Probabil dacă aş fi ştiu că îi plac provocările, aş fi păstrat distanță față de el. Dar fix asta era problema. El a fost regele, pe când eu am fost doar un simplu pion pregătit pentru jocul lui murdar, unde bineînțeles, am pierdut, deoarece regele a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Cred că m-am îndrăgostit...
Spun cu o voce nespecifică mie, gândul fiindu-mi doar la acea pereche minunată de ochi verzi. Nu pot să cred că se întâmplă asta. Tamara se aşează lângă mine, şi mă surprinde atunci când mă ciupeşte de picior. Asta ce a fost?
— Nu eşti îndrăgostită, Sof. Sunt doar hormonii care abia s-au trezit în tine. Am trecut şi eu prin perioada aia, crede-mă că ştiu despre ce vorbesc.
Îmi dau ochii peste cap şi oftez. Tamara mereu are impresia că are dreptate, dar uite că de data aceasta se înşală. Ştiu foarte bine ce simt.
— Nu sunt doar hormoni, Tamara. Pur şi simplu m-am îndrăgostit.
Mărturisesc pentru a doua oară. Aceasta oftează şi ea la rândul ei, aşezându-se lângă mine pe pat.
— Pare genul care frânge inimi, Sof.
Îmi arcuiesc o sprânceană, total confuză, şi mă ridic în şezut, fixândui privirea surorii mele, care pare că mai are puțin şi mă obligă să mă dezândrăgostesc de, Vincent. Ceea ce nu am să fac.
— Care e problema ta? Până acum abia aşteptai să vorbesc şi eu cu cineva de rasă masculină.
Îşi țuguie buzele înainte de a-mi răspunde la întrebare, un alt tic nervos dezvoltat în copilărie. Mereu când o certa mama, făcea asta. Mereu când ne ascundea ceva, făcea asta. Şi mereu mi-am putut da seama că nu-mi va plăcea ce urmează doar din simplul fapt că sora mea şi-a țuguit buzele pline de gloss.
— Mi se pare prea forțată treaba că mingea i-a sărit fix la noi peste gard, iar după tu ai dat bot în bot cu el, ca mai apoi să înceapă să-ți arunce replici excitante.
Clipesc de câteva ori, încercând să pun cap la cap vorbele surorii mele.
— Pur şi simplu este genul ăla de bărbat.
Spun într-un final.
— Burlac?
Dau negativ din cap.
— Atrăgător.
Se ridică din pat, încă având pe chip acea expresie de, "nu cred că este o idee bună". Dar la dracu, eu cred.
— Doar ai grijă surioară.
Spune înainte de a părăsi camera. Super. Acum pot fi doar eu şi gândurile mele. Şi doamne ce gânduri mai am. Vincent, eu şi multă pasiune. Încă nu-mi pot scoate din minte vorbele lui despre fetele cuminți, iar aceste gânduri care au apărut ca peste noapte, mă fac să-mi doresc mai mult decât ar trebui. Dumnezeule, aşa se simte excitarea?
Gândurile îmi sunt întrerupte de alarma telefonul, care îmi indică că în jumătate de oră ar trebui să mă întâlnesc cu Violetta şi Giorgi, la cafeneaua de pe colț. Locul nostru preferat încă din copilărie. Acuma cu vacanța de vară, am făcut toți trei un jurământ în care am spus că vom petrece mult timp împreună în această vacanță, căci pe la anu se va termina. Vom merge toți la facultăți diferite, din păcate. Cel puțin ei doi vor fi la kilometri distanță față de mine, care voi rămâne să-mi continui studiile, aici în New York, iar ei în Boston. Noroc că eu nu trebuie să plătesc chirie.
Mereu am vrut să-mi urmez visul şi să continui pe partea de arte, dar cum zice şi mama. Uneori este bine să ne lăsăm micile plăceri la o parte, şi să căutăm cheia spre succes, căci la ce prețuri sunt în New York, chiar ar trebui să o găsim. Aşa că da, voi merge pe partea de economie.
Ca să nu mai pierd vremea, mă ridic rapid din pat şi mă duc către baie, unde reuşesc să fac un duş scurt. Mă îmbrac într-o rochie florală, îmi iau geanta şi ies afară, dar nu înainte de ai spune Tamarei unde plec, iar când să închid uşa, dau dinnou nas în nas de nimeni altul decât, Vincent. Asta chiar că e ciudat.
