De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 7

Ale:
În urma cu 16 ani...

Marai in vreme ce dau pagina la carte,fiindca o aud pe maica-mea cum vorbeste la telefon si se lauda la respectiva cum a ajutat ea tot familionul lui tata de cand firma merge ca pe roate.
„Eu nu inteleg ce vrea sa demonstreze! Din câte știu eu de la bunica,binele se face în liniște,nu te apuci sa dai sfoara in țara cu ce naiba faci...dar ma rog...la mintea ei ingusta ce sa ii cer? Lauda-ma gura ca ți-oi da friptura...cam asta inteleg din comportamentul său."
-De ce dracu m-am lăsat convinsa de tata sa petrec sărbătorile de iarna în Iad?intreb in soapta,apoi continui sa citesc din,Texas!Lucky de Sandra Brown.
„Doamne si cand ma gândesc ca ea chiar a citit cărțile astea si nu a cules nimic din ele."
Scutur din cap nevenindu-mi a crede ca nu s-a inspirat putin din ceea ce transmite Sandra in cărțile ei. Fiindca trilogia asta pe care o citesc eu in momentul de fata,descrie viata unei familii ce trece prin diferite probleme,dar dragostea ii ajuta sa depășească orice obstacole. Personajele din carte sunt deschise la minte si pline de respect,iar in familia lor domnește armonia. Un lucru ce la mine in casa lipsește cu desavarsire. La noi armonia nu exista,iar respectul exista doar dacă are ea vreun interes ascuns. Altfel vorbește mai urat decât la usa contului si ne face atat pe mine cat si pe tata sa-i răspundem cum aceeași moneda. Fiindca ii place sa se dea in stampa si sa atragă atenția asupra ei,dar intr-un mod ce lasa foarte mult de dorit,iar noua ne sare țandara cand vedem ca semnalizează datorita prostiei ce o are in cap.
Inchid cartea imediat ce nu mai suport sa-i aud vocea pe fundal si ma ridic din cap. O pun pe noptiera,apoi ies din dormitor. Cand ajung in sufragerie stramb scarbita din nas atunci cand o vad ca duce paharul de vin la gura.
-De dimineata ești cu bomba in cap?intreb pe un ton sec si ridica neimpresionata dintr-o spranceana.
-Cand ai sa-mi plătești tu mie bautura atunci sa-ti aud gura,replica si imi dau ochii peste cap.
Imi indrept pasii spre bucătărie si il găsesc pe tata la geam,fumând o tigara in vreme ce isi bea cafeaua.
-Misto viata...bomban in timp ce trec pe langa el si deschid usa de la un dulap.
Ma abțin sa-l intreb daca e fericit si i-au borcanul de Nutella de pe raft,apoi il pun pe blat si oftez zgomotos.
-Te rog nu imi mai da și tu batai de cap,imi cere si pentru cateva secunde inchid ochii.
-Pai chiar voiam sa vorbesc cu tine despre una dintre problemele mele majore,zic si imi țintesc privirea in a lui cand se întoarce cu totul spre mine.
-Ce s-a mai întâmplat?ofteaza obosit.
-De la anu vreau sa ma mut de la liceu. Ti-am zis de la inceput ca nu imi place profilul economic,dar nu m-ai luat in seama fiindca asa a hotărât ea pentru mine,replic pe un ton veninos.
Clatina a lehamite din cap imediat ce ma aude.
-Nu ma interesează ce bani castig dupa ce termin liceul,dar ma interesează sa fac ce imi doresc,iar contabila nu vreau sa fiu! Eu urăsc matematica!ii readuc aminte in cazul in care a uitat.
-Dar crezi ca sa fii frizerita e mai plăcut?ii aud vocea de pe hol si pufnesc. Daca ii tai uneia mai mult par decât trebuie cum ai sa i-l pui înapoi?intreaba cand ajunge in pragul usii de la bucătărie. Plus ca e mai ușor sa pui pixul pe foaie decât foarfeca între degete,nu crezi?
-Nu!raspund enervata. Daca tu ai făcut un liceu de mate info nu înseamnă ca trebuie sa iti urmez exemplu. E viata mea,nu a ta!ii scot ochii.
