De Fațadă (GirlxGirl)

X

Am tot vorbit cu A, dar nu mi-am dat seama cine e. Oricine ar fi, chiar știe cum să-mi stârnească curiozitatea. Știe cum să mă facă atentă la orice lucru pe care mi-l zice. Am încercat să mă gândesc dacă cunosc pe cineva care vorbește la fel ca ea sau chestii de genul, dar nimic.

Singura persoană care s-ar potrivi măcar puțin este Julia, dar nu prea cred că este ea. Am comparat contul ei cu a lui A, dar n-au autori comuni, deci nu-i ea. Chiar nu mai am idei cum aș putea afla cine e. Poate o să-i spun și lui Felix, dar el îi va sparge locația, iar atunci n-ar mai fi niciun farmec.

Încă mă întreb prin ce a trecut. Poate am o minte bolnavă, dar sunt foarte curioasă, iar astfel de subiecte mă atrag la maxim. Prin ce ar fi putut trece încât să se comporte diferit în societate.

Mă dau jos din pat și mă schimb. Este ora 2 dimineața și am chef să mă plimb... Poate merg și pe la Julia. Pot să-i arăt un loc mișto și poate o fac să se simtă mai comod în preajma mea.

(***)

Intru pe geam, în camera Juliei și realizez că nu este aici. Ușa se deschide și intră în cameră. Nu a durat mult până la vină, e bine. Mă privește confuză, dar vine la mine fără să zică ceva.

-Vrei să vi cu mine undeva?

Stă puțin pe gânduri și acceptă. Ies afară din camera ei și-o aștept puțin mai departe de casă. În câteva minute, iese și ea din casă. Vine lângă mine și mă sărută. Mă urc pe motocicletă, iar ea mă imită. Îmi strânge sânii și-și coboară mâinile în jurul trunchiului meu. Pornesc motorul și accelerez cât pot.

(***)

Ajungem pe marginea unul rău și opresc motorul. Coborâm și mă așez pe spate, pe iarbă și privesc cerul înstelat. Îmi place locul acesta, e atât de liniște încât aș putea să rămân o mie de ani aici. Julia face acelaș lucru ca mine și mă privește confuză.

O sărut și-o trag mai aproape de mine. Se urcă pe mine și-o prind se fund. Ne desprindem din sărut și mă privește în ochi. Se dă jos de pe mine și rămânem în liniște. Ce-a fost asta?

-M-ai adus aici doar pentru a schimba peisajul?

Îmi întorc capul spre ea și mă gândesc ce să spun. Ar fi o idee să mă dau interesată de ea? Da, ar fi o idee și chiar bună.

-Nu. Doar voiam să-ți arăt locul ăsta.

Ea mă aprobă și se așterne din nou liniștea. Nici eu nu știu exact unde vreau să ajung, dar merge exact cum vreau. Nu e moral ce fac eu acum, dar aia e.

-Noi ce suntem?

Stau puțin pe gânduri și ajungem la concluzia că nu trebuie definită această relație.

(***)

-Bă, ești emo?!

-E depresivă, las-o.

-E timidă, crezi că a avut vreodată un iubit?

-Cred că n-o să aibă vreodată.

Măcar c-o chestie suntem de acord. Nu voi avea niciodată vreun iubit, deoarece NU-mi plac băieții. Ce le-aș muta fața la spate acestora îngânfați, chiar și Juliei. O detest atât de tare atunci când suntem la liceu încât i-aș striga în față că eu sunt Karine, iar asta doar pentru a se simți prost.

Îmi deschid vestiarul și verific ce arme mai am pe aici. Când îl închid, o găleată de apă se varsă pe mine, iar tot holul începe să vadă. Au trecut la un alt nivel, bine. Cel care a făcut asta va avea de-a face cu Karine. Îmi place să am două identități.

O văd pe Julia că râde și-mi vine s-o omor. E NOIEMBRIE! Ce e amuzant în a face hipotermie? Doamne, ce umor mai au unii! Îmi iau ghiozdanul în spate și ies din clădire.

O urăsc din ce în ce mai mult. Suntem a XI-a, până când are chef să mai facă "glume" de genul. Până la Bac? Mă enervează din ce în ce mai tare, iar asta nu este de bine. "Pentru o viață sigură, evitați s-o enervați pe Karine/Olivia". Ziua se ia de mine, iar noaptea vrea s-o fut.

-Ești bine?

-Ce-ai pățit?

Îi aud pe Eric și Felix. Mă opresc în loc și-i privesc ironică. Oare ce-aș fi putut păți? Nu știu, zic și eu. Am mers la liceu și m-am gândit să mă arunc în ocean înainte, este?

-Julia.

Eric se încruntă și pleacă după sora lui, iar eu îmi continui drumul spre ieșirea din curtea liceului. Toți se uita la mine și râd. Poate înainte ziceam " e o misionară care se crede peste toți ", dar nu-i așa. De azi declar război cu Julia Menendez, iar nimeni nu mă poate opri din a mă răzbuna.

Îl aud pe Felix cum încearcă să mă calmeze, dar n-are nicio șansă. Îi voi îngropa reputația indiferent de cum o voi face. Nu se pune nimeni cu Olivia Bennett. Mă prinde de braț, dar mă eliberez și pornesc motorul.

(***)

-Olivia, calmează-te!

Mă ține lipită de un perete pentru a mă calma. În secunda de față doar Felix mă poate opri din a posta orice despre Julia. Trag aer adânc în piept și-mi relaxez mușchii. El îmi dă drumul și se îndepărtează de mine.

-Bine, mă calmez. Ai dreptate, și-ar da seama că este unul dintre noi.

Mă aprobă și iese din camera mea. O să-l ascult... Pentru un moment. " Zi ca el și fă ca tine ".