Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

35

Sunetul pașilor lui Hyunjin se auzeau tot mai aproape fapt ce cauzau emoții incontrolabile în corpul Yonei.
Plămânii abia îi mai funcționau iar pielea îi era complet palidă.

Gândurile îi erau măcinate de tensiune, lucru ce îi limita curajul la un singur lucru.

La tăcere.

Simțea cum prezența băiatului îi sufla în ceafă. Însă nu putea decât să își țină respirația sperând că în cele din urmă va pleca.

Hy:- Știu că esti acolo! Nu are rost să te ascunzi.

Spune băiatul pe un ton sumbru cauzând emoții în pielea șatenei.

La auzul acestor cuvinte, corpul îi înghețase de frică. Sentimentul de vină o blocase, iar gândul că trebuia să iasă de sub birou pentru al confrunta pe brunet era mult prea înspăimântător.

Analizând situația neplăcutâ, fata își acceptă finalul în cele din urmă astfel ridicându-și privirea ușor deasupra biroului.

Si totuși o altă imagine ii surprind așteptările. Pentru că de îndată ce face contact vizual cu corpul băiatului acesta era întors cu spatele privind nemișcat în direcția opusă.

Iar cercetând mai atent în direcția lui, șatena observă trupul unei fete care ieșea din spatele unui raft de cărți îngenunchind imediat la auzul cuvintelor sale.

Pielea îi era roșiatică iar încheieturile îi erau prinse de o sfoară ruptă forțat. Însă cel mai îngrijorător lucru era masca din jurul gurii ei care funcționa ca și un stop vocal.

Astfel că de fiecare dată când încerca să vorbească nu se auzeau decât anumite șuierături bizare.

În vederea scenariului îngrozitor fata se coboară din nou în josul biroului acoperindu-și gura în dorința de a-și păstra cumpătul.

Hy:- Chiar credeai că poți să mă păcălești?

- Ți-am spus clar să nu încerci nimic cât sunt plecat.

Continuă brunetul trăgând tânăra de sfoara incheieturilor până în debaraua camerei.

Sunetele pe care le scotea în încercarea de a se împotrivi erau complet înfiorătoare.

Lucru ce afecta din ce în ce mai tare încercarea șatenei de a-și păstra cumpătul.

Hy:- Stai aici până mă întorc.

Continuă Hyunjin pe același ton sumbru poziționând fata la podea.

În auzul acestor cuvinte Yona tresare sub gândul înfiorător că băiatul o va căuta la etaj dat fiind că ea nu se afla acolo.

Însă mai important era să își păstreze echilibrul gândurilor și să acționeze în cauză.

Astfel că de îndată ce îi simte plecarea, se ridică de sub spațiul biroului pentru a-și câștiga niște timp.

Cheile convenabil lăsate în ușa camerei de serviciu, o distrage totuși din graba aflată făcând-o să se oprească din drum.

Sentimentul de dejavu o cuprinsese din nou.

Totul se repeta încă odată atât de repede, astfel că presiunea o împingea din nou în a-și alege un drum.

Nu avea timp să scape neobservată dacă se oprea acum și totuși conform informațiilor noi ale lui Hyunjin, asta ar fi fost ultima ei șansă de scăpare.

În caz contrar ar sta închisă veșnic într-o cameră insuportabilă, iar acea fată ar muri oricum.

Timpul era mult prea scurt pentru astfel de scenarii, motiv pentru care șatena își abandonează independența în favoarea celei închise.