A doua zi a venit repede. Eu tot incercam sa uit acel mesaj anonim care ma speria enorm. Oare cel care mi-a trimis mesajul este acelasi care a scris in jurnal?? La ce se referea prin "Nimic nu e ceea ce pare. Ai grija pysi.", si ee ce mi-ar zice pysi?
Ma adanceam tot mai mult in aceste ganduri. Curiozitatea si frica ardeau in mine. Incerc sa scap de tot asa ca merg agale spre biblioteca. Ajunsa acolo picioarele mele merg parca singure spre locul jurnalului. Nu era acolo! Unde era? Unde a disparut?
Ma panichez si incep sa scormon ca o disperata printr carti. Fug la bibliotecara si o intreb aproape tipand:
-A mai fost cineva de curand la biblioteca si a imprumutat o carte portocalie??
-Da, spune ea calma. A luat-o un baiat care era imbracat in negru, ti-a lasat si un biletel. continua intinzandu-mi o hartie mica
Pe ea scria simplu cu acelasi scris frumos cu litere mari de tipar:
"Secretele ar trebui dezvaluite, nu te mai ascunde in spatele identitati de fata cuminte si devino ceea ce iti doresti.
-A"
Acest mesaj ma incurca complet, ma face sa ma las batuta si sa ma intorc spre casa.
Pe pat era asezat un caiet foarte frumos si un trandafie alb cu varfuri albastre care era extrem de deosebit. Iau trandafirul in mana si vad un bilet micut prins de acesta.
"Nu te mai ascunde in filele unui caiet, fi tu insuti si pe foaie si in realitate.
-A"
Acest biletel imi starneste in cap alt val de intrebari.
Poate are dreptate, nu mai vreau sa fiu o fata cuminte de care toata lumea isi bate joc. Voi deveni acea fata plina de tupeu si sincera care tinea jurnalul. Aveam sa scap de aceasta imagine de fata cuminte, de care toata lumea isi bate joc.
Pentru a scapa dd acest statut tebuie, in primul rand sa imi schimb stilul vestimentar. Imi scot de sub pat economiile mele pe care le pastram pentru ceva special. Erau de stui bani incat sa imi refac intreaga garderoba.
Plec hotarata spre mall si imi aleg cele mai frumoase haine pe care le vad. Voi fi de nerecunoscut.
