De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 11

Ale:

-A ajuns!exclam când aud rotile de la o mașină cum scrasnesc pe pietrișul din fata casei.
Ies din bucătărie și bag capul in sufragerie.
-Vin imediat,spun,iar îngerul meu incuviinteaza din cap,dupa continua sa se joace mai departe cu micutul terorist.
Traversez holul,apoi ies afara din casa și il vad pe Mihai cum coboara dintr-un BMW alb.
-Bine ca am nimerit!exclama si chicotesc,pentru ca e puțin mai dificil sa se ajunga la noi.
Locuim in Germania de aproape 6 ani si stam intr-un orasel de munte ce e la granita cu Austria,iar locul unde e plasata casa este fix pe creasta unuia dintre muntii ce înconjoară orasul din toate părțile.
Suntem la cucuieti,dar ne place fiindca e liniște,iar micuțul se poate juca afara fără nici o problema pentru ca sunt vreo 100m pana la strada principala. Deci inafara de noi și de trei familii,nu mai avem pe nimeni împrejur decât natura.
-In sfârșit!surade si se apropie de mine.
-Ma bucur ca ai ajuns!spun cu zâmbetul pe buze in timp ce pasesc desculță prin iarba.
Ne strângem in brate la jumătatea drumului si ne pupam pe obraji,apoi il invint in casa.
-Dumnezeule cat e de frumos locul asta!exclama in vreme ce isi clătește ochii cu priveliștea.
-Da...chiar e un colt de Rai,spun si incuviinteaza din cap.
-Dar știi ce mai e de necrezut in afara de locul asta splendid?intreaba si ridic din umeri.
-Ce?
-Ca nu-mi vine sa cred faptul ca am sa fac cunostinta cu personajul meu preferat,raspunde putin emotionat si il lovesc in joaca peste umăr.
-Ce naiba? N-ai mai scăpat de emoții?intreb si clatina din cap.
„De cand i-am propus sa vina la noi acasă daca are plăcerea sa ne ia la amândoi un interviu,Mihai sta ca pe ghimpi. Mi-a spus de cateva ori ca nu-i vine sa creadă ca o sa cunoască cu adevărat persoana după care a fost creat personajul lui preferat."
-Sa știi ca nu musca,asa-i?chicotesc si schițează un zâmbet.
-Eu știu,dar na...
-Lasa ca o sa fie totul bine,il încurajez cand lasa cuvintele suspendate în aer.
-Sa știi ca am ales întrebările cu grija ca sa nu se supere?
-Nu se supara!il asigur,iar cand intram in casa,il conduc in sufragerie,iar satenul meu ce in urma cu vreo 12 ani avea parul de un blond nisipiu,se ridica de pe jos si se apropie de noi cu o privire binevoitoare.
„Desi...sincer sa va spun...la ce ochi pătrunzători are,ai zice ca te transeaza din priviri si atunci cand e calm. Cine nu il cunoaste,cu siguranta isi face o părere greșită despre el. Dar eu pot sa jur cu mana pe inima ca este cel mai cald,pasnic si calculat om. Asta daca nu il calci pe coada. Eu o mai fac din cand in cand,dar mie mi se iartă totul. Si nu zic eu asta. Sunt exact cuvintele ce se desprind de pe buzele lui atunci cand intind coarda mai mult decât trebuie."
-Salut,zice si intinde mana dreapta spre Mihai. Sunt Ștefan,se prezintă.
-Imi pare bine sa te cunosc. Numele meu este,Mihai,raspunde,iar soarele meu zambeste usor in coltul gurii.
-Stiu cine ești. Te rog,ia un loc,ii cere si face semn spre canapeaua din piele crem ce e lipita de peretele stang,dupa spre masa ce o aveam mai intr-un colt al sufrageriei. Oriunde preferi tu,continua,iar Mihai inspira adanc.
-Ce vrei sa bei?il intreb pe saten in vreme ce se îndreaptă spre masa si se așază pe unul dintre scaune.
-O cafea te rog,raspunde si incuviintez din cap.
-Soare?intreb in timp ce ma las pe vine cand teroristul ma prinde de un picior.
-Si eu tot o cafea. Dar dacă vrei le fac eu,spune si se opreste inainte sa se așeze pe un scaun.
-Nu. Stai linistit,raspund si il ridic pe micut in brate. Ia zi-i salut,il indemn cand ma apropii de masa.
Il masoara pe Mihai cu ochii lui albastri si ma prinde strans cu o manuta de dupa gat.
-Hai mama,nu iti face nimic,continui si il sarut pe un obraz.
-De fapt cred ca o sa ne înțelegem mai bine dacă îți dau ceva,spune Mihai si scoate dintr-o parte a sacoului o micuta punguța ce a tinut-o ascunsa pana acum.
Teroristul devine imediat atent cand o vede,iar Mihai surade.
-Plasa!exclama micutul si intinde o mana spre Mihai.
-Da. E toata a ta. Mami tău mi-a spus ca iti plac ouăle Kinder si tot ce tine de dinozauri.
-Dupa cum poți observa,replic chicotind si arat cu mana libera spre dezastrul din sufragerie.
„Nici nu m-am sinchisit sa le adun. Oricum degeaba o făceam. Acum le adun si nu durează mult pana cand toate jucăriile sunt împrăștiate la loc. Dar cum Mihai are cinci copii știu ca înțelege absolut perfect haosul din casa. Fiindca teroristul meu le plimba dintr-un loc în altul,dupa le uita pe cine știe unde,pentru ca vrea alta in loc si tot asa,pana cand ajungem sa avem jucării si-n baie. Dar nu ma plâng. E frumos și haosul asta. Iar acum nu ca imi caut scuze,dar o vorba din popor spune ca nu o sa existe niciodata ordine si disciplina intr-o casa unde sunt copii mici. Asadar...sa-mi fie cu iertare,dar jucăriile n-au cum sa lipsească din peisaj cand am un ditamai teroristul in casa."
Il las pe Eric jos din brate cand Mihai ajunge in fata noastră,iar el se lasa pe vine in fata micuțului. Ii deschide punguta,iar teroristul ce are o culoare a parului,tot ceva intr-o nuanta de blond inchis,incepe sa exclame si sa scoata sunete de bucurie.
-E minunat!spune incantat cand vede cartea de desenat cu dinozauri,apoi continua. Tati! Tati! E un T-Rex!!!!chitaie fericit cand găsește și o jucarie,dupa ii arata dinozaurul lui tat-su.
-Wow Eric! Încă un T-Rex pentru colecția ta!exclama soarele meu.
-Daaaa!!!spune micutul cu zambetul pe buze. Mersi,continua,iar Mihai chicoteste.
-Sa crești mare și sa fii sănătos,Eric,ii ureaza cu un zâmbet cald pe buze si cu ochii sclipindu-i in cap.
Eric isi înfășoară bratele in jurul gatului sau,apoi il îmbrățișează scurt,dupa merge cu dinozaurul la cutia enorma de langa canapea unde are toate lighioanele preistorice sau ma rog ar trebui sa fie toate acolo. Asta daca nu a mai dus din ele prin alte camere. Dar imi place ca atunci cand face o pasiune pentru anumite lucruri si-i le pune intr-un anumit loc la final de zi. La 3 ani și 4 luni stie sa isi sorteze jucăriile. Mașinuțele la locul lor,dinozaurii la fel. Mașinile mai mari intr-un alt loc și tot asa. Asta pana cand vrea sa se joace cu toate deodată si le împrăștie peste tot,iar nebunia ajungi sa o găsești în orice colt al casei.
Surad cand vad cum da iama in cutia cu dinozauri si incepe sa ii caute doar pe cei ce sunt T-Rex.
-Merg sa va fac cafea,zic si ma intorc pe calcaie. Mihai sa stii ca imediat e gata friptura de porc!striga cand ajung in bucătărie.
-Simt. Miroase bine,ii aud glasul si verific sa vad prima data cum arata carnea,apoi incerc si cartofii sa vad dacă sunt fierți.
„Hmmm...in 10 minute sunt gata. Friptura cam tot atunci. Sosul de ciuperci l-am terminat inainte sa ajungă el cu vreo câteva minute...deci? Totul este pregătit."
Dau multimita din cap,dupa scot doua căni din dulap. Pornesc expressorul,iar in timp ce pun la facut prima cafea,revin în sufragerie.
-Soare vezi ca mult nu mai durează si o sa fie cartofii gata,spun pentru ca el tot timpul este cel ce face piureul.
„Bine...prepara multe nu doar piureul. Se pricepe la mâncare,iar uneori face si dulce. Dar nu ceva greu. De obicei chec cu vișine sau placinta cu mere ori clatite. Cert este ca știe sa gateasca,iar lucrul asta a contat enorm dupa ce am născut. Nopțile nedormite mi-au pus capac in primele lui,iar atunci el a luat sarcina asta de pe capul meu si gatea in orele in care micutul dormea,iar eu făceam acelasi lucru langa el."
-Tati!!!il striga Eric in timp ce se repede spre el. Uite!ii cere cand il ridica in poala lui,iar teroristul isi pune doi dinozauri pe masa.
-Ce sa vad?intreaba,iar teroristul incepe sa scoată niște sunete de dinozauri.
-Aolo!exclam razand. Sper sa ne putem înțelege.
-Facem cumva. Stai linistita sunt obisnuit cu gălăgia,zice Mihai,apoi rade ușor cand Eric se întoarce spre el si din nou face ca toți balaurii.
Clatin din cap amuzata,dupa revin în bucătărie si pun a doua cafea la făcut. I-au recipientul unde ținem zaharul și scot doua lingurițe din sertar,dupa imi indrept pasii spre sufragerie si dau nas în nas cu îngerul meu pe hol.
-Ma pun sa fac repede piureul,imi zice si ma saruta in treacăt pe creștetul capului.
-Bine. Opreste te rog si cuptorul,ii cer si imi vad mai departe de drum. Ce faci,Eric?intreb cand intru in sufragerie si il vad in picioare pe scaun.
-Ma joc,raspunde si ridica ambii dinozauri in aer,dupa incepe din nou sa faca ca toți balaurii.
-Ai sa ragusesti!ii atrag atenția,dar eu zic,eu aud.
Teroristul nu are nici o treaba. Continua sa scoată diferite sunete și incepe sa se joace cu dinozaurii.
-Atata energie!exclama Mihai surâzând.
-Nu are buton de oprire!zic razand.
„Si chiar nu glumesc. Eric e ca argintul viu. Exact asa cum și-i l-a dorit tat-su. A zis ca mai bine sa ne pună în cap,decat sa fie un copil molâu,sau doamne ferește,bolnăvicios. Iar dorinta lui s-a împlinit si ma bucur pentru ca Eric e asa energic. In trei ani jumatate de 2 ori mi-a fost răcit și am crezut ca o i-au pe aratura. Sa nu-l vad bine,a fost chinul de pe lume pentru mine. De aia prefer sa scoată casa la păscut,decat sa nu fie bine."
