One direction's secrets

Cap. 2 Adio sau nu Harry?

Este inceputul dupa miezii, soarele se frange in 1000 de nuante, fiecare amintindu-mi de o emotie pierduta. Sunetul telefonului ma readuce la realitate. E Harry. Intr-un moment de curaj exagerat ridic telefonul si ii raspund.
-Hei. (Spun cu o voce neutra)
-Salut, am incercat sa dau de tine zile intregi, vreau sa vorbim despre ce s-a intamplat in acea seara.
-Nu e nimic de vorbit. A fost o greseala, sunt cu Niall iti amintesti?
-Vreau doar sa vorbim (spune rapid)
-Cand?
-Azi la 17, langa arborele din curtea scolii.
-Bine. Dar nu pot sta mult. --Pa.(Ma simt defensiva dar sunt curioasa sa vad ce are de spus ) Nu e mare lucru, nici nu am vrut sa se intample. Eram la o petrecere, totul era atat de intens, muzica imi facea inima sa bata atat de tare incat credeam ca imi va iesi din piept. Niall era plecat la un interviu si Harry ma facea sa rad atat de tare, totul parea ca este cum ar trebui sa fie dar nu era, era complet gresit pentru ca dupa ce Harry m-a condus acasa m-a sarutat si atunci m-am simtit deparca explodau artificii in inauntrul meu, deparca totul era infinit, deparca eu controlam imposibilul pentru un minut tot ce credeam era real, pentru ca este imposibil sa fiu cu Harry. Niall e atat de diferit fata de mine dar asta e ce iubesc la el si nu as putea sa il ranesc in acest fel. De atunci il ignor pe Harry.
Imi imbrac rochia rosie si imi aleg niste pantofi negri. Imi scot toate bratarile dar imi las lantisorul cu perla de la mama. Sper ca orice instinct am avut sa ii accept propunerea este unul bun. Cand ies afara, in minutul in care ating pragul usii imi vad prietena si ma blochez.
-Unde pleci Sarah? Mia e cea mai buna prietena a mea, ii spun totul...aproape totul, nu pot sa ii spun unde merg pentru ca un secret e un secret si este pastrat doar in doi.
-Nicaieri (ii raspund nesigura) Merg sa ma plimb.
-Vin cu tine.
-Nu e nevoie.
-De ce nu? (Raspunde suspicioasa)
-Ma grabesc...te sun imediat dupa.
-Ok..😐 Te cauta Niall (spune pe un ton incet)
-Ok voi vorbi cu el peste o ora. Pa.
Ajung insfarsit in gradină, este 17 si 20. Il vad pe Harry foindu.se nerabdator sub umbra copacului. Razele soarelui îi lumineaza mainile ce tin un trandafir rosu.
Ma opresc sa iau o poza imaginara si apoi ma indrept spre el.
-Hei
-Salut credeam ca nu mai ajungi.
-Pai, sunt aici.
Imi intinde trandafirul si ma uit la el serioasa.
El isi drege vocea, pregatindu-se de in discurs lung.
-Eu...
Multumesc pt citire💘. Lasati un comentariu cu idei pentru continuare sau votati. Multumesc cititorilor!