Vizita la cabinet (18+)

Capitolul 1

April POV

Aud o ciocanitura timida si totusi ferma in usa. Din camera separata de cabinet strig un ,,Da", plictisit, si o trimit pe asistenta mea sa il pregateasca pe pacientul nou venit. Iau o gura din cafea si oftez usor. Ultimul pacient pe ziua de azi. Apoi consiliul medicilor. Eram asa obosita...nicio clipa de relaxare...toata ziua eram intr-un stres continuu, niciun moment de liniste...sau de afectiune...

Ascult din camera alaturata vocea stridenta a asistentei mele cum da indicatii, in timp ce imi iau halatul alb, imi privesc pantofii cu toc inalt, subtire, crem, si blugii de culoarea piersicii, atat de mulati pe picioarele mele. Apoi privesc in oglinda parul meu castaniu, intins, prin care lumina se rasfira. Incep sa ma spal pe maini cu apa rece, si folosesc dezinfectantul medical, apoi din nou, picaturi de apa rece imi mangaie mainile, purificandu-le.

- Buna ziua, va rog sa luati loc pe scaun, doamna doctor va fi aici in cateva clipe.

- Va multumesc frumos.

Inghet in loc si raman perplexa. Acea voce...tonul acela politicos...si calm.. cald..jos..ferm si totusi placut...cine era? De ce imi placea asa de mult sonoritatea vocii lui? De ce imi batea inima mai repede si am inceput sa devin agitata instant la auzul vocii lui? Ce mi se parea asa special..? Trebuia sa ma linistesc. Apa rece continua sa imi treaca peste maini. Ma sterg rapid si intru in cabinet.

Pe scaun, un barbat inalt astepta. Asistenta era in picioare, ca de obicei, si astepta. Pasesc usor si spun un Buna ziua. Cand rostesc cele doua cuvinte, imi dau seama ca ceva e in neregula cu vocea mea. Tremura. Ma prefac ca imi dreg vocea, si merg in catre birou. In acel moment observ ca asistenta nu statea ca de obicei. Fusta ei scurta era ridicata mai sus, si un picior era mai in fata, cu gamba la vedere, pielea ei fina, ciocolatie fiind vizibila. Isi aranja constant o suvita din parul ei negru si foarte cret, si privirea ei era fixata pe pacientul din fata ei. Zambesc in sinea mea si aproape ma bufneste rasul cand ii vad copilariile, dar ma prefac ca nu observ si merg catre birou, sa il vad si eu pe misteriosul barbat.

In drum catre birou, barbatul tresare foarte subtil si chiar in momentul in care ajung in fata lui, imi raspunde cu vocea sa care ma fascineaza precum nimic altceva. Asta, si infatisarea lui, ma izbesc. O usoara ameteala ma cuprinde, si simt cum inima incepe sa imi bata cu putere. Imi trag scaunul si ma asez in fata lui. Nu aveam obiceiul sa stau jos. Aproape niciodata. Dar acum simteam nevoia sa ma sprijin, sa nu ma pierd in universul minunat pe care ochii lui albastri mi-l prezentau. O suvita din parul lui saten aproape ii intra in ochii aia cuceritori. Pielea lui era fina, tenul perfect...De ce reactionam asa...? Dintr-o data mi-am dat seama ca probabil sunt penibila. Omul a venit la cabinetul unui doctor de succes, pentru un tratament de cea mai inalta calitate, si ceea ce primea era doua domnisoare cu inimi de adolescente nebune, care se holbau la el si il savurau.

Am clipit de cateva ori si m-am ridicat, fortele revenindu-mi. Imi pun mainile pe scaun, dar observ ca tremura usor involuntar, asa ca le bag in buzunarele halatului, si ii spun, dupa ce ii citesc numele de pe foaia cu programari, un nume complicat, asa ca prefer sa ii rostesc prenumele:

- Domnule Nate, bine ati venit in acest cabinet. Veti avea parte de cele mai bune tratamente, ma voi asigura personal de acest lucru. Vreau sa stabilesc doua lucruri inca de la inceput, clare. Primul, aici e vorba de lucru profesionist, si va voi ruga sa aveti incredere totala in tratamentele si recomandarile mele, si al dolea, din nou, sa aveti incredere in mine ca imi puteti spune orice legat de problemele dumneavoastra de sanatate, lasand deoparte rusine si alte lucruri neesentiale. De acord?

Raspunsul lui este putin ezitant, dar vocea lui fermecatoare imi da raspunsul dorit, cu un ,,Da" rostit incet.

Asistenta mea continua sa se holbeze si incepe sa ma enerveze. Dar ignor asta si ii fac semn pacientului sa se aseze pe pat. Asistenta zambeste pervers si eu imi dau ochii peste cap. Se apropie si se asaza pe pat langa el. Ma uit cu ochii mari, socati la ea, si o intreb din priviri ce face. Deja copilariile ei incep sa ma calce pe nervi. Si cand o vad asa de aproape de el, ceva in mine se aprinde si simt cum sangele imi clocoteste de nervi.

- In caz ca e nevoie de ajutor...

Se uita la mine cu o privire inocenta, dar ii fac semn, imediat, sa se ridice, si ma intorc cu spatele, nelasand loc impotrivirilor. Vine catre mine iar eu ma intorc cu fata, si se ciocneste de mine, aproape daramandu-ma.

Ma enervez, si ii spun cu calm:

- Lindsy, avand in vedere ca e ultimul pacient, poti pleca acasa. Eu ma descurc aici.

Vrea sa comenteze, dar ii retez vorba scurt, cu un zambet cald:

- Weekend placut, ne revedem luni!

Paraseste camera, si eu raman singura cu barbatul care ma fascineaza in asa mod in fata mea, privindu-ma in asteptarea a ceea ce urma sa fac...