Probabil dacă aş fi ştiu că îi plac provocările, aş fi păstrat distanță față de el. Dar fix asta era problema. El a fost regele, pe când eu am fost doar un simplu pion pregătit pentru jocul lui murdar, unde bineînțeles, am pierdut, deoarece regele a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă întorc pe călcâie, fiind surprinsă de cele două smaralde verzi, plimbându-se lent pe trupul meu. La naiba! Încep să cred că mai bine veneam îmbrăcată într-un sac de gunoi, deşi bănuiesc că aş fi atras şi mai tare atenția. Exact ce vreau.
Încerc să par naturală şi să nu-mi dau de gol emoțiile, dar la dracu, pot simți cum acesta mă provoacă din priviri.
Îşi trece o mână prin păr, tatuajul lui ieşind tot mai tare în evidență. Atât de sexy.
— Areți minunat, princess.
Nu ştiu ce e mai ciudat. Faptul că este a doua oară când îmi spune aşa, sau că am putut simții afurisiții de fluturaşi în stomac, atunci când vocea lui groasă mi-a pronunțat porecla accentuat? Probabil amândouă.
Îşi arcuieşte buzele într-un mic zâmbet, ochii lui căpătând nuanțe de vară pentru prima dată. Şi eu care credeam că o să arunce cu ceva după mine, la ce nervos era. Totuşi e ciudat cum şi-a schimbat brusc starea. Sper doar că nu e bipolar.
— Mai eşti cu noi?
Dumnezeule, de asta zâmbea! Tocmai îmi făcuse un compliment, iar eu ca proasta n-am zis nimic, ci doar m-am uitat la el. Iisuse, cât de jenant...
— Mă scuzi, eu..ăm...
Încerc să inventez ceva, dar din nefericire nu-mi vine absolut nimic bun în minte, ceea ce face situația şi mai jenantă decât este.
Oftez învinsă, iar acesta îmi întinde mâna, încă având acel zâmbet pe chip, parcă doar pentru mine.
— Hai cu mine.
Îmi arcuiesc o sprânceană, surprinsă de gestul acestuia, şi privesc puțin în jur până ce dau cu ochii de prietenii mei, care mai au puțin şi sar în sus de fericire. Doamne, sper doar că nu. Îmi întorc dinnou privirea la Vincet, iar acesta mă întâmpină cu o privire nerăbdătoare. Hm...e ciudat să ştiu că vrea cu adevărat să stea cu mine, fix în acel moment când ar putea alege pe oricine altcineva.
— Promit că nu te răpesc.
Râd la gluma proastă făcută de el şi accept. Ce poate ieşi mai rău ca şi până acum?
Îi apuc mâna caldă, şi mă las condusă de el, până ce constatez că ne aflăm afară pe teresă, unde totul pare mult mai liniştit ca şi înauntru.
Acesta îmi face semn să mă aşez la măsuța rotundă de culoare albă, unde se află fix două scaune, parcă special pentru noi. Ce romantic. Ocup unul dintre locuri, celălalt fiind acupat de, Vincent.
Lumina slabă de la bec îmi dă acces să-i admir trăsăturile masculine şi foarte bine accentuate. Dumnezeule, cât de frumos poate fi acest bărbat.
— Nu mă aşteptam să vi.
Spune într-un final, ca şi cum am fi fost certați înainte. Ciudat.
— Uneori mă surprind chiar şi pe mine.
Nu ştiu sigur, dar bănuiesc că aceasta este prima propoziție în care am spus totul coerent şi răspicat. Observă şi al asta, căci îmi pot da seama din felul în care mă priveşte. E ca şi cum ne-am citi gândurile unul la altul, doar că nimeni nu spune nimic. Ori asta, ori chiar sunt eu paranoică şi atât. Mai e cale lungă până la citit gânduri şi înțelegere prin semne.
— Recunosc, mă bucur că ai ales să faci asta. Mi-ai atras atenția încă de prima dată când te-am văzut cum stai şi mă pândeşti la geam.
Şi uite cum toată starea de încredere în propia persoană, se duce pe apa sâmbetei. Fac ochii mari, iar acesta izbucneşte într-un râs gălăgios. Dumnezeule, e atât de frumos chiar şi când râde. Ador să-l văd aşa.
Brusc îmi aduc aminte de vorbele spuse de el, şi de faza în care eu chiar asta făceam. Adică îl pândeam pe geam. Şi eu care credeam că nu poate ieşi mai rău de atât. Ce urmează, să-mi spună că ştie şi că am avut vise erotice cu el? Asta ar mai lipsea.
Jenată din cauza situației în care sunt pusă, încerc să mă ridic subtil de la masă, fără a mai complica lucrurile. Am înțeles aluzia, pentru el sunt doar o ciudată care stă şi pândeşte pe la geamuri. Nimic nu poate fi sexy la asta.
Nu apuc să mă ridic bine, căci sunt oprită de către el. Brațul lui puternic, îl înconjoară pe al meu, într-o strânsoare slabă, dar puternică cât să mă țină pe loc.
— Iubire, glumeam cu tine. Nu vreau să pleci.
Ochii lui mă imploră din priviri să rămân, iar cum nu am de ales, asta şi fac. Mă aşez înapoi la locul meu, total confuză. Tocmai mi-a spus iubire?
— Voiam să zic că îmi place faptul că şi eu ți-am atras ție atenția. Credeam că doar eu sunt atras de către o străină cu care nu am mai avut nici-o tangență până acum. Pare ciudat, dar m-am gândit toată ziua la tine. Fix de asta speram să şi vi.
Acum chiar că nu mai am cuvinte. Mă simt ca şi cum acesta mi-a făcut o declarație de dragoste, dar fără pupici.
— Am să fiu direct, Sofia. Mi-ar plăcea tare mult dacă mi-ai oferii o şansă.
OMG OMG OMG! Asta chiar se întâmplă!
Încerc să-mi controlez bătăile inimii, care din păcate deja au luat-o razna, dar privirea sinceră a lui Vincent, îmi îngreunează şi mai tare situația. Toată scena asta pare scoasă din poveşti. Nici măcar nu ştiu ce ar trebui să-i răspund acum. Ar fi penibil dacă aş spune, "Da Vincent, sunt obsedată de tine, din prima clipă în care te-am văzut am ştiut că tu vei fi tatăl copiilor mei." E penibil!
Inspir, respir, de data aceasta fără a-mi păsa de privirea ageră şi fixă a lui, Vincent, care acum pare că nu mai are nimic de spus. Tace şi aşteaptă răspunsul meu, neavând nici-o expresie pe chip. Ca şi cum deja ar şti că răspunsul este:
