𝐋𝐮𝐜𝐢𝐟𝐞𝐫|| 𝐊𝐓𝐇 𝐅𝐅 {𝓉𝓇𝒶𝒹𝓊𝓈𝒶}

19.

Trecuseră trei zile, dar Taehyung nu vorbise cu mine o dată. El mi-a înlocuit postul de asistent cu Nana, iar acesta nu a lăsat nicio ocazie să-mi vada fața. Nu mi-a dat o explicație și de fiecare dată când încercam să mă apropii de el, mă ignora sau se prefăcea că este ocupat.

Nu știam ce a declanșat acest comportament, dar o parte din mine era convinsă că are ceva de-a face cu ceea ce s-a întâmplat la restaurant zilele trecute. O cunoștea cumva pe mama mea și în afară de asta nimic nu avea sens.

Eram hotărâta după oră să merg să rezolv lucrurile cu el. În ultimele zile am făcut progrese destul de bune în relația noastră și am început să ne înțelegem unul cu celălalt. Nu aveam de gând să las totul să se ducă la dracu acum.

Am așteptat cu răbdare să treacă cursul domnișoarei Han. Exact când am terminat, m-am repezit din clasa spre biroul lui. Fără să bat, am intrat. Era ocupat cu ceva și și-a ridicat privirea din laptop.

"Sun Hi, ce crezi că faci intrând astfel în biroul meu?"

„Taehyung-ssi, eu și tu trebuie să vorbim", am spus închizând ușa în urma mea.

" Nu acum, sunt ocupat."

„Ai spus asta în ultimele zile. Știu că încerci să mă eviți și asta nu mi-a scăpat. Așa că, dacă ai o problemă, discută cu mine. Nu te poți purta ca un copil și fugi.

Maxilarul lui Taehyung s-a încleștat, dar el a reușit sa își păstrez calmul, fără a răspunde la asta.

"Știu că are ceva de-a face cu mama mea. De unde ai cunoscut-o?"

"Sun Hi, te rog pleacă. Nu vreau să am această conversație chiar acum", a spus el, cu vocea aproape tremurând

„Nu plec până nu primesc răspunsuri", mi-am strâns pumnii. — "Spune-mi, de unde ai cunoscut-o?"

"Sun Hi, nu mă pune să fac asta", aproape că i se rupe vocea. "Doar pleaca..te rog"

"Nu este atât de greu. Dacă știi ceva despre ea, te rog să-mi spui. Ai cunoscut-o când ai venit pe pământ în acel moment? De unde ai cunoscut-o?"

„Sun Hi", a spus el aproape ca o șoaptă. "Te rog pleca. Nu vreau sa vorbesc". Am văzut că încerca să se oprească să nu izbucnească în lacrimi.

"Deveniți atât de emoționați din cauza ei. DECE? DECE NAIBA TACI? DE CE NU MI SPUNEȚI?", am ridicat vocea chiar și fără să intenționez

„Bine, VREI SĂ ȘTII – AM IUBIT-O MAMA TA. AM IUBIT-O, DAR A TREBUIT SĂ SE INDROGOASTEASCA  DE ÎNGERUL ĂLA DE TĂCTU!"

Am fost șocata văzându-l. Lacrimile îi curgeau pe obraz și era distrus. Dar el o iubea? Și s-a îndrăgostit de tatăl meu - cine era un înger? Asta nu avea niciun sens pentru mine. Totul părea ca dintr-o ficțiune

" Ai iubit-o?" Întreb pe un ton blând, cu ochii înlăcrimati.

„Am făcut-o, am făcut-o din toată inima. Și ea ar fi fost aici, în viață și bine dacă...", a căzut în genunchi, fără a-și desăvârși cuvintele.

" Dacă ce?"

El tăcea si plangea.

" DE CE TAEHYUNG?"