Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

28

Hy:- Cum îndrăzneți să te amesteci în cea mai mare slăbiciune a mea?!

Strigă Hyunjin înaintând irascibil în spre șatenă care rămăsese nemișcată.

Hy:- Trebuia să aștepți...

- Nu puteai aștepta să îți explic totul cum se cuvine?

Continuă brunetul, iritat prinzând unul dintre cuțitele din servietă.

Hy:- A trebuit să intervi tu, și să ne strici întregul viitor.

Mai adaugă Hyunjin fiind acum la doar câțiva centimetri distanță de cele două.

Hy:- Dar stai liniștită.

- Voi rezolva eu tot.

Continuă băiatul pe un ton calm mai apoi înfingându-și cu rapiditate lama cuțitului în stomacul elevei.

Corpul fetei își pierde cunoștința rapid, căzând ușor la picioarele băiatului.

Yona doar privește șocată imaginea morții din fața ochilor ei. Nu știa ce să facă sau să spună pentru al calma pe Hyunjin.

Ea doar stătea privind cum băiatul își relaxa brațele într-un mod impunător.

Hy:- Acum că am rezolvat o problemă, ai mai rămas doar tu.

Spune brunetul iritat prinzând fata de mână pentru a o trage după el.

Ajuns înapoi în camera din care șatena scăpase, Hyunjin privește înfuriat in spre funiile tăiate inconjurate de cioburi.

Era deja prea mult. Trebuia să se asigure că orice s-ar întâmpla, fata nu va mai scăpa vreodată din acea cameră.

Astfel că fără alte ezitări, băiatul așează corpul Yoney pe unul dintre scaunele prăfuite ale camerei și cu ajutorul unui lanț o imobilizează de acesta.

Fata privește melancolică în spre tot scenariul. Soarta ei părea să fie clară. Avea să ajungă exact ca fata din camera alăturată.

Regretele pe care le simțea în acel moment erau adânci și dureroase.

Dacă nu ar fi ezitat în acel moment, cu siguranță s-ar fi salvat și ar fi putut chema ajutor.

Privind în spre mâinile ei puternic legate de marginile scaunului, fata își pierde privirea peste îmbrăcămintea lui Hyunjin.

Obișnuia să adore acea cămașă pe care o purta.

Însă un lucru si mai curios îi captează rapid privirea. Și anume, un nasture lipsă.

Un nasture care provoca un mic gol al cămășii, lăsând la iveală o mică porțiune din abdomentul șatenului.

Un detaliu atât de neînsemnat, părea să aibă un rol crucial în mintea fetei, care de îndată ce își apleacă capul în sensul gravitației, se lasă cuprinsă de un sentiment unic de, dejavu.

Amintirile Yoney îi copleșeau rapid emoțiile amintindu-și de familiaritatea acelei cămăși, dar mai important de acel nasture negru cu aceeași pată aurie pe care îl găsise menajea in casa ei în ziua acuzațiilor.

Era același cu cel lipsă. Totul se potrivea atât de ușor în acel moment.

Pentru prima dată în viață, fata vedea clar firul evenimentelor, și mai important totul era în strânsă legătură cu Hyunjin.

Crima lui Dae Hyun, acuzațiile false ce îi pătase numele, prietenia ei dezechilibrată cu Seo Jyn.

Toate se întâmplase sub influența lui.

Cum am putut fi atât de oarbă?!

Gândește fata complet copleșită, privind băiatul drept în ochi in căutarea adevărului.

S.Y:- Tu erai...

Șoptește aceasta atrăgând atenția brunetului ce la auzul vocii mici, se oprește brusc din a  mai lega lanțurile între ele.

S.Y:- Toată viața mea este oribilă din cauza ta...

Continuă fata dându-și seama de realul adevăr scos din propriile vorbe.

S.Y:- Mi-ai distrus fiecare legătură pe care o aveam cu oricine altcineva, din nou si din nou, până când am rămas complet singură și vulnerabilă!.

Mai adaugă aceasta lăcrimând în ascultarea propriilor vorbe.

Realizase mult prea târziu cât de singură era. Si totul se întâmplase chiar în fața ochilor ei.

Băiatul râde scurt continuând să unească fiecare capăt al lanțului subțire de spătarul scaunului.

Făcuse o treabă bună, fapt ce îl determină să pășească scurt în jurul Yoney verificându-i legăturile.

Hy:- Nu e adevărat Yona...

Răspunde băiatul amuzat, îndepărtându-se ușor de scaunul fetei pentru a strânge cioburile ramei sale.

Hy:- Nu ești singură. Ești cu mine.

Mai adaugă acesta mutând ciob după ciob.

Hy:- Sunt sigur că îți vei da seama rapid că nu ai nevoie de nimeni altcineva.

Spune băiatul oftând scurt în vederea fotografiei înrămate.

Hy:- Dar până atunci va trebui să suporți consecințele acțiunilor tale.

Continuă brunetul ridicând fotografia pe care mai apoi o așează cu grijă înapoi la locul ei.

Fata doar privește melancolic în spre nicăieri. Ce pedeapsă putea fi mai rea decât sentimentul de vinovăție din urma morții acelei eleve?!

Își spune aceasta răcindu-și brusc privirea.

S.Y:- Poți să mă omori și pe mine atunci... Asta dacă nu dai greși cum ai făcut-o prima dată..

Spune fata pe un ton sfidător atrăgând rapid atenția brunetului.

Hy:- Nu am încercat niciodată să....

Răspunde brusc Hyunjin îndoielnic fiind rapid întrerupt de către șatenă.

S.Y:- Nu are rost să negi... tu ai fost cel care mi-a invadat casa în ziua morții lui Dae Hyun.

Spune Yona închizând ochii în amintirea evenimentului.

S.Y:- Ai încercat să mă omori atunci dar ma salvat Seo Jyn cumva...

Continuă fata amintindu-și brusc mici cadre ale evenimentelor.

La auzul acestor cuvinte Hyunjin se aproprie irascibil de șatenă îndreptându-și lama în direcția ei.

Hy:- Nu e așa, nu ți-aș face niciodată rău... era doar vina lui Seo Jyn, v-am auzit vorbind... nu te vroia în preajma mea. A trebuit să intervin.

Răspunde Hyunjin pe un ton superior consolându-și punctul de vedere.

Hy:- Trebuia să uiți.. am avut grijă să uiți... de ce îți amintești?

Continuă brunetul confuz, știind că avusese grijă de acest aspect.

Fata doar înghite în sec privind în spre lama din mâna băiatului, atât de aproape de gâtul ei încât parcă o putea simți.

S.Y:- Nasturele tău lipsă...

Spune brusc fata determinând băiatul să își privească îmbrăcămintea.

S.Y:- A fost găsit în casa mea, exact în aceeași zi.

Continuă șatena neutră privind continuu în spre aceeași nasturi.

Hyunjin se distanțează brusc, vizibil tulburat, aranjându-și părul de mai multe ori.

Era mult prea afectat, ceea ce insemna că teoria Yoney era corectă. Hyunjin chiar fusese în casa ei în acea zi. Prin urmare că era vinovat și de moartea lui Dae Hyun.

Yona nu înțelegea complet motivele sau mijloacele prin care băiatul făcuse tot ce făcuse dar înțelesese că era într-adevăr vinovat.