Ea e doar o fată orfană care a avut o copilărie urâtă, nu îi place să fie atinsă şi nu are încredere decât în apropiați.
El e pus de tatăl ei biologic să aibă grijă de ea şi devine obsedat de tot ce înseamnă ea.
Ce se întâmplă când aceştia se lasă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În urmă cu doi ani jumate
Milla.
Urăsc să mă trezesc dimineața. Aşa că imediat cum îmi sună alarma, îmi târăsc picioarele la baie, unde mă spăl pe față şi pe dinți, apoi trec peria prin păr de câteva ori pentru al descurca şi îmi trag uniforma pe mine. Observ geamul deschis. Ciudat, nu țin minte să-l fi deschis. Cobor în bucătarie căscând.
-Bună dimineața, drăguță! Aceasta îmi mângâie fața în treacăt, apoi pune o farfurie pe masă.
-Naşă.
-Mănâncă ceva înainte să pleci. Mă strâmb.
-Nu prea mi e foame.
-Uite ce slabă eşti cariño! Nu pleci până nu mănânci ceva. Oftez şi mă aşez la masă. Îmi pune pe o farfurie ou şi câteva felii de beacon prăjit.
-E prea mult! Mă smiorcăi eu ca un copilaş.
-Tot. Se aşează lângă mine cu o cană de cafea în mână. Mă bosumflu şi încep să ronțăi la beacon.
-Şi Matteo?
-A plecat ceva mai devreme. Zicea ceva de nu ştiu ce proiect. Pufnesc.
-Ce mincinos. Nu avem niciun proiect. Mă uit mai bine la ea şi observ că e încă în pijamale.
-Hmm, povesteşte-mi ce ai făcut sâmbătă cu Andreea.
-M-a dus la o galerie ce era în memoria mamei. Soarbe gânditoare din cafea.
-Am auzit de ea. Frumos din partea ei.
-Ştiai că una dintre picturi a fost furată? Cică noul propietar nu vrea să o dea înapoi.
-Asta nu ştiam. Oricum, am câteva dintre picturile Verrei în pod. Dacă vrei să te uiți printre ele, le dau jos azi. Am liber de la muncă.
-Asta e grozav. Vrei să facem ceva special azi?
-Cel mai probabil voi moțăi toată ziua sau mă voi duce la Carla la o bârfă ceva. Nu-ți face griji, distrează-te cu prietenii tăi.
-O să vin să-ți pregătesc tarta aia cu lămâie care îți place aşa mult. Geme şi deja văd cum băleşte. Mă ridic repede şi o îmbrățişez înainte să mă prindă şi să mă certe.
-Trebuie să plec, altfel întârzii! Țip şi trântesc uşa în urma mea. Îmi pun căştile şi dau drumul la muzică.
-E deja jumătatea lui octombrie, ştii ce înseamnă asta? La prânz stau cu Marisa, care vorbeşte încontinuu şi Zack care se rezumă doar la a mânca şi a citi.
-Nu. Înfulec câțiva cartofi.
-Petrecerea de Halloween şiiii Día de los Muertos!!
