Viață cu peripeții

Prolog

Buna, sunt Ale si am 16 ani.
Locuiesc impreuna cu parintii mei.
Parintii mei fiind oameni de afaceri foarte cunoscuti calatoresc prin toata lumea si ma cara si pe mine dupa ei.
Ne-am mutat de curand in New York , unde merg la un liceu normal. Nu mi-am facut foarte multi prieteni, adica cel mai bun prieten la meu este ursuletul meu (Bapi) pe care il am de la 1 an. Eu nu sunt o fire sociabila. Sunt genul de fata careia ii place sa stea singura si sa isi vada de treaba ei. Cu dragostea nu stau prea bine, adica nu stau de loc pentru ca nu am un iubit si nici nu am avut si momentan nici nu imi doresc pentru ca eu sunt mai pretentioasa si nu imi place orice fel de baiat. La mine in liceu sunt baieti draguti , dar nici unul nu ma atrage.

********
Pov. Ale:
" Eram la mine in camera si ascultam muzica cand dintr-o data apare mama
si ma sperie de moarte.
-" M-ai speriat ,mama"
-" Scuze Ale, dar trebuie sa iti dau o veste..."
-" Spune!"
-" Maine plecam in Anglia , asa ca fa-ti bagajele pentru ca avem avion de dimineata"
-" Dar mama..." spun eu dezamagita
- " Am zis sa iti faci bagajele, Alexandra!" a spus mama autoritara, parasind camera.Mama nu este asa autoritara dar ei nu ii place cand cineva se vaita.
-" Bine..." am strigat eu
Nu imi place ca trebuie sa ne mutam dar m-am obisnuit plus ca nu mi-am facut aici prieteni , asa ca imi este indiferent!
--------------
Sunt foarte emotionata pentru ca este prima mea carte de care chiar ma intereseaza si sper sa strang cat mai multi cititori. Astept comentarii, dar va rog sa fie constructive!
Va multumesc!
P.s imi pare rau pentru greseli , dar scriu pe telefon si imi e greu. Si stiu ca acest capitol este scurt dar totusi este prologul... :*