Sânge de lider - O poveste sângeroasă

Un adevăr crud sau o minciună frumoasă?

 

    În inima timpului, când umbrele se lungeau și lumina becurilor se estompa, agilitatea și hotărârea jucau un nestemat rol pentru prețioasa viață a spionajului. Parcursul unui an se adâncise în abilități și cunoștințe, cioplindu-i pe cei mai mulți dintre recruți să se simtă asemeni unui vârf de lance în tenebrele secrete ale lumii. Și poate că nu toți simțeau satisfacția unei învățări aprofundate, dar Morgana sigur o făcea.

     Singurătatea holurilor era mărșăluită de pașii ei hotărâți, aerul răcoros al etajelor ciupindu-i obrajii. Era conștientă că timpul avea să se scurgă complicat până la antrenamentele serii și s-ar fi putut retrage cuminte în camera ei pentru a își pregăti forțele. Nu o făcuse însă - plimbându-se într-un ritm de bocanci sonori până în Unitatea Informativă, un loc în care nu cuteză să calce vreodată. Niciodată, până atunci.

     Contrar a ceea ce regăsise până în acel moment la mica ei carcasă de activitate, Unitatea Informativă capta o atmosferă sofisticată și intrigantă, determinându-te să nu vrei să pleci, să rămâi captiv în oaza tehnologiei de ultimă generație. Jazz-ul melodic și suav se revărsa din boxe ascunse, răspândind o undă plăcută de relaxare, asemeni unui balsam pentru suflet ce amplifica concentrarea. Luminile erau ambientale, menținute la nivel discret - o ambianță de tonuri calde și subtile, blânde cu privirea celor prezenți. Într-un dans delicat de lumină și umbră, imensele ecrane expuneau hărți complexe, imagini captate prin satelit și date criptate, iar aparatele sofisticate și computerele mânuite de operatori, dezvăluiau o parte din secretele ascunse în umbrele lumii.

     Privi fermecată, rupându-se în cele din urmă de vraja locului. O căută pe Iris, dar nu o găsi. Însă găsi altceva. O notificare marcată cu roșu pe unul dintre ecrane. O misiune mai exact. O misiune ce urma să aibă loc în jurul orei patru dimineața. O misiune ce îl avea fruntaș de echipă chiar pe cel care preluase locul liderei rătăcite în munți. Mustăci mergând țintă către ecran. Cei din jur nici nu păreau că o bagă în seamă.

***

     Într-o altă cronologie, suprapusă pe același timp, Iris se întorsese în urmă cu numai o oră dintr-o misiune localizată în Turcia. Exact așa cum se așteptase, totul decurse perfect, misiunea fiind un real succes. Prima strategie a femeii era una destul de simplă. Nu pune niciodată răul pe primul plan. Îl poți pune, însă, pe a doua treaptă, fiind permanent pregătită să nu aluneci.

     Atunci când intră în Unitate, privirile fugare ale operatorilor o surprinseră purtând un palton lung în culoarea zmeurei coapte, având două codițe perfect împletite la spate. Părea scoasă ca dintr-o cutie de păpuși. Când își lăsă haina pe un scaun ales întâmplător, zâmbetul i se lărgi pe buze în momentul când o recunoscu pe roșcată în dreptul monitorului.

— Hei, scumpo!

     Privind cifrele de pe monitor, Morgana încercă să le prindă rostul - acestea părând mult mai complicate și încâlcite decât îi era capacitatea de descifrare. O tehnologie avansată pentru o minte avansată. Își întoarse robotic capul către chițăitul venit de undeva din sală, căutând cu privirea bine cunoscutul glas. O găsi deasupra unor trepte, într-o zonă mai slab luminată a camerei.

— Bună, o salută fluturând dintr-o mână. Nu te-am mai văzut de... de aproape un an, cred? Deși se presupune că stăm amândouă în același loc, corect? râse.

— Știu, nu? râse și ea, trântindu-și geanta pe un scaun. Treabă, treabă, treabă și iar treabă. Ce faci? Cum îți merge? Sper că de la excelent în sus. Nu vreau să aud dacă stai mai jos de excelent, o privi amuzată, ridicându-și mâinile în aer.