Give me love //1D// -pauză-

Capitolul 9 : I still love you?

    " Iubirea e sentimentul pe carer-l simtim pentru persoanele dragi, iar greselile sunt lucrurile pe care uneori le practicam, astfel se nasc greselile din iubire, pe care , ajungem sa le facem, sa  le regretam, si mai tarziu ajungem sa ne amintim de el... "

         Meciul era in seara asta,  trebuia sa merg, trebuia sa vorbesc cu el.  Simteam chestia asta, puteam sa pariez ca nici baietii, nici manegerul nu se bucurau de aceste pasiuni " iesite din tipare" ale lui Hazza. Si poate, adevarartul motiv pentru care ma duceam era sa-l vad...

          Ceasul batea de noua, iar eu parcam masina in spatele cladirii unde va avea loc 'jocul'. Ajunsesem in fata intrarii, realizand ca intre mine si intrarea aia blestemata stateau doar doua matahale. Am incercat sa intru', dar o batoza m-a prins de brat , intrebandu-ma 'Unde e biletu' ?'. Degeaba le explicam ca l-am pierdut, m-au dat afara, ca pe un caine. Trebuia sa intru, aunci o idee mi-a fulgerat prin minte. M-am dus in fata celor doi incepand sa plang si sa le spun ca masinia mi-a fost furata. S-au uitat unul la celalalt, pentru inceput crezand ca e o farsa, ceea ce era, dar mai tarziu au inceput sa-mi dea crezare, datorita abundenteti de lacrimi. Era prima oara cand ma bucurram ca ai mei ma convinsera sa fac curusuri de teatru. M-au privit, apoi unul m-a intrebat 'Pe unde a luat-o'.  Am stat cateva minute pentru ai vedea cum se indeparteaza, apoi am sters-o in cladire.

              Priveam dezorientata acele holuri intortocheate si lungi, pana cand am auzit o voce cunoscuta. Am observat o unda de lumina ce se reflecta intr-un colt ai holului. M-am apropiat de acel loc , pentru a auzi acel glas angelic mai de aproape. M-am asezat subtil pentru a putea observa ce se afla in acea camera. Am inlemnin.

                 Harry si Zayn se certau, se rasteau unul la altul . Il puteam auzi pe Malik cum tipa la Styles, imediat am analizat, avusem dreptate, nimanui nu-i convenea noua pasiune a lui Harry.  Auzeam cum Zayn zbiara spre Hazza , aruncandu-i cuvinte apasatoare : " Inceteaza sa faci asta, esti doar un pusti rasfatat ! " . Harry  s-a apropiat de Zayn, incepand sa se apere : " Tu, tu voresti?! Cel putin eu nu fac persoanele pe care le iubesc sa se impuste in cap ! ". Era vorba despre mine, instinctul imi spunea sa intrru , sa-l lovesc pe Styles, dar stiam ce va urma daca voi face asta, asa  ca am ramas acolo, pur si simplu inlemnita. Mi-am indreptat privirea catre cei doi, Zayn il apucase de gulerul camasii pe Styles, trantidu-l de perete : " Nu o amesteca pe Elisabeth in  asta ! Oricum, ce-ti pasa tie? Pana la urma tu esti cel ce trece din floarer-n floare. "  . 

                     Era randul lui Malik sa fie invingator, si totusi nu. Imediat Harry il impinse pe Zayn atat de tare, a incercat sa-l loveasca , dar a fost oprit de un alt tip. Era un baiat cam de vreo douazeci - douazeci si unu de ani, inalt , blond, bine facut. Ia murmurat ceva lui Harold la ureche, acesta ridicandu-se dupa Malik. Acesta, din urma s-a sculat si el, auncandu-i lui Styles  ultima privire furioasa : "Faci ce vrei cat timp nu te afectezi trupa. " 

                      Am vazut cum se indreapta spre usa, iar panica si-a facut aparitia . Nu putea sa ma vada aici.  Privirea imi zbura in stanga si-n dreapta, pana mi-am vazut calea de scapare, o usa . Picioarele au inceput sa alerge, am ajuns la usa, era incuiata. Totodata  i-am auzit si pasi lui Zayn, nu aveam unde sa plec, stateam acolo, la capatul coridorului si asteptam, nu aveam scapare , dar pe usa nu a iesit Zayn, ci Harry, s-a uitat la mine, eu, incepand sa fac tot felul de semne, se prinse. L-am vazut cum imi indica sa o iau la dreapta, in acelasi timp incercand sa-l retina pe Malik. Ajunsesem din nou in fata unei usi, de data aceasta se deschise, am intrat. Nu a durat mult sa constat ca eram in debaraua ingrijitorului, atat cat nu a durat nici sa inteleg ca pasii care se auzeau din ce in ce mai slab erau lui Zayn.

                Dupa catea minute am fost sigura ca putea sa ies, fara sa intalnesc alt pericol. Am tras din nou aer in piept, palmele imi transpirau, si totusi, mi-am facut cuaj si am reusit sa imping acea usa din lemn. Imediat am auzit scartaitul usii, ceea ce era un semn ca nu mai fusese unsa de mult, dar nu scartitul usii ma faut sa raman blocata, ci cretul din fata mea care nu avea camasa. 

