Mesaje

Franța

E oficial. Viața îmi poartă pică.

- :), nu-i nimic ! Și ce mai faci ?

Directă, ca de obicei, am să închei această conversație. Nu mai am nevoie de alte așchii în inimă, ce anunță să apară dacă continui cu mesajele astea.

-Scuze, am greșit destinatarul.           Vroiam să îi scriu altcuiva...

Gata. Închid telefonul și îl pun lângă mine.
Așa fac mereu, mi-e frică să nu mă dezamăgească răspunsul.

Simt cum telefonul vibrează lângă mine

- Nu-i nimic. Am să iau acel mesaj ca pe           un prilej să te mai întreb ce faci.

Așa a fost încă de pe băncile liceului.
Un alt băgăcios din gașca tipilori populari.

Nu cred că voi putea înțelege vreodată de ce el era în acel grup, nu era deloc din peisaj înainte sa le adopte obiceiurile proaste.
Era cel mai bun la algebra și nici cu geometria nu se descurca rău, fapt pe care încă sunt geloasă și acum, era pasionat de istoria sovietică și de spionajul din acea vreme.

Era un băiat cu care chiar aveai ce vorbi, până a început să fie ca ei.

   - Uite, chiar nu îmi este dor de reuniunea cu colegii, bine?

- Chiar am dus dorul umorului
tău. Ce mai faci, apropo?

Nu cred că dacă îl ignor voi scăpa de el.
Măcar acum știe să scrie mai mult de patru cuvinte enervante.
Nu era bun la română.

- Văd că nu mai scap de tine.
Sunt acasă, m-am mutat recent
într-un loc nou și am o mulțime
de lucruri ce trebuie despachetate.

- Prin ce țară mai ești acum?

Visul meu încă din copilărie era ca după ce îmi termin studiile liceale voi avea un an întreg pentru a explora Europa.
Mi-am îndeplinit visul.

- În Franța.

- Franța ți-a fost marea iubire?

- Aici mi-a fost convenabil să
îmi continui studiile.

M-am născut într-o familie de avocați, deci unica meserie ce ar fi fost respectata în casa lor ar fi fost una ce avea legătură cu facultatea de drept. Franța chiar a fost cea mai convenabilă alegere, datorită orelor de franceză din liceu și cursurilor adăugătoare.

- Și aici sunt cele mai
bune Pain au chocolat din lume!

Chiar are dreptate, Pain au chocolat e slăbiciunea mea culinară, iar aici e demențială... stai, a spus el aici?

- Cum adică aici?

- Să fac și eu ca tine cu
întrebarea "Ce mai faci"?

-Ești în Franța?

- Da, de trei ani ca să fiu
mai concret.

Nu

-