Imi e dor de el. De fiecare moment in care imi spunea ''te iubesc''. De fiecare cearta incontrolabila pe care o aveam din nimicuri, dar dupa care urma o impacare atat de dulce.
Mi-e dor de fiecare data cand ne intalneam in acelasi loc, in acelasi vis.
Mi-e dor de zambetul lui perfect care imi putea lumina fiecare zi posomorata.
Mi-e dor de parul lui moale si de felul in care doar el stia sa ma tina de mana.
Mi-e dor de fiecare zambet incontrolabil care imi aparea pe fata atunci cand primeam un mesaj de la el si mi-e dor de acel ''te iubesc'' pe care doar el il putea spune atat de frumos.
Mi-e dor de fiecare seara in care ma puneam in pat zambind, acum sunt doar lacrimi si tristete.
Mi-e asa dor de el si de persoana pe care am pierdut-o atunci cand a decis sa plece.
Poate i se spune ''dor'' ca doare, dar cel mai tare doare ca s-a distantat prea brusc de mine.
Doare ca m-a abandonat si a lasat in urma lui doar tristete, dezamagire, lacrimi, durere, insomnii si o fata care atunci cand se priveste in oglinda nu se mai recunoaste pe ea, dar nici acei ochi tristi care sunt incapabili sa ma exprime ceva.
Mi-e dor...