           S-a intors, s-a uitat confuz la mine, apoi a luat tricoul pe care blondul de mai devreme il daduse. Stateam amandoi si ne priveam, fara sa zicem nimic, pana cand celalalt personaj de langa noi a spart tacerea .

            - Styles, nu stiam ca ai prietena. Da, ma rog, hai sarutati-va, imbratisati-va , nu fiti intimidati de mine, chiar va rog. un zambet tamp ii aparu pe fata, l-a privit pe Hazza, apoi a inceput sa ma analizeze.

          - Foarte amuzant Josh, nu, stai calm nu e prietena mea, o... o veche cunostinta. Ia loc Elizabeth, daca nu te grabesti.

           - Aceea Elizabeth, Harry . Of, nu incetezi sa te hranesti cu amintiri. Josh s-a ridicat dupa scaun, nu inainte sa rostetasca si traditionala expresie "Va las sa vorbiti ".

         Am stat ceva timp pana sa-mi gasesc cuvintele cu care sa incep, dar se pare ca el mi-a luat-o inainte.

           - De ce faci toate astea El' ? De ce incerci sa scapi de trecut , dar sfarsesti cautandu-l ?

      Pentru inceput am ramas blocata, avea dreptate.

           - Pentru ca trecutul trebuie sa-mi raspunda unei intrebari, anume " De ce ai facut asta Harr'? "

           - Pentru ca te iubesc si nu a-si fi putut suporta sa vad cum pleci , cum imi frangi inima. Uite El' tu esti c-am singura care nu stiai ca parintii tai vor sa "te rapeasca'''. Nu era ceva nou  ca tu aveai sa mergi in New York. Parintii tai ma sunasera in aceeasi seara in care vorbisera si cu tine, spunandu-mi ca daca nu o sa ma despart de tine, daca nu o sa te fac sa nu ma mai iubesti, o vor face ei. Te iubesc, nu voiam sa sufar, in plus e mai bine pentru amandoi asa...

         Am inlemnit, pentru a doua oara in seara aceasta. Ma iubea, dar oare faceam si eu la fel? Zayn, era singurul lucru care-mi raspuna prin cap. Il iubeam pe el, dar era o sansa sa mai simt o farama de iubire pentru el, poate....

           - Da, poate ca e mai bine asa, l-am aprobat dupa o scurta perioada de timp.

           - Poate daca vorbeam cu tine atunci cand ai plecat.... Si totusi...

         Restul propozitiei nu a mai fost continuata de cuvinte, pentru ca , in urmatoarele secunde Styles s-a apropiat de mine, incolacindu-si mainile pe talia mea, totul transsformandu-se intr-un sarut lung. Am incetat, facand cativa pasi inapoi, ma simteam murdara, infidela. Simteam cum fiecare bucatica din corpul meu regreta, cum creierul protesta, iar dezamagirea fata de mine isi facea aparitia. 

         - Imi pare rau El' , eu, eu n-am vrut... Hei , stai calma Malik nu va afla.

        - Eu, eu ma duc acasa... 

         Nu eram capabila sa scot nici-un sunet, ma simteam prea murdara.

         -Hei, te duc eu.

         - SI meciul?!

         - Ce e mai important? spuse aratandu-si zambetul larg.

          Ajunsesem in fata casei, Styles ma lasase la cativa metri departare , stia ca imediat presa o sa faca un scandal din asta, iar acum niciunul dintre noi nu avea nevoie de asta.

         Am vrut sa ma trantesc pe canapea, cum imi era deoobicei rutina, dar acum Zayn imi ocupa locul. Am vrut sa-l sarut, sa-l imbratisez, sa-i spun cat de dor mi-a fost de el, dar am  ezitat , amandoi. Imediat a observat filele pe care le descarcasem de dimineata, foile ce contiuneau toate detaliile despre meciul lui Styles. 

            - Ce sunt astea Elisabeth? Ai fost acolo? Desigur ca ai fost ! Credeam ca incetezi sa te comporti ca un copil, sa realizezi ca ai crescut, dar nu ! Tu trebuie sa te duci sa-l vizitezi pe Harry, desigur, ce-a fost in capul meu cand te-am adus aici?! zbiera Zayn . Era suparat, intelegeam, dar totusi...

               -Ai dreptate, ce-a fost in capu' tau de m-ai adus aici? am spus incercand sa-mi abtin lacrimile.

               - Elisa, eu...eu n-am vrut sa spun asta, acum consstientiza ceea ce tocmai spuse. 

         Nu i-am dat ragaz sa mai spuna ceva, am fugit in camera mea, dand lacrimilor voie sa izbucneasca. Am tras draperiile, astfel camera devenind intunecata, racoroasa, la fel cum era si inima mea. Am strans perna in brate, incercand sa-mi spun ca " Totul va fi bine ", dar, doar ma minteam, stiam asta. Poate ca, Zayn avuse dreptate, mai bine nu veneam....