În Era Crucială, pe când Soarele Atotputernic își dădea ultima suflare, un poet și-a imortalizat admirația înflăcărată într-un pergament aflat sub puterea statorniciei muzicale. Astfel, fiind convins că va reuși să-i asigure muzei sale viața eternă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În timpul Ascensiunii Astrale, mii se suflete păcătoase au fost mistuite.
De altfel, mii de povești și-au pierdut glasul – pe veci.
Cu toate acestea, în negura liniștitoare a întregului Univers, rătăcea în neștire un mic fragment, oțelit cu o răbdare nefiresc de cuprinzătoare. Spera că, atunci când momentul potrivit va fi sosit, Primordialii vor avea bunavoință de a-i lumina calea către muza care, la rândul, și-a tânguit poetul în cel mai sfâșietor și înduioșător mod posibil.
Însă, până momentul oportun va fi sosit, fragmentul își împărtășea neîncetat povestea tragică Întunericului.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
