The Darkness and Lightness Academy

3.Regret,mai bine nu o făceam.

Dawson POV

M-am apropiat mult mai mult decât a-și fi vrut de ea,însă mi se pare că fata asta nu conștientizează unde este și în ce situație se află.

O văd cum începe să se zbată chiar dacă știe că e legată de pat cu cătușele.

Mă pun peste ea,iar cu o mână îi ridic bărbia pentru a o privi în ochi și cealaltă o bag sub plapuma cu care este învelită,chiar între picioarele ei.

Nu am intenția de ai face încă ceva,vreau doar să o sperii pentru a înțelege că nu ea face regulile aici.

Nu am avut ocazia să mă întâlnesc niciodată cu ea pentru că tatăl meu mi-a interzis.Motivul îmi este necunoscut,dar nici nu am avut timp pentru a mă interesa.

Majoritatea din timp mi-a fost ocupat cu furarea amuletei.Tata nici nu și-a dat seama că însuși fiul lui i-a făcut una ca asta.Nici nu cred că îl mai interesează după atâta timp.

Ideea e că cu ajutorul acelei amulete poți să te teleportezi în orice spațiu vrei tu.Eu am furat-o pentru că știam că tatăl meu urma să o distrugă,băgând ca motiv următoarele cuvinte:
,,Amuleta asta nu ne este absolut deloc de folos,Dawson ! O voi sparge."

Da adevarul este că eu nu credeam că am ce face cu ea,însă de când am aflat că urma să vină Rawen aici,în Italia,am fost mult prea curios să aflu motivul pentru care vine,pentru asta a trebuit să ajung în trecut,ceea ce m-a cam slăbit.

Amuleta asta nu e o joacă pentru toți idioții,cum ar fi tatăl meu,Randew.

După ce am terminat de ascultat discuția dintre Rawen și mama ei,Ida am avut deja planul pregătit.Acele de a o răpi.

Nu o puteam lasă să facă ceea ce am văzut în viitor că va face.

Urma să îmi fure puterea,întunericul mai exact.

Nu am reușit să aflu și cum urma să o facă pentru că eram pe punctul de a leșina.

Acum,înainte de a veni la ea,am mai aruncat o privire în viitor,iar ceea ce am văzut nu mă prea încântă.

Fata asta urmează să mă împuște.Nu știu dacă va și reuși,nu am putut vedea asta.

Destul.Acum să trecem la pasul următoar.

-Nu încerca.E pe degeaba.
Îi fac referire la faptul că se tot zbate sub mine și mă irită.

-Dawson,dă-te de pe mine !
Dacă crede că mă impresionează faptul că urlă la mine e destul de naivă,însă adevărul crud este că chiar iubesc felul în care buzele ei îmi pronunță numele.

-Nu.
A fost un răspuns sec și fără emoție.Nu va putea obține de la mine altceva.

Nu-mi aduc aminte să îi fi spus ceva pentru care să se panicheze în halul ăsta,dar se vede clar că are un atac de panică.

Îmi scot mâna dintre picioarele ei și încerc să o calmez spunându-i cuvinte care să o liniștească,dar de unde pizda măsii să știu cum se face ?!

Nu.Acum eu încep să mă panicheze când o văd cum face.Pare că nu mai are mult și moare aici !

În brațele mele la dracu !