-Revin imediat,ii spun lui Mihai dupa ce las pe masa ce am in maini si il las cu Eric,apoi cand intru in bucătărie i-au cele doua căni de cafea și deschid gura cand Ștefan intinde lingura cu piure spre mine. Ii mai trebuie putina sare,zic după ce gust și incuviinteaza din cap.
Din cativa pasi ajung din nou in sufragerie si pun o cana in fata lui Mihai,iar una pe locul unde stiu ca sta îngerul meu. Ma asez pe scaunul de langa a lui,iar Eric vine imediat la mine in poala.
-Bebeeee...che paci?ma întreabă si chicotesc.
-Ma pregătesc de interviu.
-Hm?intreaba in vreme ce il privesc cu drag.
-Trebuie sa răspund la niște întrebări,continui si se încrunta. Las ca ai sa înțelegi cand ai sa fii mai mare,zic in timp ce-l strang in brate si incep sa-l legan.
Cat timp eu cu Mihai mai vorbim despre teroriștii lui ce sunt mult mai mari decât Eric,apare și soarele meu,iar dupa ce se așază pe locul lui,isi pune o lingura de zahar și incepe sa invarta in cafea.
-Putem începe,ii zic lu Mihai si isi scoate telefonul din buzunarul sacoului,dupa il deblochează si incepe sa-l butoneze.
-In primul rand vreau sa va mulțumesc și sa iti mulțumesc Stefan pentru marea bucurie pe care mi-o faci pentru ca ai acceptat sa imi oferi sansa asta,ii spune,iar îngerul meu zambeste ca un drac de data asta in coltul gurii. Imi faci real o placere in adevăratul sens al cuvântului ca ai acceptat acest interviu.
Ochii lui Ștefan stralucesc in vreme ce bea o gura de cafea,apoi chicoteste.
-Sa vedem și ce întrebări ai pentru mine. De obicei eu nu dau nimic din casa. Ce se întâmplă intre mine si Alexandra,rămâne între noi. Dar,având în vedere ca nevasta-mea are o putere de convingere foarte mare,astăzi am sa-i fac placerea si am sa dezvalui putin din ce ascundem.
-Ei...de cand cu cărțile astea sa știi ca lumea cam stie ce ascundem,zic razand.
-Pai...in carti nu ai scris adevărata noastră poveste. Ai pus în personajele tale situații in care noi ne-am aflat,dar nu e povestea noastră propriu zis acolo.
-Asa este,dar am sa o scriu in cartea bunicii...deci?intreb cu zâmbetul pe buze. Am sa cam dau din casa,barbate.
Amandoi chicotesc cand ma aud si ii fac cu ochiul lui Ștefan.
-Mare zapacita...ofteaza teatral.
Mihai ne privește cand pe unul cand pe altul cu drag,apoi isi tinteste ochii in telefon.
-De asta sunt fericit ca ma aflu aici,ca sa aflu lucruri despre voi si viata viata voastră de cuplu dinainte ca sa le citesc din carte,iar la final sper sa rămânem cu o amintire frumoasa,zice Mihai in timp ce rulează cu degetul pe ecranul telefonului.
-Asta cu siguranta,spun si incep sa mangai piciorul lui Eric cand incepe sa-l bâțâie.
-Am sa pun cate o întrebare pentru fiecare,ne informează Mihai.
-Da-i drumul,il indemn si zambeste usor in coltul gurii.
-Stefan sa nu te superi pe mine,dar având în vedere ce carti scrie sotia ta,am si cateva întrebări despre sex.
Ingerul meu ranjeste pe sub mustati,apoi isi tinteste ochii verzi albastrui pe Mihai si din nou privirea incepe sa-i scanteieze.
-Avand in vedere ca i-am citit toate volumele,cam știu la ce sa ma aștept,replica si ma umfla rasul.
-Vai de mine! Asta o sa fie interesant!zic si Eric incepe sa rada cand ma aude pe mine ca las cateva hohote sa mi se desprinda de pe buze.
-Daca tot vorbeam de sex,prima întrebare am sa o pun fix din zona aia,spune Mihai,iar al meu se lasa mai pe spate in scaun.
Eric se da jos de la mine din brate si se urca în poala lui tat-su,dupa incepe sa se joace cu cei doi dinozauri.
-Daca ai fi membru activ intr-un club de sex,cat de des te-ai duce acolo?
Cad puțin pe gânduri inainte sa raspund.
-Depinde...nu cred ca m-as duce luna de luna,dar cu siguranta as merge de cateva ori pe an.
Ștefan chicoteste cand imi aude răspunsul.
-A dat-o cu manta,exact ca la biliard. Te-a lămurit nu?il intreaba pe Mihai si bufim toti in ras.
-Pai n-am cum sa spun un lucru concret daca nu am fost pusa în situația respectiva,zic si scantei de amuzament ii aprind privirea îngerului meu.
-Dupa mintea mea,probabil ai vrea sa mergem o data la 2 luni acolo. Hai maxim 3.
-Vrei sa mergem?intreb iscoditoare. Exista unul la München.
-I-auzi...replica cu zambetul pe buze. Daca vrei tu,putem merge.
-A zis intr-un alt interviu ca e dispusa sa te imparta. Ce părere ai despre asta?il intreaba Mihai si a meu clatina din cap.
-Nu vreau sa fiu împărțit. Mie imi ajunge ea,dar sunt dispus sa-i fac damblaua.
„Asa este. Nu stiu cat de dispus ar fi el sa ma imparta,dar eu n-as avea o problema cu asta. Am mai zis ca mi s-ar părea a naibii de pacatos sa-l vad cum si-o trage cu altele."
-Bun,zice Mihai si din nou isi tinteste ochii în telefon. Acum o sa-ti pun tie Ștefan următoarea intrebare.
-Hai sa vedem,replica al meu si mai bea o gura de cafea.
-Dumnezeule! Sunt atat de onorat si incantat ca am sansa sa fac acest interviul,de zici ca am câștigat la loto,mormaie satenul ca pentru el si chicotesc. Asa...ia sa vedem...continua pe un ton normal de data asta,iar cand se hotaraste ce intrebare sa-i puna,isi tinteste ochii pe îngerul meu. Cat de mult apreciezi ca Lexi scrie carti? Si ma interesează dacă s-a schimbat ceva in relația voastră de cand o face pentru ca isi dedica atat de mult timp scrierilor ei.
Ștefan isi intoarce capul spre mine si ma priveste lung,apoi ofteaza.
-Imi place ca si-a descoperit acesta pasiune fiindca dupa părerea mea se pricepe la lucrul asta,zice si imi zambeste sincer. Dar uneori imi vine sa-i iau telefonul si sa i-l ascund. Pentru ca o paleste inspirația exact când nu trebuie,continua si ridic nevinovata din umeri. Ai mai pomenit sa o găsească talentul cand mănâncă?intreaba si revine cu ochii pe Mihai. Sau cand face baie? Numai ma striga sa ii aduc telefonul fiindca i-a mai venit o idee,iar dacă nu o scrie atunci,dupa o uita si gata...
-Sclipirea de geniu dispare,continui in locul lui.
Ofteaza.
-Mda...cert este ca sunt fericit pentru ea,dar uneori nu imi convine. Pentru ca imi e frica sa nu ajungă la epuizare. De multe ori se trezeste noaptea si scrie ceea ce a visat,ca dimineața sa isi continuie ideea. E atat de prinsa in febra asta,ca imi fac griji pentru ea. Nu știe cand sa puna frana,zice si zambesc stramb in coltul gurii.
-I-am zis și eu lucrul asta,spune Mihai. Altele nu scriu intr-o luna cat postează ea intr-o zi.
Un pufnet putin sec se desprinde de pe buzele lui Stefan,dupa mai bea o gura de cafea.
-O haide soare!!! Stiu cat duc...zic pe un ton taraganat.
Clatina din cap.
-Inteleg,dar trebuie sa o lasi mai moale dracusorule. Nu e prima data cand iti spun asta,dar vezi si tu ca esti prinsa cu atâtea,iar cand ai puțin timp liber,în loc sa te relaxezi,tu scrii,zice si dau sa deschid gura ca sa spun cuvintele ce imi stau pe vârful limbii,dar el mi-o ia înainte. Si nu-mi spune ca asa te relaxezi,mi-o taie si imi dau ochii peste cap,fiindca exact asta voiam sa ii spun.
Revine cu privirea pe Mihai,dupa continua.
-Si da,s-a schimbat ceva. Mai ales cand a dat de gustul scrisului. A avut o perioada în care era lângă mine,dar cu gândul mereu la carti. La inceput i-am dat pace și am încercat sa o inteleg pe cat posibil. Vedeam ca este entuziasmata si nu voiam sa ii stric bucuria. Dar cand deja treceau săptămânile,iar ea era din ce în ce mai prinsa cu scrisul si mai mereu cu telefonul în mana,iar din cuplu ce vorbea non-stop,ajunsesem la un moment dat sa scot cuvintele cu cleștele de la ea,nu mi-a mai plăcut. Era ciudat rau de tot situația în care ne aflam,fiindca Alexandra de obicei vorbeste foarte mult,iar eu eram învățat sa o aud tot timpul cum imi bombane in cap. A fost...zice oftând si incep sa-mi musc buzele fiindca ma simt cu musca pe caciula. Au fost câteva luni critice,pana cand am pus punctul pe „i" fiindca nu imi placea deloc încotro ne indreptam.
-Si ce ai făcut?intreaba Mihai.
-Am discutat cu ea. I-am spus ce nu-mi convine si ca nu ii mai pot trece cu vederea absenta. Pentru ca devenise absenta. In afara de Eric si de carti,nu mai vedea nimic. Facea totul mecanic prin casa,iar cand o vedeam nu imi venea sa cred ca nevasta-mea se schimbase dintr-o data radical.
-Dar acum e totul in regula?vrea Mihai sa stie si ingerul meu zambeste.
-Da. Stiu mereu cum sa o iau ca sa o fac sa înțeleagă. Iar ea cu toate ca se pierduse putin,nu își pierduse si mintile. E o fire rațională,iar dacă ii aduci argumente mereu o sa le pună în balanta. Eu i-am spus ce nu imi convenea si usor,ușor lucrurile s-au îndreptat,iar acum suntem cum eram înainte de a începe sa scrie cărțile.
-Okkkk...lungesc cuvântul. Următoarea intrebare,ca nu vreau sa ajung din nou în gura leului,mormai si Mihai ma priveste vinovat. Si cand zic,leu chiar e un leu. Fiindca e născut pe 15 August.
-Si nu iti poți imagina cum musca leul cand face pe dracusorul cu mine,continua Ștefan si un chicotit se desprinde de pe buzele mele.
Il vad pe Mihai cum se relaxeaza vizibil si ii fac cu ochiul lui Ștefan.
