ultimele mele puteri și ultima suflare îi strig și apoi cad ca o seceră plină de sânge pe jos .Cei doi au venit cu grabă,iar mama când m-a văzut a început direct să plângă și tata disperat a sunat la ambulanță..
Peste sfert de oră ajung la spital unde ultima privire mi s-a îndreptat spre un doctor ...