꧁Blood and Calls꧂

*75*

Simt cum apare acel sentiment pierdut la 15 ani când am văzut-o prăbușindu-se în brațele mele.

Wonyoung pov.

Mă răstorn pe canapea după ce am mers chilometri întregi pentru că el nu a vrut să mă ducă sau să mă lese să i-au una dintre mașinile lui. Privesc la podul alb. Îmi duc mâna pe burtă știind că ceva nu e la locul lui. De ce aș da afară ceva ce nu am mâncat? Probabil că e stresul, nu? Nu am dormit bine de când l-am scos de nenorocit din solitar. Asta trebuie să fie.

Frigul trece prin mine iar eu îmi dau seama că sunt încă în sacoul și pantalonii subțiri pe care mi le-a dat el. Mă ridic în capul oaselor simțind că mă ia amețeala pentru câteva secunde. Clar am nevoie de un control. Halucinațiile o i-au razna. Frica de a avea schizofrenie îmi face pielea de găină dar dacă mă gândesc nu am avut de la cine să vorbească moștenesc.

Urc scările ajungând în camera cu haine. Uitasem să încălzesc casa deci trebuie să mă multumesc cu haine groase și papuci. Deschid compartimentul încălțărilor. I-au una dintre perechile gri când din dreptul lor cade un carnet. Las papucii să cadă în dreptul picioarelor mele ca mai apoi să îmi strecor degetele în jurul coperții negre ca după să îmi dau seama imediat ce e.

Nu îmi amintes să fi băgat jurnalul lui Park aici dar dacă am mai avut crizele halucinante atunci e mai mult probabil să o fi făcut. Nu am mai citit de ceva vreme în el. Nu îmi place să o fac știind că el a realizat unde este dar pe de o parte ar trebui să îi știu trecutul dacă vreau să îl înțeleg.

Mă cuibăresc lângă șemineu în noile haine mult mai calzi. Pun cana cu cafea pe masa din sticlă. Deschid la locul unde rămasem.

E frig. E frig în camera mea dar gândul la ce s-a întâmplat atunci îmi face carnea de pe oase să tremure mai tare. Taehyung ma umplut de sânge în ultimul hal. E mai mare cu câțiva ani. Da. Dar să te transferi în aceași clasă de istorie cu mine e prea de tot până și pentru el și Yeonjun. Rose e bolnavă iar eu încă nu am primit nici-un post de muncă. Am încercat să fac favoruri prin casele vecinilor ca să fiu plătit. Nimic. Până acum tot ce fac să mă întrețin pe mine și pe restul familiei e să fur și să stau flamand cu zilele. Îmi e frig. Simt că o să mor. Înainte gândul ăsta nu era atât de groaznic. Dar acum că Rose are nevoie de ajutorul meu trebuie să fac orice ca să supraviețuiesc.

Se drogau după școală. Nu am vrut să o fac dar am trecut prin ei. Iar Kim m-a obligat să dau boabe negre pe gât. Nu am vrut să simt niciodată ce simte mama jos pe hol cu acul în vene dar se pare că nu a durat mult ca "tradiția" să mă ajungă din urmă. Eram în ceață. Și nu, nu mă simțeam bine. Nu mă simțeam bine când am pierdut controlul. Nu m-am simțit bine când Taehyung și Yeonjun m-au rănit cu un cuțit ca să îl pună în mâna mea. Nu m-am simțit bine când ei au luat sângele meu și l-au pus pe hainele lor. Când mi-au spus că sunt doar un drogat. Când mi-au spus "așa mamă așa fiu". Când au chemat directorul și l-au mințit spunând că m-am drogat și că i-am forțat și pe ei să o facă și că atunci când au refuzat i-am amenințat cu cuțitul și cu moarte mea. Nu m-am simțit bine deloc.