Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

32

Înaintez ușor absentă prin mulțimea de oameni care păreau a merge dinadins în direcția opusă.

Gândurile sumbre ale propriei trădări mă înjunghiau continuu provocându-mi numai regrete.

Probabil că îmi meritam pe deplin singurătatea.

Gândește șatena privindu-și încălțămintea care părea să se miște singură, având să o abandoneze și ea.

Seara se lăsa trepat însă în acel moment întunericul nopții părea cea mai mică problemă a ei.

- Nu merit să mai trăiesc.

Își spune șatena pe un ton sumbru încă privind în spre pașii ei care o conduceau ușor și sigur până în apropierea unui pod înalt.

Un singur gând mai avea în minte, și anume, capătul acelui pod, dat fiind că părea singura opțiune rămasă.

Însă brusc încălțămintea ei se oprește fiind blocată de o altă pereche de adidași vag cunoscută.

Yona își ridică ușor privirea întristată, până în spre chipul celui din față.

- În sfârșit te-am găsit.

Răspunde băiatul pe un ton calm timp în care o privește adânc.

S.Y:- Hyunjin?

Răspunde Yona pe un ton răgușit ținându-și respirația la auzul propriilor cuvinte.

Hy:- Șhh..

- Nu-mi rosti numele!

Îi răspunde brunetul pe un ton superior acoperindu-i rapid buzele.

Hy:- Nu ar trebui să fiu aici.

Continuă acesta lăsându-și mâna pentru ai face semn să păstreze liniștea.

Yona aprobă simplu dintr-o mișcare a capului dând să înapoieze pentru a menține distanța.

Uitându-se în jur, șatena tocmai realizase cât de tare se intunecase.

Toți oamenii care se împingeau adineauri pe străzi dispăruse brusc.

Pe intregul pod se aflau doar ei alături de luminile slabe ale orașului.

S.Y:- Mă bucur să te văd Hyunjin!

Spune șatena zâmbind larg fără a mai încerca să îi evite privirea.

Băiatul îi zâmbește înapoi puțin sceptic de răspunsul ei neașteptat.

Însă dat fiind situația, acesta își slăbește privirea dând să o îmbrățișeze convins că în sfârșit totul avea sa fie bine.

Dar Yona se distanțează împiedicând orice contact cu brunetul.

Privirea ei devenise rece și profundă.

S.Y:- Fă-mi exact același lucru pe care i l-ai făcut acelei eleve.

- Poate chiar mai rău! Orice numai să scap de aceste gânduri si amintiri. Te rog!

Răspunde fata în lacrimi prinzând mâinile brunetului într-ale sale.

Hyunjin însă complet surprins de cele auzite își retrage mâinile privind încruntat în spre chipul șatenei.

Vorbele îl înghețase, însă fapul era consumat, pentru că ceea ce făcuse era deja finalizat.

Era prea târziu să mai poată îndrepta ceva.

Iar cu acest gând în minte Hyunjin se agață ușor de mâinile fetei topindu-se sub căldura palmelor sale.