-Dar atat timp cât ești la mine in casa faci ce vreau eu!mi-o arunca nervoasa. Eu știu mai bine ce e bine pentru tine si ai sa-mi mulțumești intr-o zi pentru lucrul asta.
„Eu cred ca am sa te injur cel mai probabil pentru lucrul asta,n-am sa-ti mulțumesc. Fiindca ma obligi sa fac ceva ce nu-mi doresc."
O transez din priviri in vreme ce ma gandesc ca-mi taie aripile in loc sa ma ajute sa-mi i-au zborul,apoi pufnesc scarbita cand duce paharul de vin la gura,fiindca da,l-a carat dupa ea pana in bucătărie,sa nu care cumva sa stea cateva minute pe uscat.
„Imi e greata de ea..."
Nervoasa ma intorc dintr-o miscare si bag borcanul inapoi in dulap fiindca mi-a pierit si pofta de mâncare,apoi ies din bucătărie si merg glont spre dormitorul meu.
Au trecut 3 luni de la visul cu Maria si inca ma întreb cum de am eu atat noroc sa stau de vorba cu aceste fiinte celeste,pentru ca asa cum am mai spus,nu sunt deloc o persoana bună. Sau cel puțin cu o singura fiinta de pe mapamond nu sunt. Una ce ma scoate din minți cu simpla ei prezenta si anume,maica-mea.
Habar nu am cat am sa o mai suport sau cum am sa fac ca sa o mai indur pana fac 18 ani,dar după ce reușesc sa ma angajez si n-am sa m-ai depind de ai mei,am sa ma car dracu cat mai departe de ea ca sa-mi fac viata exact asa cum imi doresc eu.
-Doamne...sper sa nu innebunesc pana atunci!marai exasperata in vreme ce ma îmbrac pentru ca ii aud in bucătărie cum incep sa se certe.
„Asa m-am saturat de tot și de toate. Sunt sătulă pana in gat de tot rahatul in care sunt obligata sa traiesc,doar pentru ca inca nu sunt majora ca sa o tai unde vad cu ochii si sa nu ma mai întorc vreodata in Iadul pe care il indur de cand ma stiu. Un Iad ce a luat mai mult amploare o data cu apariția banilor în viata alor mei."
-Iar pleci pe traseu?ma întreabă cand ajung pe hol si simt greata cum imi urca în gat cand o vad ca se apropie de mine.
-Ma duc la bunica,replic scarbita.
-Ce tot faci tu toata ziua acolo?vrea sa stie in vreme ce ma încalt.
„Scap de voi."
-Respir,i-o trantesc si un ras nervos ii părăsește buzele.
-Nu pleci nicăieri!spune si pufnesc.
-Da...ca doar e dupa tine,plescai din buze.
-Chiar e dupa mine!zbiara infuriata. Plus ca am stabilit ca ești pedepsita pentru toata absentele de la scoala.
-Daca as fi la liceul dorit nu as mai avea absente,o informez si imi i-au geaca de iarna din cuier.
-Tu nu auzi ca nu pleci din casa?intreaba pe un ton răstit si ma prinde strans de mana.
Imi inclestez maxilarul si asa imi vine sa ii dau una de sa-i sune apa-n cap. Dar in loc sa ma cobor la mintea ei,dau drumul gecii si ma intorc pe calcaie. Ies din casa fără sa ii bag urletele in seama si trantesc usa dupa mine.
„O urăsc!!! O urasc pentru ca imi da ordine sau pentru ca imi scoate ochii si pentru cel mai mic cacat! O urăsc fiindca tine zilnic sa aducă în discuții faptul ca fără ea,atat eu cat si tata am fi rămas niște muritori de foame! O urăsc pentru ca isi da prea multa importanta,cand defapt ar trebuit sa se privească în oglinda și sa se analizeze putin mai mult. Sunt atat de sătulă de ea incat vomit in mine de fiecare data cand ii simt prezenta prin jurul meu."
-Inca trei ani pana la majorat...scrasnesc din dinți in vreme ce ma indrept spre cartierul bunicii. Inca trei ani mai trebuie sa o suport...
Cu mintea vraiște si cu trupul tremurand din cauza frigului,grăbesc mai tare pasul spre celalalt cartier,pentru ca stau la o distanta de cateva scari de bunica,de aceea cand nu am chef sa ma duc la liceu,urc la ea in apartament.
