꧁Blood and Calls꧂

*117*

-Fati treaba pentru care esti platit si da-mi cheia.

Isi strange maxilarul in timp ce degetele i se scufunda in buzunarul pantalonilor. Isi impinge limba in obraz in timp ce imi strecoara una dintre chei intre degetele mele. 

-Nici-o vorba.

Se intorce cu spatele odata cu mine iar picioarele mele trec pe langa oameni si angajati ce isi apleaca capul respectuos. Iau liftul pana jos, de unde incep sa cobor scarile cu ecoul pasilor mei in urechi in timp ce lumina incepe sa fie din ce in ce mai slaba. Imi scufund mana in buzunar, inconjurand pliculetul cu praf alb. Descui usa de metal de la intrarea in inchisoare, iar odata deschisa, o lumina calda ma loveste in fata. Scot cheia privind la numarul de pe ea. 96. 

Pasesc apasat in timp ce e dau cheia la doi paznici. Unul dintre ei ma conduce spre o camera unde sunt 4 scaune si o masa din metal in mijlocul lor. Imi tin mainile in buzunare cand ma asez iar barbatul imi desface paltonul in cautare de arme. Da din cap odata ce iese iar dupa cateva minute ii pot auzi pasii apasati si vocea apropiindu-se de usa.

Imi intorc capul dand de un Kai cu mainile incatusate in fata si cu parul lui albastru lipsit de orice vomul. Cearcanile i se accentueaza pe zi ce trece iar obrajii incep sa i se traga din ce in ce mai mult. Ii sta surprinzator de bine in uniforma oranj. Il voi face sa o stie, va sta mult timp aici. Strange din dinti la vederea mea si il inteleg si de ce. A crezut ca il voi scoate. Nu credeam ca e atat de prost incat sa creada ca imi asum asa ceva. 

Paznicul il tranteste pe scaunul din fata mea, acesta scotand o bufnitura ce se rasuna in ecou.

-Iesi.

Barbatul ne priveste o ultima data ca mai apoi sa renunte la ordinile date de Felix, parasind incaperea sub privirea mea. Inchide usa iar eu ma intorc catre Kai.

-Arata ce dai la schimb, Kim.

Vocea lui rasuflata imi starneste un ranjet. Ochii sai incearca sa ma intimideze dar prezenta mea racise deja de demult atmosfera in camera. Strecor intre degete pliculetul cu praf alb, punandu-l pe masa. Intinde mainile dupa el dar degetele mele ii blocheaza calea de al lua.

-Am venit pentru ceva, Kai. Ai spus ca ai ceva important de spus. Sa te aud.

Se lasa dezamagit pe spatarul scaunului ca mai apoi sa isi mareasca ochii de parca isi aminteste ca am rostit ultimile doua propozitii. Ochii imi fug spre pieptul sau ce se ridica si se coboara din ce in ce mai repede.

-Zici azi ceva?

 Se ridica si isi pune mainile pe masa, facandu-mi semn sa ma apropii. Imi ridic o spranceana. Ce a mai facut javra aia atat de socant ca sa ii fie pana si lui Kai frica sa o spuna?

Ma ridic acoperind plicul cu palma. Mainile lui incatusate ajung la cravata mea. O apuca strans si odatau ea imi apropie capul de urechea sa.

-La ucis pe Jungkook impreuna cu Park.