„Asta este unul din motivele pentru care il ador. Fiindca e in firea lui sa faca omul sa se simta in largul sau chiar si atunci cand lucrurile in jur o iau razna. Langa el oricat de supărata as fi,n-am cum sa nu zambesc. Barbatul asta chiar e un inger. Bunatatea ce zace in el e copleșitoare si palpabila fiindca o transmite prin fiecare por."
-Bine...acum vreau sa te întreb,Lexi cat de grea a fost sarcina si nașterea pentru tine?intreaba si zambesc.
-Nu am facut precum Lex in carte,replic amuzata. Eu m-am bucurat de fiecare clipa de sarcina,chiar daca am avut și momente în care mi-a fost rau pana la stadiul în care mai aveam putin si picam din picioare. Dar cred ca a contat faptul ca pana in luna a 6 m-am dus la munca,iar Ștefan a fost lângă mine non-stop. Având în vedere ca mi-a fost șef la firma din Austria unde el inca lucrează. Bine...mi-a fost șef si in România cand eram la Timișoara,dar povestea aia o s-o aflați din cartea bunicii,continui si imi vad îngerul cum zambeste in coltul gurii. Dar da...mi-am obligat mintea sa i-a lucrurile asa cum vin fiindca e absolut normala orice trăire. Știam ca aveau sa apara anumite schimbări în corp si nu ma speriam. Apoi cand am născut,nu am facut ca nebuna. Doar ma rugam la Eric sa vina pe lume bine. Pentru ca legatura dintre mine și băiețel a existat inca de dinainte sa il concepem,zic si Mihai ridica întrebător dintr-o spranceana.
-Inimioara a știut ca primul nostru copil o sa fie băiat cu foarte mulți ani inainte de a rămâne insarcinata,il lamureste Ștefan. Apoi l-a si visat si a stiut ca o sa-l cheme Eric.
-Wow!zice Mihai. Asta e de-a dreptul incredibil.
-Asa este,dar tot in cartea bunicii o sa afle toată lumea detaliile,zic,iar el incuviinteaza din cap.
-Ok...acum o întrebare pentru Ștefan,spune si isi drege de cateva ori glasul,apoi continua. Ti se pare ca Lexi s-a schimbat în vreun fel de cand scrie carti datorita aprecierilor ce vin din partea cititorilor? Pentru ca a ajuns cu cativa dintre ei sa vorbească si sa se deschidă in fata lor.
-Nu,raspunde soarele meu imediat. Imi cunosc nevasta,iar faptul ca a ales sa împărtășească mai mult din ea cu niște străini,e pentru ca si-a dorit lucrul asta. Alexandra niciodată nu vorbește cu oameni ce nu sunt compatibili cu ea. Cat despre aprecieri,nu stiu ce sa zic...nu a schimbat-o in vreun fel anume,dar pot sa spun ca radiaza de fericire dacă vreo cititoare ii spune ca ii face ziua mai frumoasa cu ceea ce scrie ea pe aplicatie,continua,iar in ochii lui superbi sclipește mândria. Dar in rest nu exista vreo schimbare. Ea si daca nu ar citi nimeni ceea ce scrie,ar continua sa o facă pentru ca are atat de multa imaginație incat da pe afara.
-Si bine face ca isi scrie poveștile din cap pe aceasta aplicație,spune Mihai. Eu sunt fanul ei înfocat. Ii devorez cărțile,continua,iar Ștefan rade usor in barba.
-Multumesc Mihai,spun din tot sufletul. Si mulțumesc pentru ca m-ai încurajat sa scriu cartea bunicii. Asta chiar e in topul cărților mele de suflet.
Satenul da aprobator din cap în vreme ce ochii ii devin calzi,dupa isi tinteste privirea pe telefon.
-Eu ma bucur pentru ca mi-ai făcut o asemenea bucurie. Chiar cred ca bunica ta trebuie sa fie cunoscuta de cat mai multa lumea.
-Sunt total de-acord,zice Ștefan si il pune pe micut pe jos cand el vrea sa ii sara din poala,apoi teroristul merge glont spre cutiile cu jucării și incepe sa scoată din ele toti dinozaurii.
-Lexi,spune satenul si imi țintesc ochii pe el. Daca am trai intr-o lume perfecta,cati copii ai face?
-Hmmm... mormai meditativ. Eu imi doresc trei copii. Asadar...si daca ar fi lumea asta perfecta sau nu,tot atâția as vrea sa fac,raspund,iar verdele albastrui din ochii îngerului meu simt cum imi mangaie incet fata.
-Inca putin sa mai crească Eric si o facem pe,Freya,spune si zambesc larg.
„Abia aștept. Fiindca nu doar pe Eric l-am visat. In vise mi-a apărut și o fetita ce era îmbrăcata toată in mov si alerga spre tatăl ei."
-Ai visat-o si pe fetita?intreaba Mihai si incuviintez din cap. De-a dreptul fascinant,sopteste si ma priveste pentru cateva secunde cercetator. Eu ti-am zis ca tu esti un inger,continua si chicotesc.
-El zice ca sunt un dracusor,replic si arat cu degetul spre Ștefan.
Soțul meu se întinde si imi prinde degetul intre dinti,iar eu bufnesc in ras.
-Atat de nebun!exclam si incepe sa joace din sprancene.
Imi eliberează degetul,apoi se întinde mai mult si ma saruta in coltul gurii. Il vad pe Mihai cum zambeste,dupa isi coboara ochii pe telefon.
-Stefan,ti-ai dori sa se împlinească visul multor cititori,iar cărțile sotiei tale sa fie publicate?il intreaba cand soarele meu revine la locul lui,dupa il vad cum incuviinteaza din cap.
-Da. Iar cu prima ocazie când ajungem in România am sa-i iau stikul unde le are salvate si am sa ma duc la o editura din Timișoara sa vorbesc cu oamenii de acolo. Dar dacă e sa nu fie posibil lucrul asta,nu-i nici o problema. Eu oricum am sa-i scot cărțile doar pentru ea si am sa i le pun în biblioteca.
-Daca faci asta,te rog sa scoți si pentru mine un rand. Ii vreau seria la mine in biblioteca si daca se poate sa fie cu tot cu autograf special pentru mine.
-Cu dedicație pentru prietenul meu de suflet,zic,iar bucuria ii sclipește imediat in ochii căprui.
Zambesc fericita,pentru ca si daca nu ar fi sa imi public cărțile,as fi cea mai bucuroasa daca Ștefan mi le-ar scoate pentru mine ca sa le am în casa.
-Stai asa,zic cand se pregătește sa puna următoarea intrebare. Merg sa pun de mancare si continuam dupa,spun si ma ridic de la masa.
-Atunci îți pun tie următoarea intrebare,ii zice lui Ștefan in vreme ce eu ies din sufragerie.
-Prea bine,raspunde soarele meu degajat.
-Daca tot e vorba de mancare sa știi ca una dintre întrebările mele pentru tine e despre asa ceva,il aud pe Mihai in vreme ce intru in bucătărie si scot farfuriile din dulap. Ce fel de mancare îți place sa gateasca Lexi si poți sa zici ca ai manca-o la orice ora din zi sau din noapte?
-Paste cu fructe de mare. Sunt innebunit dupa ele. Ii ies atat de bune ca ma ling pe bot,raspunde si chicoteste la final.
Fac același lucru cand il aud,iar in vreme ce sunetele se desprind de pe buzele mele,scot tava din cuptor și pun friptura in farfurii.
-Iar dacă tot vorbeam la început de sarcina si naștere...imi spui te rog cum a fost pentru tine venirea pe lume a micutului vostru? Si cât de repede s-a declanșat instinctul de tata la tine? Din câte vad si din ce știu de la Lexi,ești foarte implicat în creșterea micutului.
-Asa este. Imi dedic tot timpul liber familiei mele,raspunde îngerul meu si inima face o tumba la mine in piept,fiindca devotamentul lui fata de mine si de micut este ridicat la cote colosale.
Ștefan e trup și suflet implicat în tot ce tine de mine si de micut. Oricat de obosit ar fi,cand ajunge acasă isi petrece timpul cu noi pana cand adoarme. Si inainte era acolo pentru mine,dar de cand Eric a apărut pe lume este si mai si.
-Dar ca sa iti raspund la intrebare,in primul rand venirea lui Eric pe lume am simtit-o ca pe o minune,chiar daca ma durea sa imi vad inimioara in chinuri. Dar cand amandoi am ajuns sa-l ținem in brate pe micut,sensul vieții mi s-a schimbat radical. In clipa aia,viata mea a prins un alt contur. Sentimentul ce s-a declanșat atunci in pieptul meu,arde și acum necontenit,spune,iar cateva lacrimi in curg pe obraji,fiindca vocea lui transmite atat de multa emoție,incat ma copleșește.
„Dar tot ce spune e adevărat. Fiindca si eu am simțit la fel. Cand am născut,am incep o noua viata. Nu mai eram doar o femeie și atat. Devenisem mama,iar mintea mea s-a resetat si lumea mea a devenit el. Atat eu cat si Stefan am început sa gravitam in jurul micutului."
-Frumos,spune Mihai pe un ton incarcat.
-Da...o minune,zice Ștefan. Cat despre instinctul patern,s-a activat în mine încă din timpul sarcinii ei. Mereu ma interesa sa-i fie bine. Știam ca,daca ea este in regula,automat și micutul este. De asta la munca nu mai avea norma de făcut. Puneam pe cineva sa lucreze langa ea si non stop ochii mei erau în căutarea ei. Eram atat de protectiv incat am ajuns sa merg cu ea si atunci cand avea nevoie la baie,zice si imi mușc buza de jos in vreme ce inspir adanc.
„Imi aduc aminte perioada aia. Ma simțeam atat de cocolosita incat uneori ma scotea din minți protectivitatea lui exagerata. Dar totodată o si intelegeam. Avand in vedere ca înaintea lui Eric cu foarte mulți ani,eu pierdusem o sarcina,iar atunci Ștefan era sa ma piardă si pe mine."
Pun repede piureul langa friptura cand imi revin în simturi,apoi sosul de ciuperci si i-au doua farfurii,apoi ma alături lor in sufragerie. Le las pe masa,dupa revin si dupa a mea,iar din mers i-au si tacâmurile,plus suportul de servetele. Le aranjez frumos pe masa,iar cand il chem pe Eric sa mănânce,se urca la tat-su in poala.
-Mai trebuie sa aduc sarea și piperul,zic inainte sa ma intorc pe calcaie.
Din cativa pasi ajung din nou in bucătărie si pun repede intr-un cos cateva felii de pâine,dupa i-au cele doua solnite si revin în sufragerie.
-Pofta buna,le urez,iar Eric repeta dupa mine.
Ne punem sa mănâncăm,iar in timpul asta vorbim despre cum a fost drumul lui Mihai pana la noi,apoi ne povestește despre locul lui de munca și cum de a ajuns sa locuiască in Germania. Cand terminam de mâncat,ma apuc sa strang masa,dupa mai fac doua cafele pentru ei,iar eu imi pun un pahar de vin rosu.
