꧁Blood and Calls꧂

*120*

In prezent.

Dau din cap privindu-l cum iese. Imi sot telefonul privind pentru o ultima oara mesajele lui Felix si pozele ce imi arata logodnicul iesind din sectia de politie cu capul plecat. Dau zoom pe mainile lui ca sa vad picaturi de sange ce se scurg de pe ele pe materialul paltonului. Ii stiu procedura. Mita. Zice ca fusese la Kai. Turnatorul.

Il bag in buzunarul interior al rochiei iesind din camera complet constienta de tensiunea ce va fi la cina. Cobor scarile in timp ce ii urmaresc silueta oprindu-se in capul scarilor. Inghit in sec in timp ce inaintez spre el. Ajung in dreptul lui, oprindu-ma.

-Jungkook e mort. Sa nu indraznesti sa aduci vorba.

Respiratia mi se opreste in timp ce picioarele lui inainteaza, coborand scarile si neprivindu-ma o secunda. Daca asta a fost motivul pentru care fusese la Kai acum cateva ore atunci inteleg. Dar de unde o stie? Sunt sigur ca Jimin deconectase toate camerele de supraveghere.

Incerc sa inghit in sec dar gura imi e uscata. Cum o sa ma scuz ca nu pot bea vinul in fata lor? Ramane de vazut cum va reactiona dupa. Ma impun sa imi ridic colturile buzelor si sa pasesc vioaie. Le zambesc parintilor. Le zambesc socrilor abținandu-mi lacrimile. Mana lui urca pe spatele meu mangaindu-l si facand adultii din jurul mesei sa zambesca.

-Luati loc inainte sa se raceasca.

Spune mama lu Taehyung iar eu ii raspund cu un zambet. E normal, nu? Ne asezam cu totii in jurul mesei in timp ce tata taie frigaruii si legumele pe platou. Aranjez sosurile ca dupa cateva rugaminti din partea mamei sa ma faca sa renunt, caci se ocupa ea. Incerc sa ma fac comoda pe scaun sub privirea lui Taehyung ce sta in drepta mea. In spatele mamei, ce se afla de cealalta parte a mesei, arde semineul. Aleg sa imi indrept privirea spre el si sa nu ma implic in discutie. Rasetele si vorbele ma inconjoara dar eu nu ma pot gandi la nimic altceva inafara de noaptea in care l-am ucis pe Jungkook pentru al salva pe Jimin. La cum cel pe care l-am salvat a incercat sa ma omoare a doua oara si la cum a fost in spital din cauza mea pentru zile in sir.

Cand revin la realitate ii vad pe toti mancand si sorbind din vin. Incerc sa ma incadrez in atmosfera. Incerc sa zambesc la fel de mult ca ei, cu mana lui Taehyung pe piciorul meu, stiind mult prea bine cat de mult urasc cand ma atinge.

-Au mai ramas 3 zile pana la nunta.

Se trezeste mama sa aduca in discutie subiectul.

-Cat de repede a trecut timpul.

Incerc sa chimb subiectul stiind unde vrea sa bata.

-Si totusi nu am vazut rochia. Unde spuneai ca e?

Las furculita jos inghitind restul de mancarea ce a mai ramas.

-E inca la ajustari. Va fi gata in trei zile, nu va faceti griji. A fost o coada destul de lunga si mult de asteptat caci atelierul e foarte bun si multi de pe aici apeleaza-

-Cand o pot lua?

Intreaba Taehyung facandu-ma sa regret ce am scos pe gura.

-Nu e nevoie. O iau eu, e destul de aproape plus ca vreau sa surprind parintii.

Parintii lui Taehyung zambesc. Tata ma bate pe umar in timp ce mama il loveste incet, in joaca pentu al dojeni. Privesc la zametele lor sincere si la fetele lor pline de fericire la gandul ca urmeaza nunta. Nu vreau sa imi imaginez ce vor simti cand vor vedea cum este ucis. Imi vine sa anulez planul doar de dragul lor dar acum nu mai pot da inapoi. Park ma va trage in jos odata cu el daca ii stric planurile. Ma foloseste pentru a-si lua revansa. Pe asta am înțeleso si nu ma deranjeaza odata ce si eu primesc ceva bun din asta. 

Ce primesc?

Garantia de viata a copilului meu.