~☆double suicide ~☆dazai&sigma☆~

1

Dazai pov:
Uite ma pragul în care forțat de propri amici sa merg la psihiatru, pentru "binele meu" spun ei. Dar eu nu am nevoie de ajutorul cuiva , ma pot scoate și baga singur in cel mai întunecat loc al sufletului fără ca un asa zis doctor sa îmi prescrie niște pastile pentru am putea liniștit gândurile negre în care ma scufund de atâția ani . Nu înțeleg de ce cred ca ei ca niște pastile ar putea vreodată sa îmi umple golul adânc din mine . cum ai putea umple o gaura fără fund ?totul este în zadar fără vreun sens sau rost in lumea în care sunt obligat sa trăiesc , sa respir sa privesc către alte persoane care își manifesta cu atâta dragoste și fericire, bucurii faptului ca sunt în viata .dar eu? Eu nu mi amintesc ca am cerut vreodată ca îmi doresc sa I au parte la acțiunile prostești care sa imi mentina sănătatea mintal intreaga.
Și iată ma aici mergand pe holul rece spre cabinetul psihiatrul ui , privind faptul ca sunt aproape singur aici asa sau cred? În capătul holului pe un scaun de așteptare vad un băiat puțin mai scund decât mine , cu parul jumate alb și jumate lila , purtând un niște haine gri very cozzy ascultând muzica la o pereche de căști. Sunt curios ce face o persoana ca el pe aici , pare un om întreg mintal nu precum mine un adevărat dezsatru mergator pe 2 picioare . Ma apropi ușor de scaunele de așteptare și ma așez la o distanta de câteva scaunele de a lui . Privesc spre ușa gri metalizat așteptând să se facă ora 12 să într-un doar pe a auzi iar și iar același scenariu prostesc al psihiatrului despre cum ar trebui sa ma bucur de viata și mi o trăiesc. Iubesc faptul ca fraierul chiar crede că , chiar îl ascult ce încearcă el sa îmi vinda prin acele cuvinte pompoase despre bucuria asupra propriei vieți.
Da știu oare va întrebați de ce merg psihiatru , de ce încerc sa primesc ajutor de la o persoana care chiar este incapabila sa înțeleagă pe deplin mintea mea ceea ce simt și vreau. De ce nu renunț sa mai vin la acesta ființă care se preface ca ii pasa de existenta mea prin simplul fapt ca îl plătesc lunar , ok nu chiar eu îl plătesc ci bunul meu prieten Ango , și pentru asta ii sunt indatorat și nu pot renunța sa mai vin la acest cabinet stupid pentru faptul ca deși as putea sa ii dau toți banii înapoi pe fiecare ședința la psihiatru. Ango nu ar mai vorbi cu mine pentru ca i am promis ca voi încerca să îi fac pe plac doar sa nu îmi pot pierde unul dintre amici dragi cu care îmi împart paharele de alcool la barul Lupin dar și unele momente ale vieți mele . Deși dorința de a vrea sa rămân complet singur in acesta viata este mare încă nu pot părăsi amici .Ango , Oda , Chuuya, Kunikida, Atsushi, Akutagawa dar și alte ființe mai puțin importante din viata mea al căror nume nu cred ca este necesar sa îl pomnesc .
Ha am ajuns mai devreme la cabinet azi este abia ora 10 , ar fii trebuit sa rămân mai mult în pat azi în schimb insomnia a decis sa îmi schimbe planurile asa ca ma făcut sa vin mai devreme aici doar pentru a sta pe un scaun stupid din plastic privind un ceas așteptând ca ora 12 sa vina ca după acele 60 minute de dezinteres total asupra ședinței sa pot merge sa beau la Lupin bar .
Gândurile mele sunt întrerupte de ușa cabinetului care se deschide și domnul doctor care iese și striga numele unui pacient care trebuie sa între înaintea mea ." SIGMA"
Ma uit în dreapta mea văzând cum acel baiat se ridica de scaun și merge înăuntru.
Se pare ca mergem amândoi la aceeași cabinet de psihiatru.
"SIGMA " șoptesc usor după acesta dispare din raza mea de acțiune.
Îmi place cum suna numele lui , era diferit de ce nume am auzit pana acuma .Oare de ce o persoana ca el care părea sa se semene cu înger din modul cum l am văzut eu ar avea nevoie un psihiatru? De ce ma gândesc atât de la un străin pe care nu l cunosc măcar și ci l am privit doar pentru 10 minunte banele în care el doar asculta muzica la căști iar eu îmi concentram privirea spre ceasul din perete apoi se ușa și din când în când spre el .
___________________________________________