Motivul pentru care nu prea dau pe la scoala,este ca nu imi place profilul economic pe care deșteapta de maica-mea a ținut morțiș sa-l urmez. Iar al doilea este pentru ca ei doi se cearta ca idioții pana pe la 3 noaptea,iar eu nu pot sa dorm,așadar,dimineata in loc sa ma duc la scoala,urc la bunica in apartament ca sa bag cateva ore de somn,fiindca de multe ori stau paza intre ei si nu pentru ca n-ar merita sa o joace Aleczander in picioare ca sa mai învețe sa-si tina gura aia spurcata,ci pentru ca nu vreau ca tata sa o plătească de buna.
E o scarba si cauta cearta cu lumânarea. Vrea mereu sa-l provoace ca dupa sa se victimizeze si sa se plângă la toata lumea ce bărbat idiot are si cum de reuseste o „sfanta" ca ea sa-l suporte. Dar nu mai spune si faptul ca ea cauta dinadins sa-l scoată din minți si nici nu zice ca mereu ea e cea care sare la el la bătaie sau izbeste prin casa ori il face in fel și chip ca el sa-si piardă cumpătul.
„Sincer...de as fi in locul lui tata,mâine zi as baga divorț. N-as sta sa o suport pe idioata nici macar un minut. Plus ca ea nu înțelege ca n-ai cum sa ceri respect,cand tu la randul tău nu îl oferi si nici nu ai cum sa spui ca ai un bărbat idiot,cand tu habar nu ai sa fii femeie. Ea nu este o femeie. Ea este,Morgana. Fiindca te tratează în funcție de interese,iar cand vrea sa-si facă ploile e capabila sa vândă iluzii doar ca sa se vadă cu sacii in caruta,dupa esti numai bun de aruncat la gunoi. Ori vreun scalv de al ei. Pentru ca exact asa se poarta cu lumea din jurul sau cand nu are ce castiga de la ei. Ca o stapana cu sclavii de pe plantație. Eu una deja m-am saturat sa strang zilnic in urma ei sau sa fac curat. Imi e greata sa spal in fiecare zi pahare de bautura si sa respir aerul imbaxit de alcool."
Imi mușc buza de jos cand nervii ajung sa-mi fie întinși la maxim în urma gândurilor,iar cand ajung in fata blocului unde sta bunica,incep sa injur printre dinti cand o voce pe care o detest ajunge la urechile mele.
-Am sa fac un pustiu de bine și de Crăciun am sa-ti cumpăr o haina ca vad ca ma-ta cu tat-tu nu au destui bani incat sa te imbrace,spune mama lui Max si ridic ochii spre etajul doi al blocului de peste drum.
-Of...vezi sa nu crăpi de la atâta bunatate,replic pe un ton incarcat cu venin.
-Iti e cald cu dinții in gura,saraco?intreaba si se lasa mai tare peste pervazul de la geamul de la bucătărie,iar fata ei impietreste de furie.
-Intra dracu in casa!aud cum bubuie vocea lui Max,deși nu îl vad pe nicăieri.
Ranjesc doar ca sa o scot din sărite si cu toate ca exista o oarecare distanta între noi,tot pot sa-i vad ochii cum sclipesc din cauza nervilor.
-Intra in casa,Ella,spun chicotind pe un ton răutăcios,pentru ca imi place sa o scot din sărite.
De cand ai mei au început sa bea și sa se bata,atitudinea mea s-a schimbat radical. Iar daca pana de curând nu ii băgăm in seama răutățile Ellei,in ultimul timp nu mai tac.
Mi-a ajuns pana in gat rahatul alor mei si căcatul din familia Chronis. M-am saturat sa fiu condiționată sa suport mizeria in care se scalda ai mei si m-am saturat sa ii indur umilinta Ellei. De cand sunt mica tine morțiș sa ma facă sa ma simt inferioara. Imi aduc aminte ca o data făcuse friptura si mirosea in tot cartierul,iar draguta de ea,l-a strigat pe Max ce stătea la scara lui cu niște vecini si i-a spus sa ma ia cu el sus ca sa-mi dea sa mananc carne,fiindca ea e ferm convinsa ca noi mancam friptura doar de Paște si de Crăciun.
„Lucru ce nu era departe de adevăr,dar oricum...ce minte ingusta poți sa ai ca adult ca sa spui asa ceva?"
-Sa vezi ce matur cartierul cu tine cu prima ocazie când o sa stam fata in fata,ii aud vocea amenințătoare si imi dau ochii peste cap.
-Da intra dracu o data în casa!bubuie din nou vocea lui Max,apoi il vad cum apare în spatele ei si o trage de la fereastra,dupa izbeste geamul cu putere atunci cand il inchide.
Ii aud cum incep sa se certe si inspir adanc,apoi imi îndrept pasii spre scara bunicii si formez codul de acces la interfon,dupa intru in scara si urc în viteza cele doua etaje.
-Ce dracu a mai vrut iar tâmpită aia de Ella de la tine?intreaba Oana de cum intru in apartament si pufnesc nervoasa.
-A dat bunătatea in ea,replic sarcastica.
-Ti-am zis de atâtea ori sa stai departe de ăștia a lui,Chronis,aud vocea bunicii din sufragerie si incep sa marai.
-Da mai lasati-ma dracu cu toții în pace!urlu,iar ochii Oanei se maresc in cap. Sunt sătulă de toti si toate!
-Ce naiba ai pățit?vrea sa stie si scrasnesc din dinți in vreme ce clatin supărată din cap.
-Oare?intreb in doi peri.
-Iar s-au certat ai tai?
-Da cand dracu nu o fac?!intreb retoric. In fiecare zi si noapte! Daca n-am sa ajung eu la balamuc inca-i una!zic si tristețea imediat ii traversează chipul.
-Ale...ofteaza zgomotos.
-Sau sa ma duc dracu poate ar fi mai bine,replic pe un ton tăios.
-Sandra!tipa bunica din sufragerie. Nu renunța! Intr-o zi ai sa ajungi departe!
-Daaaaa...lungesc cuvântul. Fix la spitalul de nebuni am sa ajung!
O aud cum ofteaza,dupa intorc capul imediat ce isi îndreaptă pasii spre hol si cateva clipe mai târziu o vad cum intra in bucătărie.
-Totul se intampla cu un motiv,trebuie sa ai urechi sa auzi si ochi sa vezi.
Pufnesc.
-Eu cred ca ai pretenții prea mari de la mine,zic stramband din nas. Eu nu sunt tu!
-Si nici nu imi doresc lucrul asta,replica pe un ton calm. Imi doresc sa fii tu si sa ajungi sa te eliberezi de tot raul din jurul tău.
-Si cum naiba sa fac asta?intreb cu ciuda. Daca as sti,as face-o!
-O sa vina și clipa aia...dar pana atunci pricepe ca ceea ce se întâmplă în jurul tău nu depinde de tine. Fiecare se comporta în funcție de ceea ce are inauntrul său. Cand esti plin de ura,n-ai cum sa oferi altceva,Sandra. Dai din ceea ce ai în tine.
-Dar poți sa nu mai fii plin de ura și sa te comporți normal!ridic tonul si incuviinteaza din cap.
-Da...dar ca sa poți face lucrul asta trebuie sa fi si răsărit,Sandra. Nu oricine are curajul sa privească inauntrul lui. Fiindca ceea ce știe ca o sa găsească prima data acolo nu o sa-i placa,dar tu trebuie sa privești. Tu trebuie sa înfrunți tot ce ai adunat în acești ani si sa cureti raul,altfel o sa ajungă sa te mănânce și ai sa te pierzi pe tine.
„Mda...deja ma mănâncă raul pe interior. Fiindca toate resentimentele ce le-am adunat în toti acesti ani incep sa ma consume si nu mai au mult pana sa ma aducă la epuizare. Intunecă totul înăuntrul meu,iar lumina abia se mai vede. Nu stiu cum am sa reușesc sa o scot din nou la iveala,dar sunt sigura ca atunci cand am sa-mi găsesc curajul sa privesc adanc in mine,am sa dau peste un copil foarte chinuit si plin de rani,iar atunci sa te ții bine,Alexandra fiindca tot acel rău o sa dea cu tine de pământ."