Dupa ce pun cana de cafea in fata fiecaruia,ma asez pe scaun și beau o gura din lichidul lui Bachus in timp ce Mihai se uita iar peste întrebările din telefon.
-Uite o întrebare simpla,zice si isi pironeste ochii pe chipul meu. Deși cred ca știm cu toții răspunsul la ea,tot vreau sa-l aud din gura ta,continua si ridic usor dintr-o spranceana. In ce tara ti-ar plăcea sa locuiești si de ce?
Surad.
-Am sa te surprind fiindca știu la ce tara te gândești și răspunsul e pe aproape,dar nu chiar,raspund chicotind. Grecia,imi place foarte mult,dar nu mi-ar place sa locuiesc pentru totdeauna acolo,zic si ridica sprâncenele exact asa cum ma așteptam in semn de surprindere.
-Nu?intreaba si clatin din cap.
-Nu...daca m-ar tine portofelul,nu m-ar mai vedea nimeni. Pentru ca mi-as lua sotul si copilul ca sa calatorim. Nu mi-ar place sa ma stabilesc undeva,fiindca mi-as dori sa vad orice catun de pe planeta asta. De exemplu pe langa Grecia,sunt innebunita dupa Egipt sau dupa cultura mayasilor. Dar imi place foarte mult si Irlanda ca tara. Sau Norvegia. Am zis ca pe primul loc sunt grecii si zeii lor,apoi egiptenii. Dar imi plac mult si zeii nordului,plus cultura aztecilor. Sunt innebunita dupa civilizatiile stavechi. Singura ce nu ma atrage atat de mult e cea japoneza sau chineza. Dar sa știi ca mai sunt fascinata si de Vlad Tepes,daca e sa vorbim și despre România.
-Cred ca intr-o alta viata ai trăit prin vremurile alea de mult apuse de esti atat de fascinata de toata lumea asta dispărută,zice Mihai si incuviintez din cap.
-Si eu i-am zis o data lucrul asta lui,Ștefan. Cand ma gândesc la acele timpuri sau citesc despre ele,ceva inauntrul meu vibrează. Poate am fost ceva prin acele timpuri,spun si ii privesc pe amandoi amuzata.
-Da...cu siguranta o vrajitoare,zice Ștefan si imi dau capul pe spate,apoi bufnesc in ras. Nu rade nevasta...tu oricum ești puțin paranormala.
„Ei...si aici sunt total de-acord cu el. Nu stiu daca am fost vreo vrăjitoare arsa pe rug prin antichitate,dar ceea ce am trait de la apariția mea pe pamant si pana acum,chiar sunt de domeniul misticului."
Revin cu privirea pe ei si beau o gura de vin în vreme ce astept sa vad ce curiozități mai are Mihai cu privire la noi doi.
-Stiu ca nu ești tata de fetita,dar crezi ca e adevarata zicala,tatăl de fata e diferit fata de cel de baiat?intreaba si ranjesc pe sub mustati.
„Sigur ar fi mâncat dacă terorista si-ar face apariția. Eu vad cum il mănâncă Eric cu fulgi cu tot,dacă ar veni și fetita,atunci Ștefan o sa cada la picioarele ei."
-Cu siguranta exista diferențe între a fi tata de fata si a fi de baiat,raspunde Ștefan si imi arunca o privire complice.
„Nu e prima data cand noi doi dezbatem zicala asta."
-Ai vrea sa fii si tata de fata?intreaba Mihai.
-As vrea sa fiu,dar cu siguranta m-as transforma,raspunde si cateva hohote de ras se desprinde de pe buzele lui,făcându-ma sa bufnesc la randul meu in ras.
-De ce?intreaba satentul cu un zâmbet in coltul gurii.
-As fi mult mai protectiv din cauza faptului ca mi-as face foarte multe griji pentru ea. Eu vad cum fac atunci cand Alexandra pățește ceva,deci,nici nu vreau sa ma gandesc in ce m-as transforma dacă fetitei i s-ar întâmpla ceva.
-Am înțeles...sa știi ca tot ce zici e adevărat,chiar daca inca nu ai ajuns sa trăiești lucrurile astea pe pielea ta. Dar sa va ajute Dumnezeu sa o faceți și pe fetita. E mult mai greu într-adevăr,dar relația dintre tata si fata e una foarte speciala. Si vorbesc din propria experienta fiindca eu am atat fete cat si băieți.
-Sa-ti trăiască,spunem amandoi in acelasi timp.
-Multumesc. Si voi sa fiți sănătoși langa micutul terorist,zice si atat eu,cat si Ștefan zambim.
Beau o gura de vin în timp ce ei duc cana de cafea la gura,apoi il vad pe Mihai cum isi tinteste ochii din nou pe mine.
-Daca ai avea posibilitatea sa schimbi ceva la tine,ce ar fi?intreaba si scot un oftat printre bune.
-Cred ca sa nu mai fiu atat de perfecționista. Uneori lucrul asta ma epuizează psihic,raspund,iar la final ridic incet dintr-un umar. Dar fizic nu as schimba nimic,pentru ca ceea ce tine de mine ca și aspect,îmbunătățesc in fiecare zi. Iar dacă e sa vorbim despre caracter,răspunsul ar fi același. Mie imi place sa fac pe cat posibil sa fiu cea mai buna varianta a mea,chiar daca mai am și derapaje. Dar caut mereu sa ma îmbunătățesc. In schimb perfectionismul nu mi-l pot da cu o treapta mai jos,iar lucrul asta se vede si in ceea ce scriu. Incerc pe cat posibil ca fiecare carte sa fie mai buna decât precedenta. Iar atunci cand am vrut sa fac cate o bucurie cititorilor,am fost in stare sa postez și peste 10 capitole pe zi. Adevarat ca am fost absenta in viata de cuplu ca sa fac lucrul ala posibil,dar nu ai cum sa fii concentrat pe doua lucruri deodata si sa te aștepți sa isi iasă la perfecție. Pe o parte dai,pe cealalta iei. Insa...dupa cum vezi,am un bărbat de milioane si stie cum sa puna problema. Nu imi taie aripile,dar ma face sa constientizez unde greșesc fără sa-mi scoată ochii,zic,iar buzele lui Stefan se curbeaza intr-un zambet bland.
-Da,ai un sot foarte intelegator si deschis la minte din câte îmi dau seama,spune Mihai,iar ochii lui se fixează pe el,apoi continua. Tu ai schimba ceva la sotia ta?il intreaba,iar Stefan clatina dezaprobator din cap.
-O iubesc asa cum este. Nu am cum sa-mi doresc sa schimb ceva la ea,fiindca n-ar mai fi femeia de care m-am îndrăgostit si pe care o iubesc pana in maduva oaselor.
-Ooo...zic pe un ton dulce si il prind de mana. Asa imi place când ma arzi la sentiment,continui si chicoteste pe un ton intunecat.
-Dumnezeule...tu chiar ești moartea romantismului,inimioara,mi-o tranteste in vreme ce ma privește cu ranjestul pe buze.
„Mda...chiar sunt si nu e prima data cand imi spune asta,dar n-are ce face. Tocmai a spus ca ma iubește asa cum sunt."
Ma intind sa il sarut in vreme ce Mihai se uita peste lista de întrebări,iar Eric se baga imediat între noi.
-Nu mama! Nu dai muah lu tata!spune si ma abțin sa nu rad când il vad ce serios este.
-Atat de mic și gelos,replic amuzata,apoi il mangai pe par.
Il sarut pe un obraz,iar el se baga mai mult in sufletul lui tat-su,dupa ma indrept de spate si imi țintesc privirea pe chipul satenului cu ochi căprui.
-Stefan,daca te rog frumos,poți sa-mi povestești un moment dur din viata ta? Unul ce a pus amprenta pe tine și te-a schimbat ca om?intreaba,iar îngerul meu inspira adanc,apoi eliberează aerul incet printre buze.
-Nu am un moment dur care sa ma fi schimbat,pentru ca orice situație neplăcută pe care am trait-o,am privit-o in asa fel încât sa vad și părțile bune din ea. Cum a fost de exemplu prima sarcina pierduta a Alexandrei,spune pe un ton calm,dar cu toate astea inima mea reuseste sa se oprească pentru cateva clipe in loc.
Ma strange imediat de mana fiindca stie ca deși clipele alea s-au petrecut în urma cu 11 ani de zile,pentru mine subiectul e unul foarte delicat. Si nu pentru ca nu am reușit sa-l depășesc,ci pentru ca inca simt partea aceea lipsa din mine si sunt sigura ca am sa o fac pana cand am sa mor.
Inghit zgomotos in timp ce el ma mangaie,apoi inspir cu putere si ma concentrez doar pe prezent. Ștefan ma cercetează repede cu privirea,iar cand buzele mi se curbeaza usor,stie ca sunt aici lângă el. Ochii ii devin blânzi,iar caldura din ei reuseste sa ma calmeze întrutotul. Cand respiratia imi revine la normal isi fixeaza privirea pe chipul lui Mihai si continua.
-Am pierdut un suflet,dar sunt fericit ca ea a rămas in viata. Dar ceea ce m-a schimbat într-adevăr,e răutatea din jurul nostru. Toata viata am cautat sa inteleg pe toata lumea si sa ajut cât de mult pot. Insa de la un an la altul,vedeam cu ochiul liber cum lumea devine mai rea,iar in ultimul timp e de Doamne fereste ce am ajuns sa trăim.
-Într-adevăr,spune satenul oftând. Chiar am ajuns sa trăim mai rau ca-n jungla.
Incuviintez cu tristețe din cap,pentru ca balanta lumii a ajuns sa încline foarte mult in partea intunecata,apoi intind mana după paharul cu vin și beau o gura din el.
-Vrei sa imi spui și un moment fain ce te-a schimbat pentru totdeauna?intreaba,iar de data asta buzele lui Ștefan se arcuiesc si simt fericirea cum radiaza imediat din el.
-Cand am cunoscut-o pe Alexandra. Atunci am aflat ca inima mea poate sa-mi bata în piept,dar nu pentru mine ci pentru altcineva. Iar al doilea moment este cand a apărut Eric pe lume,raspunde si isi freacă nasul de parul teroristului ce ii sta in poala,iar micutul surade.
-I love you,tati,ii spune in engleza fiindca ii e mai ușor sa o facă decât în romana,iar interiorul meu simt cum se umple de dulceata.
„Sunt atat,dar atât de fericita fiindca au o relație atât de deosebita,iar iubirea ce ii leagă pe ei,ma împlinește pe mine. E de nedescris ceea ce simt când amandoi au momentele lor de tandrete. Ceea ce vibrează in ei,simt in mine pana la ultimul atom."
-I love you,Eric,sopteste soarele meu,iar micutul ridica incet capul.
Ștefan isi lipeste buzele de fruntea lui si il saruta lung,dupa teroristul isi înfășoară bratele strans in jurul gatului sau si amandoi stau câteva secunde in tăcere in vreme ce se îmbrățișează.
Zambesc,iar buzele lui Mihai se curbeaza usor la colturi,dupa revine cu privirea pe telefon.
-Lexi,zice si sunt numai ochi si urechi la el când il aud. Daca ar fi sa fii nemuritoare cam cât din cărțile tale ti-ar plăcea sa trăiești?
-Hmmm...daca as fi sa fiu nemuritoare,mi-ar plăcea sa întâlnesc Olimpienii dacă ei cu adevărat ar exista. In rest povestea pe care as trai-o eu,n-ar avea nici o treaba cu nici una dintre cărțile mele. Ti-am zis...mi-ar plăcea sa descopăr lumea. Sa citesc carti...sa le scriu și sa ma bucur de tot ce e frumos,raspund si beau o gura de vin,in timp ce el isi muta atentia pe Ștefan.
-Am o curiozitate,spune si il priveste amuzat de data asta. Cat de mult iti place sa mergi la cumpărături? Si nu ma refer la cele alimentare,ci la cumpărături cu Lexi.
Chicoteste cand il aude.
-Foarte mult,raspunde si zambesc. Iar de fiecare data cand mergem,pe langa ce vrea ea sa probeze,mai aduc si eu haine pe plus in care as vrea sa o vad îmbrăcată. Nu stiu daca a spus undeva,dar eu când merg de exemplu fără ea la cumpărături,ii i-au lenjerie intima și tot felul de camasi de noapte,continua si imi mușc incet buza de jos.
-N-am spus asta nicăieri,o sa fie o premiera dezvăluirea ta,zic si ranjeste ca un drac.
-Uite ca am dat și eu ceva din casa,avanpremieră,replica,iar ochii lui verzi albastrui se țintesc pe mine si vad pupilele cum se dilata,semn ca deja ma vede îmbrăcată cu una dintre costumațiile ce le am prin dulap.
-Acum o sa fiu puțin indiscret,dar i-ai cumpărături vreodata si un costum?intreaba Mihai,iar ranjetul lui Ștefan devine unul de-a dreptul dracesc.
-Am sa zic inca o premiera,nevasta!exclama cand ii aude întrebarea lui Mihai si bufnesc in ras.
Chicoteste intunecat,apoi intoarce capul spre saten.
-Da. M-a luat o data cu dureri de spate,iar a doua zi eram la Salzburg intr-un sex shop si ii cumparam un costum de asistenta,spune si vad cum îl umfla rasul pe Mihai,pentru ca s-a prins ca nu a existat nici o durere de spate,ci doar nebunia din capul soțului meu. Iar in timp ce tipa imi impacheta costumul,mi-a sărit unul de menajera in ochi si gândul mi-a zburat la clipele in care o vedeam aplecata prin casa atunci cand facea curat și l-am cumpărat si pe acela. Dupa au urmat tot felul de lenjerii care mai de care mai decupate,continua,iar Mihai da înțelegător din cap.
-Stiu ce zici. Si mintea mea o ia razna cand imi vad soția ca se tot apleaca atunci cand face curățenie,spune si ii face complice cu ochiul lui Ștefan.
Surad.
-Barbatii ăștia...zic amuzata. Pana și în cele mai banale gesturi si situații tot le sta mintea la păcătuit.
-Ah...zice soarele meu cu ranjetul pe buze. Poți sa spui ce vrei inimioara,dar stiu prea bine cat de mult iti place cand te mananc din priviri.
„Ah! Normal ca imi place...dar am zis-o si eu la hoha. De fapt ador cand găsește orice situație incitanta. Plus ca mie imi place foarte mult sa il provoc."
Chicotesc ca o pustoaica in urma gandului,dupa ma ridic de la masa.
-Mihai,nu vrei o bere? Avem fără alcool,zic cand vad ca mai are doar câteva guri pana cand termina a doua cafea.
-Ba da. Merge una,raspunde si ma deplasez pana in bucătărie,apoi scot doua sticle de bere din frigider.
Una cu alcool și una fără,dupa le desfac,iar inainte sa revin în sufragerie,i-au si vinul de pe blat. Pun sticla de bere cu alcool in fata lui Ștefan cand ajung in dreptul lui,dupa cea fără alcool in fata lui Mihai. La final torn vin in paharul meu si ma asez din nou la masa.
Ei doi ciocnesc sticlele intre ele și beau fiecare cateva guri de bere,dupa satenul imi pune următoarea intrebare.
-Ti-ar plăcea sa fii o femeie independenta sau de afaceri?spune si il privesc lung.
-Eu ma consider o femeie independenta. Atat timp cât sunt libera sa fac ce vreau și sa-mi spun propria parere,consider ca este o manifestare a independentei. Dar dacă te referi la independenta fata de barbat,din nou o vad diferit,pentru ca ma consider independenta cand imi castig proprii bani,zic si incuviinteaza din cap. Uite sa-ti zic un lucru. Eu si Ștefan avem bani la comun si bani separat. Asta a fost una dintre regulile mele atunci cand am început relația,fiindca eu nu mi-am dorit sa apara discuții in casa asa cum am auzit la ai mei. Cine aduce mai mult si cine mai puțin,spun si beau o gura de vin,apoi continui. Am stabilit o suma ce puteam si eu sa o pun la cutiuță,fiindca banii ce ii castigam,erau mai putini decât a lui Ștefan. Dar mi-am dorit lucrul asta si am vrut totodată sa avem și bani separati. Daca eu imi doream sa-mi cumpar ceva sa nu ma pun sa ii cer lui,cum nu mi-am dorit ca banii săi sa fie la mine si sa-mi ceara de exemplu de un pachet de țigări.
-Alexandra a vrut egalitate între noi,intervine Ștefan. Bine-nteles in limita posibilitatilor cand s-a pus problema de bani,iar eu i-am făcut pe plac. Daca am văzut ca lucrul asta contează pentru ea si o facea sa se simta mai plina de încredere,am căzut de-acord sa facem asa cum voia.
-Dar cu toate astea el mereu ma surprinde pe alte parti,continui in locul lui. De exemplu nu exista saptamana in care Ștefan sa nu-mi cumpere flori,spun,iar Mihai zambeste larg. Sau sa imi i-a vreun parfum,ori vreo geanta sau o bijuterie. Deși imi place sa-mi cumpar singura tot ce vreau,el imi cunoaste gusturile atat de bine incat lunar imi cumpara cate ceva. Iar florile ti-am zis...nu lipsesc săptămânal din casa. De un an l-a învățat și pe Eric lucrul asta,iar de fiecare data cand il i-a pe terorist cu el la cumpărături,micutul primul lucru pe care il face,este sa de-a iama in buchetele cu flori de la supermarket și alege unul dintre ele pentru bebe,surad,iar Mihai il priveste cu un soi de admirație pe soțul meu.
-Iar tu ce primești,Ștefan?intreaba curios.
-Zambete din partea ei,raspunde imediat. Ma bucura cel mai mult fericirea sa,dar nu pot sa zic ca nu o face și ea lata daca merge fără mine la cumpărături,chicoteste îngerul meu. De obicei parfumuri și ceasuri imi cumpara cel mai des. Insa pe mine sincer sa fiu ma incanta mai mult daca vin acasă și găsesc o tava de chec cu vișine,decat un ceas de la Armani sau vreun parfum de la Dolce&Gabbana.
Chicotesc.
„Am zis ca ii place mult desertul asta? De multe ori si-l face singur,dar mereu zice ca iese mai bun cand fac eu checul."
-Imi place mult relatia voastra,pentru ca si eu ador sa-mi surprind sotia cu tot felul de cadouri,dar in special cu parfumuri,zice Mihai zambind. Chiar intr-o zi făceam schimb de poze cu Lexi ca sa vad ce parfumuri i-ai cumpărat tu si imi zicea care si cum miros mai bine.
-E innebunita dupa Dior,replica Ștefan pe un ton atotștiutor,fiindca într-adevăr marca mea preferata în materie de parfumuri este,Dior.
-Mi-a spus. Dar a mai zis ca ii plac si cele bărbătești,il informeaza,iar soarele meu bufneste rade usor in barba.
-De multe ori parfumurile ce mi le cumpăra mie le folosește si ea,zice si las cateva chicoteli sa se desprinda de pe buzele mele.
„Ce sa fac dacă imi plac parfumurile tari? Ador mirosul de ambra,iar in randul celor femeiești,nu sunt atat de multe care sa ma dea pe spate. Si cele ce reușesc sa o facă,deja le am."
Cand ne liniștim,iar chicotelile nu se mai desprind de pe buzele noastre,mai beau o gura de vin în vreme ce ei i-au cate una de bere și aștept următoarea intrebare pentru ca știu c-o sa-mi fie mie adresata,fiindca imediat după ce isi ridica privirea din telefon si-o tinteste pe mine.
-Ai zis ca ești o femeie independenta,doar ca in viziunea ta independenta e altfel văzută fata de cum o percep femeile ce se considera independente.
-Asa este. Dar eu sunt diferita fata de restul lumii,replic si ii fac cu ochiul.
-Mi-am dat seama,dar vreau sa știu care este rolul bărbatului in viata ta de femeie independenta?
-Pai...zic incep sa bat usor cu degetele in masa.
Eric ma prinde de mana,apoi incepe sa ma mangaie.
-Rolul bărbatului e același si cred ca ar trebui sa rămână acelasi in viata oricărei femei,chit ca e independenta sau femeie de afaceri. In viziunea mea,barbatul trebuie sa completeze femeia. El vine ca un plus in viata ei,iar acelasi rol trebuie sa-l aibe și femeia in viata lui. Cred ca femeia si bărbatul trebuie sa fie parteneri ca lucrurile sa meargă bine pe toate planurile.
-Am înțeles,iar acum întrebarea pentru Ștefan,are legătură cu a ta,spune si isi muta ochii pe îngerul meu. In relația voastră cât conduci tu pe plan fizic și sentimental si cât faceți impreuna?
-Depinde,raspunde Ștefan. Depinde foarte mult de situații,dar de obicei discutam despre orice. Ne spunem punctul de vedere și incercam sa ajungem la un numitor comun. Noi asa am funcționat de la inceput,dar au fost si momente in care am preferat sa duc greul pentru ca mi se pare normal ca un bărbat sa i-a asupra lui situațiile mai dificile. Eu unul asta fac,zice in timp ce își trece incet degetul mare pe picăturile de apa ce se preling pe sticla lui de bere. Incerc sa-mi feresc nevasta de suferinte cât de mult pot,iar dacă consider ca un anumit lucrul i-ar face rau,atunci i-au totul pe umerii mei doar pentru ca eu nu ma consum atat de tare pe cât o face ea,continua si un colt al gurii mi se ridica intr-un zambet.
„Am spus eu ca e un inger? Chiar este!"
-Frumos...dar dacă tot am ajuns la partea asta mai profunda de dezbateri in relație,poți te rog sa-mi spui,daca ai ceda vreodata controlul absolut in fata lui Lexi? Sau crezi ca lucrul asta ti-ar știrbi barbatia dacă ai merge pe mana partenerei tale?
Rade usor intr-un colt al gurii cand ii aude întrebarea.
-Nu as putea sa cedez total in fata ei si nu pentru ca mi-ar știrbi bărbăția,ci pentru ca nu e in firea mea sa ma las condus. Cedez într-adevăr foarte mult când vine vorba de ea si o las de multe ori sa isi faca nebunia cu mine,dar doar in termenii mei. Sa ma las complet pe mana ei n-as putea cu toate ca am încredere oarba in ea,dar ceva din mine ma impiedica sa o fac.
-Acum ca mi-ai servit-o la fileu,n-am cum sa nu te intreb daca te-a legat vreodata Lexi?spune,iar Ștefan ranjeste ca un drac.
-Impropriu spus legat,dar mi-a cerut sa nu o ating. Am încercat sa nu o fac,dar nu mi-am putut tine mainile departe de ea mai mult de cateva secunde,zice si imi arunca o privire plina de dorințe păcătoase,apoi se uita din nou la Mihai si continua. Am zis ca ce e intre mine si ea,rămâne între noi,dar ca sa înțelegi de ce nu am putut sa fac ce mi-a cerut,este pentru ca nevasta-mea aici de fata e o serpoaica in pat si o sa vadă toată lumea despre ce vorbesc daca o sa ne scrie povestea. Este plina de senzualitate,dar și foarte patimasa. Este femeia pe care si-ar dori-o fiecare barbat sa o aibe in pat,zice si incep sa joc ca un dracusor din sprancene cand il aud.
Mihai chicoteste si ochii ii sclipesc de nerăbdare in cap.
-Eu abia aștept sa va citesc povestea. Efectiv am sa o savurez,ne zice si revine cu ochii în telefon. Ah! Uite am o întrebare ce sunt tare curios sa aflu răspunsul la ea.
-Zi-o,il indemnam amandoi.
-Stiu ca ești din Hunedoara,iar Lexi din Moldova.
-Asa este,raspunde îngerul meu.
-Eu sunt ardelean,iar soția mea tot moldoveanca este. Si ma interesează ce faci tu dacă ieși cu Lexi la plimbare și incepe sa isi impună punctul de vedere,iar tu ai vrea sa ii inchizi gura in momentele alea?
Ștefan surade,dar verdele albastrui lui se intuneca cu câteva nuanțe in vreme ce se gândește la raspuns.
-Ii dau dreptate pana cand ajungem acasă,iar cand intra pe mana mea,schimb foaia si o cumintesc imediat,replica nonsalant si bufnesc in ras.
-Asta in cazul în care teroristul adoarme imediat ce ajungem acasa,intervin in discuție. Fiindca inainte chiar puteai sa faci ce vrei,când vrei,dar acum...
-Acum nu contează cand ajungi pe mana mea,important e ca la final sfârșești sub mine,mi-o tranteste cu zambetul pe buze si incep sa rad mai tare.
„Fir-ar el sa fie cata dreptate are!"
-Asta am sa o tin minte. Eu mereu cautam o soluție ca sa-i inchid gurița in acel moment,dar adevărul e ca nu ai cum sa le oprești pe moldovence.
-Nici o șansă,replica Ștefan amuzant,iar Mihai rade usor,dupa isi îndreaptă privirea spre mine.
-Acum am sa pun o întrebare pentru amandoi,zice si incuviintez din cap. Ce va doriți de la micutul vostru? Care este valoarea ce vreți sa o lăsați ca piatra de temelie in viata lui?
Ma uit la Eric ce se joaca la tat-su in brate si zambesc cu drag.
-Eu vreau sa fie fericit,raspund pentru ca asta e cel mai important lucru ce imi doresc sa i-l insuflu. Dar totodată vreau sa fie si hotărât in tot ce zice si face.
-Eu imi doresc sa fie corect,raspunde Ștefan. Sa fie integru si asumat. Cred ca dacă o sa fie corect,atunci o sa stie sa isi trăiască frumos și viata. Daca o sa capabil sa faca diferența între bine și rău,cu siguranta o sa tinda si după frumosul vieții.
-Am înțeles,zice satenul si mai bea o gura de bere. Acum am o întrebare pentru Ștefan.
Soarele meu isi tinteste ochii pe el si așteaptă sa vadă ce curiozitate mai are Mihai.
-Cat de adevărata este zicala, femeie fericita,viata fericita? Crezi ca intr-o relație,balanta atenției si a protecției trebuie sa incline mai mult spre femeie? Sau consideri ca si bărbatul trebuie sa primească aceeași atenție cat primeste ea?
Isi inclina capul usor intr-o parte si il priveste preț de cateva secunde in tăcere inainte sa răspundă.
-Asta depinde de fiecare barbat,raspunde putin căzut pe gânduri. In cazul meu pot sa zic ca am nevoie de atenție,dar nu la fel de multa precum are ea. Vreau atentia ei,dar pentru mine este suficient dacă ma trezește cu un sarut sau dacă imi face o cafea dimineața. Gesturile mici au valoare mare in ochii mei. In schimb eu caut sa o rasfat cat pot de mult. Chiar daca e moartea romantismului,stiu ca se bucura dacă ii fac o surpriza.
-Zi-mi primul lucru romantic ce iti vine acum in minte pe care l-ai făcut pentru ea,ii cere si il priveste foarte interesat.
-O cada plina cu lumânări,spuma și petale de trandafiri,raspunde si buzele mi se curbeaza pana la urechi.
-Superb!exclama Mihai,apoi continua. Mai am o întrebare pentru tine.
-Sa o aud,zice Ștefan si se face mai comod în scaun.
-Acum am sa sar de la un subiect la altul,dar ma interesează cât de mult te ating lacrimile unei femei? Pentru ca sunt multe ce le folosesc ca arma de manipulare ca sa obțină ceea ce isi doresc. Crezi in ele sau le ignori?
Clatina din cap drept răspuns.
-Cunosc foarte bine oamenii si stiu cand sunt sinceri sau cand joaca teatru. Deci...nu ma las impresionat de lacrimi atat timp cand imi dau seama ca sunt folosite ca sa ma manipuleze. Dar aici vorbesc in general,nu ma refer la Alexandra. Nevasta-mea plange foarte rar,dar atunci cand o face stiu ca e grav. Insa,de exemplu au existat cazuri la munca cand femeile greseau și incepeau sa plângă ca sa ma imbuneze. Sincer,eu ajut pe toata lumea pe cat pot de mult,dar o fac pentru ca vreau,nu pentru ca ma las prostit de niște lacrimi.
-Ai zis ca atunci cand plange Lexi e grav...
-Da. Asa este.
-Poti sa detaliezi?intreaba,iar Ștefan inspira adanc.
-Cand nevasta-mea plange o face din cu totul alte motive. Ori o doare ceva foarte tare și nu mai poate sa indure,ori a ajuns intr-un punct in care nu găsește nici o rezolvare. De aia incerc cand situațiile sunt mai dificile sa i-au problemele de pe umerii ei. Fiindca imi doresc sa o protejez pentru ca știu cât de mult se consuma,dar dacă lucrul asta e inevitabil si trebuie sa purtam greutățile impreuna,niciodata nu s-a victimizat din cauza asta,spune si isi musca incet buza de jos cat isi pune gandurile in ordine. Alexandra nu a avut o viata ușoară,ofteaza. Nici eu nu am avut,dar viziunea mea asupra lucrurilor m-a ajutat sa depășesc mult mai repede problemele. Insa ea pana sa ma cunoască pe mine,a ținut totul înăuntrul ei,fiindca a fost neînțeleasa. Eu am reușit sa-i schimb percepția,prioritățile si perspectivele in viata. I-am arătat un alt mod de a privi lucrurile. Am modelat-o dupa mine,dar cu toate astea si-a păstrat sensibilitatea ridicata la un nivel foarte inalt. De aceea cand ajunge intr-un punct fără ieșire si toate o copleșesc,pe ea o bufneste plansul. Dar niciodată nu plange ca sa inspire mila,mai mult o face de ciuda,fiindca nu găsește soluția la problema.
-Si atunci ce faci?intreaba Mihai.
-O ajut sa o găsească,dar in primul rand ii dau încredere. Sunt acolo langa ea si o susțin. Mereu am sa o fac. Indiferent încotro o sa se indrepte lucrurile. As urma-o pana la capătul lumii,fiindca e o femeie ce are puterea de a lupta pana in pânzele albe,chiar daca uneori are momente în care clachează. Dar eu sunt acolo sa nu o las sa cada. Ii sunt sprijin. Atat timp cand inima imi bate in piept stie ca o face pentru ea. Pentru ca ea este inima mea.
Inghit in sec in vreme ce lacrimile imi umplu ochii si clipesc rar,iar ele cad ușor pe obrajii mei.
Ofteaza subtil cand ma vede.
-Sau mai plânge cand cuvintele vin din suflet,continua si se întinde sa ma sarute. Mereu simte sentimentele ce stau în spatele cuvintelor,sopteste peste buzele mele si ma priveste adanc in ochi.
Ii prind fata in maini si ii inhat gura. Il sarut cu pofta pana cand Eric ne vede si se baga din nou intre noi.
Rad cu lacrimi în ochi,iar micutul se uita nedumerit la mine.
-Bebe? Che paci?intreaba si intinde o manuta,apoi imi șterge lacrimile. Nu! O nu,tati! Bebe pângi!ii zice si surad.
-Nu plang,spune si il sarut pe vârful nasului. Sunt bine,Eric.
Zambeste usor in coltul gurii cand il asigur ca e totul in regula cu mine.
-I love you,bebe,zice si isi înfășoară bratele in jurul gatului meu.
Il strang la piept chiar daca sta in poala lui tat-su si imi bag nasul in scobitura gatului sau. Inspir adanc,iar mirosul pielii lui imi gadila simțurile.
-I love you,bebe,zic si surade.
Il mai sarut o data pe nas în vreme ce băieții beau cate o gura de bere,apoi ma indrept de spate si ii privesc pe rand.
Ștefan imi face cu ochiul si zambesc,iar Mihai se uita din nou in telefon.
-Intrebarea urmatoare este pentru tine,zice si ii arunca o privire scurta soarelui meu,dupa continua. Acum trăim intr-o lume in care mișcarea feminista acaparează tot mai mult. Cum vezi tu aceasta mișcare? Consideri ca femeia puternica nu are nevoie de barbat fiindca este ancorata in realitate si are impact pozitiv in timpurile pe care le trăim sau crezi ca este un pericol pentru relațiile de cuplu?intreaba,iar Ștefan mai ca nu își da ochii peste cap.
-Consider ca femeia si bărbatul intr-o relație trebuie sa se întregească. Nu e vorba de putere intr-o relație. Daca ar fi,automat femeile ar fi in defavoarea bărbaților. O femeie poate sa fie la fel de independenta ca un bărbat. Poate sa producă la fel de multi bani ca unul. Fiindca sunt capabile de lucrul asta,dar intr-o relație nu despre asta e vorba. Femeia trebuie sa fie femeie,nu sa scoată partea masculina din ea,dar având în vedere cum au ajuns bărbații din ziua de astăzi,le înțeleg pe o parte si pe ele. Ce naiba sa faci cu un măscărici,nu?intreaba retoric,apoi continua. Dar dacă este sa iei cuvantul de putere ad-litteram,o femeie nu are cum sa detina forta unui bărbat. O femeie nu se poate pricepe la orice poate sa facă un bărbat. Poate sa fie avocat,doctor și asa mai departe,dar mai greu ai sa vezi tu o femeie sa-si schimbe roata de rezerva la mașină sau sa zideasca. Nu o sa-si înlocuiască singura bateria de la chiuveta sau mai știu eu ce. Pentru ca,în viziunea mea dacă vrea sa fie independenta,trebuie sa facă exact ce face un bărbat. Pe când un bărbat poate sa gateasca,nu? Sunt atâția chefi ce o fac in ziua de astăzi. Un bărbat poate sa lucreze intr-un salon de frumusețe,nu? Sunt atâția ce au meserii de genul asta. Pe când o femeie nu are cum sa fie in anumite privinte egala cu bărbatul in totalitate. Dar eu cred ca in spatele unui bărbat puternic sta o femeie și mai puternica. Insa ea vine in completarea lui. Barbatul si femeia trebuie sa fie exact ca-n vorba aia...pumn de fier în manusa de catifea. Exact asta trebuie sa fie femeia cu bărbatul. Sa se completeze mănușă. Unde sunt minusuri sa vina ea cu plusuri si invers. Pentru mine femeia si bărbatul trebuie sa se completeze,fiindca de aia suntem diferiți. Chiar Alexandra citea o carte ce se numea,femeile vin de pe Venus,iar bărbații de pe,Marte. Ăștia suntem noi. Diferiți,dar impreuna ne întregim la perfecție.
-Dar n-ai cum sa vezi întregul daca ea își da aere de printesa inchipuita sau vreo Xena,printesa razboinica,intervin in discuție. Alea de le curge „sânge albastru" prin vene sunt la palat in Anglia,iar Xena era doar un personaj din film. Sunt de-acord cu Ștefan cand spune ca intr-o relație trebuie sa existe echilibru. Pentru ca eu consider ca femeia nu trebuie sa uite de ce e sexul frumos,iar bărbatul sa-si facă naibii atribuțiile lui,iar ei amandoi sa se întâlnească undeva la mijloc.
-Sunt într-un totul de-acord si eu cu lucrul asta,punctează Mihai fiecare cuvânt in parte. Acum am o întrebare tot pentru Ștefan.
Il vad pe al meu cum surade in coltul gurii,apoi bea din cateva guri restul de lichid ce-l mai are in sticla lui de bere.
-Exista frigiditate la femei sau de fapt exista barbati incompetenti ce nu sunt in stare sa lupte pentru blocajul asta ca să le demonstreze partenerelor ca totul e la nivel psihic?intreaba,iar Ștefan din nou cade pe gânduri.
-Din câte știu eu,frigiditatea chiar e o boala. Se trage din traumele ce femeia le-a suferit in urma unui abuz sau viol. Sau pentru ca partenerul dinainte se comporta ca un tiran. Insa mai exista și posibilitatea in care măscăriciul ce se da mascul,dar cand colo el inca este un pui ce inca mai suge țâță de la ma-sa si o arde in figuri cu ea,sa nu fie in stare sa ii ofere partenerei lui ceea ce ea își dorește. Atunci normal ca respectiva se satura de el,iar apetitul sexual e in cadere libera. Dar cred ca aici tine si de comunicarea ce exista între cei doi,spune si din nou cade pe gânduri pentru cateva clipe,apoi continua. Dar eu as vrea sa le transmit un mesaj doamnelor sau domnișoarelor ce nu au încă un partener stabil și care citesc carti cum scrie nevasta-mea.
-Ce anume?intreaba Mihai imediat.
Ștefan surade inainte de a vorbi din nou.
-Dragi femei,in primul rand ca sa primiți plăcere trebuie sa va cunoașteți corpul foarte bine,apoi sa ii spuneți tipului ce va place sau cum va place,fiindca noi nu ghicim in stele,replica si chicotesc. Putem sa intuim,dar nu putem merge la sigur. Pana sa va cunoaștem din cap pana in picioare,avem nevoie de îndrumări. Ce citiți voi in romanele de dragoste nu exista. Ca ala ce s-a urcat peste ea si a facut-o sa isi dea ochii peste cap din prima clipa. Pentru ca fiecare trup e diferit. Fiecare corp raspunde la anumite atingeri si are anumite parti erogene. E minunat sa-ti tremure femeia in maini de placere,dar pana acolo e vorba de cunoaștere intre parteneri. De exemplu a mea nu suporta sa stau cu buzele lipite de gatul ei mai mult de cateva secunde. E sensibila și mai are câteva zone unde nu o pot atinge. Cum ar fi zona inghinala. Pe porțiunea aia dintre picior și pasarica ei nici macar nu ma pot apropia ca sa o sarut,o tranteste fără pic de perdea si bufnesc in ras.
Cateva scantei ii joaca in ochii lui superbi cand ma aude,dupa isi continua mai departe ideea.
-Alteia poate ii place lucrul asta,dar nu înseamnă ca la toate funcționează treaba asta. Daca tipul din carte face ceva ce atunci cand citesti ti se pare maximul de placere,s-ar putea sa va treziti cu surpriza ca la voi sa nu meargă dacă puneți scena respectiva în practica. Iar acum ca sa o zic mai pe șleau,chicoteste si deja ma umfla din nou rasul cand ii vad ranjetul dracesc de pe buze. De exemplu inimioara mea scrie despre sexul oral perfect. Tot ce face ala acolo sunt sigur ca ar vrea sa experimenteze orice femeie la orice ora din zi sau din noaptea,dar din nou poate sa nu funcționeze. Pentru ca...spre exemplu,dacă eu o musc pe a mea mai tare decât trebuie,sare din pat si tot cheful se duce naibii. Sau dacă o fac sa termine si mai vreau sa mai stau intre picioarele ei,atat se zbate pana cand ma indeparteaza de ea. Nu tot ce exista in carti cand vine vorba de sex se potrivește și in viata reala. Dar ca sexul sa fie de calitate trebuie sa vorbiți de la inceput,iar pe parcurs totul o sa vina de la sine. Sunt momente în care tu ca barbat poți plusa sau exista clipe in care trebuie sa știi când sa o lasi mai moale. Dar toate lucrurile astea vin în timp. Cand partenerii deja se cunosc pe dinauntru si pe dinafara. Nu poți sa ai pretentia tu ca femeie sau ca bărbat sa fie totul perfect din prima. O sa existe și rateuri,dar este normal lucrul asta. Suntem oameni,nu zei,incheie,iar atat eu cat si Mihai incuviintam din cap.
-Total de-acord cu tot ce a spus Ștefan,replica satenul,iar eu scot un,aha,printre buze.
„Asa este. Comunicarea trebuie sa existe pe toate planurile,iar in dormitor cu atat mai mult. Fiindca acolo se intampla magia. Acolo trebuie sa fii tu dezbrăcat de orice armura. Sa te lași purtat de placere,dar pana la ea,partenerii trebuie sa fie foarte deschiși. Din păcate rușinea ii impiedica pe foarte mulți sa joace cu cărțile pe fata,iar lucrul asta atrage după el,neplăceri si frustrari."
-Deci,revenind la întrebarea ta,spune Ștefan. Indiferent de motivele frigiditatii,cred ca cel mai important este ca partenerii sa comunice. Orice se poate rezolva dacă suntem sinceri.
-Am înțeles,zice satenul in vreme ce aproba o data din cap,apoi continua. Credeți ca fizicul primează intr-o relație atat la inceput cat si pe parcursul ei? E important sa ramanem la fel de atletici sau femeile la fel de slabute ca la început? Sa nu dai semne de delasare sau credeți ca iubirea nu tine cont de kg,având în vedere ca o data cu trecerea timpului și trupul se schimba? Credeti ca atunci cand iubești caracterul,accepți aspectul ca o consecinta a trecerii timpului?
-Vai viata mea!exclam când il aud. Ai pus cred ca 5 întrebări intr-una,zic,iar Ștefan chicoteste lângă mine.
Intorc ochii spre el si il indemn din priviri sa răspundă primul. Isi pocnește gatul atunci cand intoarce capul intr-o parte si-n alta cat timp se gândește la ceea ce vrea sa zică,dupa isi drege o data glasul înainte de a vorbi.
-Eu cred ca întotdeauna caracterul trebuie pus pe primul loc,insa nu sunt de-acord cu delăsarea asa cum ai spus tu. Nu cred ca dacă partenerul te iubește inseamna ca nu mai trebuie sa ții cont de aspect,spune si incuviintez din cap fiindca sunt de-acord cu el. Acum nu zic ca trebuie sa fii fit,dar nici sa nu o dai în cealaltă extrema. In primul rand pentru sănătate și in al doilea rand pentru ca e mult mai greu sa te misti cand ai pe tine mai multe kg decât trebuie. Sau de exemplu cum e in cazul Alexandrei. A născut. Nu a luat multe kg pe ea fiindca de cand o știu are grija la ce mănâncă,dar e normal ca in sarcina sa te îngrași. Acum de jumătate de an e din nou pe regimul sănătos și baga in ea mai mult salate și iaurturi. I-am luat pana si banda de alergat ca sa nu fie nevoita sa meargă la sala. Cand are chef sa fuga,numai se urca pe ea si da din calorii jos. Dar asta nu înseamnă ca in ochii mei nu mai e la fel dacă are câteva kg pe plus. Ori ea pe mine nu ma mai iubeste fiindca după 30 de ani am început sa am burta in loc de un abdomen plat. Cum ziceai și tu,corpul se transforma. Metabolismul nu mai arde la fel,dar dacă pui pe tine cateva kg nu e un capăt de lume. Insa nici sa nu exageram.
-Important este sa ne simțim bine in pielea noastră,continui ideea lui Ștefan. Eu cand ma privesc in oglinda vreau sa îmi placa ceea ce vad,chiar daca n-am sa mai arat niciodata ca la 20 de ani. N-am cum sa mai ajung sa cântăresc 50 de kg. Fiindca trupul meu s-a schimbat. De exemplu înainte sa raman insarcinata cu Eric,aveam in jur de 57 de kg și imi plăcea cum aratam. Formele erau forme,zic,iar un geamăt ii reverbereaza in gat lui Ștefan.
-Nici acum nu duci lipsa de ele. Si oricum sanii tai sunt mult mai faini de cand cu alăptatul.
Surad.
„M-a innebunit cu sanii! De cand ne știm imi spune lucrul asta. Ca imi adora sanii. Iar cu cât sunt mai mari,cu atat mai bine. Dupa ce am născut și am început sa alăptez a fost si mai fiert pe ei,iar de cand teroristul s-a înțărcat singur,Ștefan a devenit el un terorist. Cum ma vede,cum ma ciupește de ei sau ma musca ori ii framanta in palme."
Chicotesc atunci cand ma scoate din gândurile mele in momentul in care isi baga nasul in scobitura gatului meu si imi mangaie pielea cu vârful nasului.
-Ce ziceai?intreaba cand se retrage,iar ochii ii sclipesc in cap.
-Aaa...zic si ma gandesc unde naiba am rămas cu vorba. A da!continui cand imi amintesc. Eu cred ca iubirea trece cu vederea numărul de kg în plus,dar cand deja tu ca individ nu te mai simți bine în pielea ta,apar problemele și in cuplu. Fiindca stima de sine scade,iar din cauza kg pe plus nici nu mai poți sa te mai misti in voie. Plus ca asa cum zicea Ștefan,este vorba si de sănătate. Atat cea mentala cat si cea fizica. Daca grăsimea se pune pe organe,apar și bolile,iar lucrul asta duce la dezechilibrul armoniei in viata de cuplu.
-Bun. Am inteles,iar acum vreau va rog sa îmi spuneți ce părere aveți voi unul despre celalalt,ne cere pe un ton cald.
-Inimioara...ai cuvântul,zice Ștefan cu zambetul pe buze.
-Pai...eu sincera sa fiu imi doresc ca fiecare barbat sa isi respecte iubita la fel de mult precum ma respecta Ștefan pe mine. Imi doresc ca orice femeie sa fie susținută si apreciata la adevarata ei valoare de catre partenerul ei. Fiindca imi doresc ca fiecare cuplu sa aibă o relație sănătoasă si deschisa asa cum este a noastră. Imi doresc ca toată lumea sa fie fericita și sa facă Rai din ceea ce au. Pentru ca bucuria vine din lucruri simple,dar care cântăresc greu. Astazi nu mai găsești valori pe toate drumurile. Este adevărat ca prea putini mai au principii,iar superficialitatea a ajuns un mod de viata ce fura ochiul,dar nu o sa păcălească niciodata sufletul. De aceea le doresc tuturor sa fie fericiți și impliniti. Pentru ca eu alături de Ștefan chiar gust din Rai in fiecare zi. Asa cum am mai zis,el chiar este un inger pentru mine.
-Minunat!exclama Mihai si isi muta privirea pe Ștefan in așteptarea răspunsului sau.
-Ce pot sa spun eu despre Alexandra,e faptul ca,este femeia pe care orice bărbat si-ar dori-o,dar doar unul de pe pamant o si merita. Iar spre ghinionul lor si norocul meu,imi aparține mie,zice si ma priveste cu atat de multa iubire,incat simt ca ma topesc pe scaun. Dar mai pot spune si faptul ca oricine o întâlnește si are norocul sa ii câștige încrederea,s-a pricopsit cu un prieten pe viata. Fiindca Alexandra selectează foarte mult oamenii din jurul ei,dar cei pe care ii alege,ii tine aproape. Alexandra este loiala,devotata,tranșant de sincera,dar cred ca lucrul asta este necesar intr-o relație indiferent de natura ei. Insa pe langa toate astea mai este și un suflet bun,o inima calda și o persoana ce mereu iti este alături,încurajează,sprijină si ajuta.
-Aici pot sa confirm lucrurile astea,intervine Mihai. Ea a fost lângă mine intr-un moment de cumpana din viata mea,iar prezenta ei a contat enorm pentru mine.
-Stiu,spune Ștefan zambind in coltul gurii. De aceea zic,ca cei ce o întâlnesc sunt norocoși. Fiindca este speciala.
-Foarte speciala,întărește satenul cuvintele soarelui meu. Eu am zis ca este un inger trimis pe pamant.
-Asa este,cu toate ca ea ma considera pe mine ingerul ei. Dar într-adevăr este o femeie de milioane,o prietena de nădejde si o soție cum n-am visat vreodata ca o sa am parte de ea. Nici dacă mi-o imaginam,n-ar fi ieșit atat de bine. Pentru mine ea este întruchiparea perfecțiunii. Are un caracter si un suflet cum rar mi-a fost dat sa întâlnesc.
-Într-adevăr si ma bucur enorm pentru voi fiindca v-ati găsit. Chiar va potriviți de minune,zice si amandoi zambim. Iar acum ultima întrebare si încheiem interviul,continua dupa ce isi drege de cateva ori glasul. Vreau sa știu care este părerea voastră cu privire la lupta ce trebuie dusa intr-o relație ca sa supraviețuiască? Ma interesează sa știu dacă amintirile si tot ce s-a realizat de-a lungul anilor,are importanta atunci cand relația nu mai funcționează. Daca trebuie sa apelam la ele ca sa ne găsim puterea de a lupta atunci cand partenerul a obosit și da semne ca vrea sa abandoneze. Cat contează iubirea si sacrificiul in acele momente si cat de departe poți merge cu ele ca sa salvezi relația? Cum vedeți voi lucrurile? Ați lasa cei mort sa fie mort sau credeți ca totul poate fi reînviat cu iubire și răbdare?
-Vai sa ma ia naiba ce ditamai întrebarea ai pus!exclam in vreme ce imi trec o mana prin par.
Ștefan din nou chicoteste si il mangaie pe Eric in vreme ce se gândește.
Mihai isi pune telefonul pe masa,apoi se uita la terorist cum se joaca în legea lui,în timp ce noi doi ne gândim la întrebarea ce ne-a pus-o.
-Eu unul cred ca n-are cum sa moara iubirea atat timp cât îți dai interesul sa menții flacara aprinsa,raspunde el primul. Cred ca atunci cand exista schimbări în cuplu,ele se simt imediat. Deci...nu ai cum sa ajungi în punctul în care totul moare,dacă iei atitudine din prima clipa în care lucrurile încep sa scârțâie.
-De-acord,spun,iar satenul incepe sa-si plimbe privirea de la unul la celalat. Dar in cazul in care cei doi nu spun din start unde e buba si de ce relația incepe sa se pună pe butuci in loc sa meargă ca pe roate,atunci inevitabil se provoacă ruptura si flacara se stinge.
-Exact,ma aproba Ștefan. Dar atat timp cât cei doi vorbesc și spun ceea ce ii deranjează sau ii apasa pe suflet,nu are cum sa moara iubirea. Indiferenta intervine cand lucrurile deja sunt răcite si asta din cauza celor doi fiindca n-au pus problema pe masa inca din clipa în care a apărut.
-Deci in viziunea voastră ce e mort rămâne mort și nu mai poate fi reînviat,nu?intreaba Mihai si amandoi cădem pe gânduri.
-Asta depinde de fiecare in parte,raspunde Ștefan. Dar cred ca in cazul nostru,zice si se uita la mine. Fiindca aici pot sa vorbesc si in numele ei,continua in timp ce imi face cu ochiul,apoi revine cu privirea pe Mihai si vorbeste mai departe. Cred ca ciorba reîncălzita nu mai are același gust. Ori menții focul ca sa nu se răcească niciodata,ori dacă s-a stins e bun stins.
-Si eu cred la fel,zic,iar satenul incuviinteaza din cap. Dar asta e strict părerea noastră. Sunt cazuri în care ei s-au despărțit,au si divorțat,iar dupa ani de zile s-au cuplat înapoi. Nimic nu este imposibil,dar na...asa cum a spus si Ștefan,depinde de fiecare in parte.
Satenul zambeste mulțumit,apoi se ridica in picioare si intinde mana spre ingerul meu.
-Mi-a facut mare placere sa va iau acest interviu,spune in timp ce al meu se ridica la randul lui cu tot cu Eric in brate. Va mulțumesc in primul rand ca om și apoi ca cititor. Va mulțumesc ca ne-am întâlnit și va mulțumesc in avans pentru povestea voastră ce sunt absolut convins ca am sa o savurez atunci cand Lexi o s-o scrie fiindca voi ca oameni sunteți minunati,continua,iar cand ii eliberează palma lui Ștefan,vine spre mine.
Ma ridic de pe scaun și ne pupam pe obraji,apoi imi zambeste cu caldura.
-Simt o legătură aparte cu voi și ma bucur enorm ca am ocazia sa stam de vorba.
-Placerea e de partea noastră,il asigur,dupa ii fac semn sa se pună înapoi pe scaun. Ia din nou loc,fiindca am făcut desert. Nu e chec cu vișine asa cum a vrut Ștefan sa fac. E tiramisu,continui si imi indrept pasii spre bucătărie.
Ii aud pe amandoi cum chicotesc,apoi incep sa vorbească despre tot felul de subiecte comune.
Scot tava din frigider,iar ochii imi sclipesc cand vad prajitura cat de bine arata.
„Primul lucru pe care m-am pus sa-l fac imediat ce m-am trezit,a fost aceasta prajitura. Sunt innebunita dupa ea. Fiindca imi plac deserturile fresh. Imi place tot ce e in zona asta de brânzeturi combinate cu ciocolata,cacao sau jeleuri de citrice. Pentru ca cea mai buna combinație pentru mine este cea de ciocolata amara impreuna cu portocala. O simt precum un curcubeu pe cerul gurii. Dar ma dau în vânt și dupa tiramisu. Nu l-as manca zilnic,dar o data pe luna merge fără nici o problema."
In vreme ce pun cate o bucata de prajitura pe fiecare farfurie,aud cum usa de la terasa se deschide,iar glasurile lor nu mai ajung cum trebuie la urechile mele.
Duc farfuriile pe masa din sufragerie si ii vad pe toți trei cum stau pe cate un scaun pe balcon,pentru ca Ștefan a simțit nevoia sa fumeze o tigara.
Chicotesc imediat ce privirea mi se tinteste pe Mihai si il vad cum gesticulează in timp ce povestește ceva.
„Si cand ma gândesc ca avea emoții atunci cand a ajuns la noi. Eu i-am spus ca al meu nu musca decât dacă are motive sa o facă. Dar știam ca o sa se înțeleagă bine. Fiindca si Mihai e un om extraordinar si are un caracter de milioane. Iar îngerul meu asa cum a spus si el,chiar se pricepe la oameni. De asta ma consider o norocoasa pentru ca face parte din viata mea. Dintre atâtea femei de pe lumea asta,el a vrut sa se lege la cap cu mine. A crezut mai mult in mine in anumite momente decât am facut-o eu si a reușit sa ma înțeleagă pana in adancurile ființei mele. Fiindca el la randul lui e special. E un inger. E perfect. Si e al meu."