De ce ai făcut asta?

Îngerul?

*25.08.2002;ora 5:30 dimineața*
Mă trezesc. Mă ridic și văd că nu e nimeni în subsol așa că merg in baia făcută de tata. Încerc să nu fac gălăgie ca să nu vină din nou tata. Mă uit în oglindă și văd că sunt plina de sânge, nu-i nimic wow. Așa mă văd în fiecare zi deci m-am obișnuit. Aud ușa de la subsol,ies repede din baie și mă așez pe salteaua plina de sânge. Era mama. Sau cel puțin așa credeam până când am auzit o voce blândă și caldă,"Bună dimineața draga mea".
Deschid ochii și văd o femeie îmbrăcată în alb. Se așează lângă mine.
?:Am văzut că ți-e greu și am venit să te întreb dacă ai nevoie de ajutor
L:Ajutor?
?:Da, ajutor. Deci?
L:Îmi pare rău dar nu cred că ai cum să mă ajuți.
?: N-am cum? Ei bine sunt mai puternică decât crezi,dar dacă tu nu vrei ajutorul meu,fac cum spui tu. Spuse femeia ridicându-se încet și plecând.
*Ora 7:00*
Stau și mă gândesc încontinuu la acea femeie,cine era? Oare a fost un înger? A vrut să mă ducă în rai? Și să scap de coșmarul ăsta? Dar,am doar 13 ani,de ce sa mor așa tânără? Astea sunt întrebările care erau în capul meu de când femeia plecase. Ciudat,la șase trebuia tata sa vina și să mă bată sau mai știu eu ce, ăsta este un obicei de al lui. M-am obișnuit să fiu, bătută, violată, înfometată, însetată și alte lucruri. Mă duc la baie,deschid chiuveta ca să curgă apă și să mă spăl pe mâinile care erau pline de sânge uscat. După ce m-am spălat a venit și mama și mi-a adus resturile de la mâncare.
M: Ia și mănâncă.
L: Mulțumesc..
După ce îmi dă farfuria pleacă trântind ușa de la subsol,asta înseamnă că este nervoasă. Acum ce mai este? Ce am făcut acum de este nervoasă? Sau,ce a făcut tata?
Termin de mâncat resturile și pun farfuria lângă saltea. Încerc să țip după mama să îi spun că am terminat de mâncat dar degeaba. Cred că nu este nimeni acasă. Oare aș putea reuși să scap din acest coșmar? Ma duc la ușa subsolului și încerc să o deschid,planul era următorul.
•Dacă erau acasă le spuneam că am incercat să îi chem pentru a le da farfuria. Și,dacă nu erau acasă fugeam la cineva sa îi cer ajutorul.
Sper că nu e nimeni acasă,numai vreau sa fiu închisă aici. Este un chin pentru mine dar mai mult este un coșmar. Deschid ușa, țip și țip și,aparent chiar nu era nimeni acasă. Ies din subsol și fug repede spre ușa de la intrare. O deschid și văd un băiat de vârsta mea cu dreaduri. Fug spre el și îi spun sa mă ajute.
L:Buna, sunt Lucy Miller,am fost sechestrată de către părinții mei,ai putea te rog să mă ajuți? Te rog,te implor,vreau doar sa scap din acest coșmar.
?:Ok,deci,buna Lucy,sunt Tom. Am înțeles,ai vrea sa te ajut iar eu acum nu aș putea dar ai putea veni cu mine până acasă ca să nu te las așa.
L: Mulțumesc mult Tom.
Wow,de data asta chiar am scăpat după 3 ani de încercări am reușit în sfârșit să scap. Acum sper doar sa nu afle părinții mei unde sunt.