The Darkness and Lightness Academy

5.Tu glumești ?

Rawen POV

În urmă cu ceva timp nu credeam că o să fac cunoștință cu termenul ,,durere''. Am înțeles faptul că Dawson iubește să vadă oamenii suferind, dar ceea ce simt acum este puțin mai complicat de atât. M-am săturat să îl las să mă facă să mă simt un nimeni și astăzi vreau să discut ceva cu el, nu sunt sigură că va accepta să vorbească cu mine după ce s-a întâmplat între noi doi aseară, dar cu toate astea îmi voi încerca norocul. Poate voi reuși. Cu gândul ăsta mă îndrept spre biroul lui.

Înainte cu câteva ore...

Din cauza gălăgiei pe care am făcut-o sau de fapt pe care Dawson a făcut-o de la etaj coboară băiatul care m-a scos din celulă și se uită când la mine, când la Dawson.

    Atunci când m-a scos nu am avut ocazia de ai analiza fața, doar corpul sau de fapt doar înălțimea. Am avut dreptate când am spus că nu este cu mult mai scund decât Dawson, însă el este chiar opusul lui. Dawson are părul într-o noanță de brunet întunecată care te duce cu gândul la o noapte ploioasă de toamnă, iar prietenul lui presupun, are părul de un șaten puțin care se duce spre o noanță de blond-castaniu. Ochii lui sunt căprui deschis cu puțin verde pe ici colo, iar fața lui este la fel de perfectă ca a lui Dawson. Diferențele dintre ei doi sunt mari pentru că stilul vestimentar diferă foarte mult. Băiatul ăsta se îmbracă în nuanțe deschise de nonculori, cum ar fi gri și alb. Acum este îmbrăcat cu un tricou simplu, puțin larg de culoare albă, iar în partea de jos poartă o pareche de pantaloni de trening gri cu un model de fulgere negre, în partea de jos a gambei pe piciorul drept. Și ei bine are o pereche de șosete Nike albe. Dawson se îmbracă mereu în negru, deci nu cred că contează ce fel de îmbrăcăminte își ia pe el. Acum îl acoperă doar un prosop și acela fiind negru.

    -Ce e înneregulă cu tine Dawson ? Îl întreabă băiatul și chiar mă mir cum de are curajul să îi vorbească în felul ăsta. Eu când am prins puțin tupeu m-a trântit la propriu de geam, iar lui nu îi face nimic ?

   -Ce vrei Derek ? Dispari de aici și chemă-l pe Matteas, apoi vă aștept în garaj ! Aha deci numele lui e Derek și habar nu am cine e Matteas. Întrebarea e ce naiba vor să facă ei în garaj ?

-Mai ai nevoie de ceva ? Întrebă Derek fără să se uite în direcția mea, dar sunt sigură că mă vede deoarece corpul meu este practic lipit de cel al lui Dawson, iar el se uită fix la el.

-Nu. Și a-și aprecia dacă nu ai trage de timp ! Doamne omul ăsta nu știe ce e aia răbdare, oare mama lui nu a fost în stare să îl educe așa cum trebuie ? Bine având în vedere faptul că după ce Dawson a împlinit zece ani, mama lui a dispărut. Nu se știe unde a dispărut pentru că nu a informat pe nimeni înainte de a pleca, iar după asta Randew a fost disperat, însă degeaba. Ceea ce știam e că mama lui nu a murit, se află încă în viața pentru că cu ajutorul amuletei, Randew a încercat să afle unde este, dar fără rezultat. I-a simțit doar energia și aia foarte slabă.

-Pe bune ? Ce-ai pățit Dawson, te-a afectat faptul că Daleys lipsește din peisaj și nu mai ai cu cine să...mhm, da acum plec.
Nu înțeleg de ce nu a mai continuat propoziția, dar parcă am auzit un ,,mârâit" din partea lui Dawson care încă mă ținea strâns lipită de corpul lui acoperit doar de un prosop, iar acum pot să jur că am simțit că nu mai are mult și pică de pe el.

-Mhm...Dawson crezi că îmi poți da drumul ?
L-am întrebat cu o undă de reținere în glas.

Ignorându-mi cuvintele îmi spune:

-Crezi că am glumit când am spus că te așteptă ceva rău ?! E atât de nervos și nu înțeleg de ce. Adică da am încercat să evadez, dar la naiba ! Nu am reușit și acum eu sunt cea care va avea de suferit doar pentru că el e doar un idiot care nu știe să se comporte cu o fată ?