Mi-au trecut 17 ani din viata, pe care eu o consider destul de scurta, dar totusi pe moment ar da falsa iluzie ca tinde spre vesnicie. Fiind tipul "colectivistului" am cules tot felul de informatii,experiente si sfaturi cu fiecare ocazie posibila.
Pot sa spun, ca in toti acesti ani, au fost si parti bune, cateva visuri sau mai precis spus aspiratii de moment, au fost implinite, dar am trecut si prin tot felul de intamplari pe care probabil, nu mi-as fi imaginat ca le voi experimenta , dar acum, trecute fiind, nu mai are vreun rost sa ma plang, pentru ca nu este posibil sa mai pot corecta vreo actiune din trecut, si toate aceste clipe traite, m-au adus in punctul in care sunt acum.
Am reusit sa inteleg putin, din necunoscutul ce invaluie omenirea, sa reusesc sa creez "o lumina" ca sa pot vedea daca drumul pe care il aleg este corect, interesant totusi este faptul ca se spune ca orice decizie luata , este cea mai buna decizie luata la momentul respectiv, chiar daca peste ani, cu o maturizare mai consistenta, ai fi procedat altfel. Se mai poate lua in considerare faptul ca indiferent de consecintele de moment provenite dupa aplicarea deciziei, pot exista efecte pozitive in viitor, pe care nu ai cum sa realizezi ce forma vor lua in viitor.
Fiecare om, isi instaleaza in viata niste principii dupa care se ghideaza, indiferent ca sunt bune sau rele, si totusi, unii nu isi respecta regulile propriului joc, si totusi, tot ei se plang de posibilele posibilele consecinte ce pot urma.
Am realizat, ca timpul, poate diferentia foarte multe lucruri , de la 1 ora pana la 100 de ani.Acest timp , slabeste conexiunea dintre descendenti si noile generatii, prin tot felul de mijloace precum exprimarea, problemele sociale, modurile de viata.
S-a creat o mare diferenta , fata de perioada vechilor autori fata de a noastra, operele lor avand o morala ascunsa, care in ziua de astazi, multi nu o inteleg, nu inteleg exprimarea autorului ca sa fiu mai precis, sau chiar nu mai are o relevanta. Chiar si diferenta de model de viata , de la perioada anilor 1960-prezent, s-a schimbat enorm, aparand fisuri in relatia tinerilor-batranilor.
Nu sunt in masura de a spune , ca ceea ce au facut ei nu este reprezentativ sau bun, deoarece omenirea tinde spre evolutie , iar fara greseli, nu se poate incerca saltul la perfectiune. Poate chiar si aceste randuri, vor fi catusi de putin folositoare la un moment dat...
Personal, mi-am creeat cateva principii noi, pe care intentionez sa scap de ele prea curand, sau macar sa le modific. Am realizat ca termenul de "prietenie" este o fictiune, un lucru imposibil, contrazicandu-se prin propria definitie. Eu , daca cunosc o persoana, indiferent de cat timp il cunosc, prin cate am trecut, aleg sa folosesc asupra lui, termenul de "cunostiinta". Natura umana, este de a face totul cu un scop, de a obtine ceva, dar , cumva, reusim sa suprimam acest gand, si NU VREM sa dam dreptate acestui fapt clar. Oricat , te-ai devota unei persoane, orice i-ai oferi, are un pret, un pret pentru care te va trada, indiferent de cat de mult ar nega asta, exista acel pret, chiar daca unele persoane nu si-l cunosc, tot il au.
Tosusi, indiferent cat as cunoaste, sau cat am impresia ca as cunoaste, nu imi pot imagina viata pe care o am inainte, cum va decurge....dar indiferent de toate, si daca as realiza ceva memorabil pentru mai multe persoane, intr-un final, totul ar fi nimic, si ar fi trebuit facut altceva sau mai mult.
