Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

33

Perspectiva lui Hyunjin

Câteva ore mai târziu, Hyunjin reușise în sfârșit să cumpere casa unui bătrânel in schimbul unei sume generoase de bani.

Pentru că până la urmă, o casă situată în mijlocul pustietății, era perfectă în acel moment. Iar șansele de a fi găsit si încătușat scădeau considerabil.

Cu gândul clar că în cele din urmă, părinții îi vor restabili numele, băiatul înaintează pe aleea îngustă a casei oprindu-se vag drept în ușă.

Aici totul avea să se schimbe. El avea să se schimbe.
Într-o casă simplă, uitată de toți, fără oameni enervanți, sau alte tentații costisitoare să îl mai provoace. Aici Yona avea să fie în siguranță.

Hy:- Este locul perfect!

Spune în cele din urmă băiatul, privind curios in spre lacul pustiu din apropiere, înconjurat ochi, de lanțuri întregi de brazi.

Yona merita pe cineva mult mai bun.
Pe cineva care să îi poată inspira confort și siguranță, însă dat fiind că varianta unui alt bărbat era complet exclusă, Hyunjin intenționa să devină personal demn de iubirea ei.

Întrucât sentimentele fetei fusese o dată ale lui, nimic nu l-ar fi putut opri din a le câștiga din nou. Pentru că dacă iubești pe cineva cu adevărat, atunci o mică parte din acea iubire îți va rămâne veșnic.

Era nevoie doar de puțin timp pentru a-i aminti asta.

Iar cu această idee în gând, băiatul pășește în cele din urmă în interior, căutând vizual prezența șatenei.

Perspectiva lui Song Yona

Fata tresare ușor speriată la vederea brunetului ce tocmai intrase, astfel atragându-i atenția.

Gândul că avea să treacă din nou prin aceleași momente oribile o ținea trează. Dat fiind faptul că de data asta nu ar mai fi găsit-o nimeni.

Liniștea este brusc întreruptă de Hyunjin care se juca cu un pahar privind chiorâș în direcția ei așteptând un moment oportun.

Hy:- Știu că e incomod dar chiar am nevoie să ai încredere în mine de data asta.

Spune băiatul gesticulând în spre mâna Yoney care era legată de o conductă metalică din dreptul mesei.

Hy:- Vreau doar să ști că Tae Heun a fost ultimul.

- Nu voi mai răni pe nimeni de acum înainte.

Spune Hyunjin trezind tristețea din ochii Yoney la auzul numelui familiar.

Fata doar apleacă privirea îngândurată.

Imaginea terifiantă a lui Tae Heun încă îi bântuiau gândurile. Iar iertarea pe care și-o dorea Hyunjin atât de mult era greu de oferit. Aproape imposibilă chiar.

Văzând reacția negativă a șatenei, Hyunjin se ridică ușor agitat făcând scurtul tur al bucătăriei.

Cuvintele nu erau suficiente să își demostreze intențiile, cel puțin nu acum. Astfel că fără alte ezitări, începe să cotrobăie bezmetic interiorul bucătăriei în intenția de a-i pregăti fetei un prânz delicios. În speranța că asta ar putea să o înveselească măcar puțin.

Însă sufletul ei nu mai era de mult capabil să zâmbească cu adevărat, gândurile tuturor apropiaților pierduți îi distrugea orice urmă de fericire.

Iar cea mai rea parte, era simpla obligație de a sta în preajma celui responsabil de asta. Moartea putea fi o sentință mai ușoară.

Cuptorul emana din ce in ce mai mult aer cald făcând respirația aproape imposibilă.
In ciuda faptului că Hyunjin își dădea silința să îl folosească corect, rezultatul era unul exact opus din cauza vechimii lui.