De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 15

 Ale:
 In urma cu 13 ani...
 (Doua luni mai târziu...)
 
Cand ies din dormitor si imi indrept pasii spre baie,dau nas în nas cu tata pe hol.
-Ce faci,Sanda?intreaba cu o voce ragusita si somnoroasa.
-Abia m-am trezit și merg sa ma spal pe fata,raspund in vreme ce trec pe langa el.
-Dupa ce iesi de la baie,vreau sa vorbim,imi zice si ii arunc o privire întrebătoare cand intorc capul spre el.
Se pune pe unul dintre fotoliile din sufragerie si imi face semn cu ochii sa ma duc la baie. Fără sa scot vreun cuvânt,imi continui drumul,iar cand intru inauntru,ma spal pe dinti si pe fata,apoi imi pieptăn parul si mi-l prind intr-o coada de cal.
Revin în sufragerie cand sunt gata și il vad pe tata cu 3 foi de A4 intre degete.
-Spune-mi care îți face mai mult cu ochiul,imi cere si intinde foile respective spre mine.
O spranceana mi se arcuieste cand vad cele trei mașini.
-Pai?intreb si ridica usor dintr-un umar.
-Peste o luna faci 18 ani si vreau sa iti cumpăr o mașină. De aia vreau sa alegi una dintre ele,raspunde in timp ce isi scoate o tigara din pachet.
-Aaa...
-Ai sa dai și de permis. Deja am vorbit cu un instructor,iar din Ianuarie ai sa incepi scoala de șoferi.
-Iar începi cu tâmpeniile?aud vocea scorpiei venind din bucătărie.
Tata trage un fum din tigara si continua sa ma fixeze cu ochii lui verzi,fără sa o bage pe veninoasa in seama.
-Deci? Care iti place?intreaba si inspir adanc.
„Nu vreau nici o mașină,pentru ca nu vreau sa ii mai dau nebunei inca un motiv în plus sa-mi scoată ochii. Imi sunt de ajuns cele pe care le folosește in prezent. Plus ca eu la 18 ani as vrea sa dispar daca se poate oriunde pe pământul asta,doar ca sa nu ma mai aflu in acest oraș. Dar cum nu se poate una ca asta,am sa ma mut la Oana pana cand ma pun pe picioare. Am nevoie de un loc unde sa stau pana ma angajez si pana strang cativa bănuți ca sa-mi pot permite o chirie.”
-Ce sa facă asta cu mașina?ma scoate vocea scorpiei din ganduri. Vrei sa omore oamenii pe strada?intreaba cand ajunge in sufragerie.
Imi dau ochii peste cap,în vreme ce ea se tranteste pe celalalt fotoliu si o vad cum ma priveste cu invidie.
-La cat e de proasta,nu o sa înțeleagă de ce masina are 3 pedale,iar ea doar doua picioare,scuipa cuvintele si pufnesc.
-Dar tu la cât ești de deșteaptă,ai dat de 2 ori sala si n-ai luat-o ca sa ajungi și la traseu,i-o tranteste tata si un ranjest imi apare imediat pe buze.
-Pentru ca nu am vrut!ridica vocea. La cat esti si tu de prost,n-ai sa-mi dai masina sa o conduc!baga o scuza jalnica si atat eu cat si tata chicotim răutăcios. Doi idioți!continua scarbita cand ne aude.
-Of,unde era deșteptăciunea intruchipata,ofteaza tata teatral.
Scorpia ma spinteca cu privirea pentru ca tata o umilește in fata mea,iar ca sa o enervez mai tare,ii fac cu ochiul,apoi pun cele trei foi pe masuta de sticla dintre fotolii.
-Nu am nevoie de masina tata. La cat e asta de spurcata la gura ma tem ca o sa ma pocească si chiar am sa sfârșesc printre fiare din cauza ei,replic si ma intorc pe calcaie.
Incepe sa comenteze in vreme ce ma indrept spre dormitor,iar cand ajung inauntru,deschid calculatorul si imi pun căștile pe urechi. Intru pe Steam inainte sa pornesc CS-ul si vad ca atat Oana cat si András,dar și Ducu impreuna cu Iza sunt online. Nu durează decat cateva secunde sa ma bage în conferinta cu ei si ma scuz din prima cand aud ca spiritele se încing in sufragerie.
-Iooooiiii! Iar se cearta ai tai?ma întreabă András oftând.
-Mda...raspund pe un ton mâhnit.
-Fata! Eu nu stiu cum dracu ii mai suporți! De eram în locul tău imi luam de mult lumea în cap si plecam unde vedeam cu ochii,intervine Iza in discuție.
Daca András e un tip din Timișoara ce e cu 5 ani mai mare decât mine si care in decurs de un an mi-a devenit un prieten de suflet,asa cum il numesc eu,Iza e o tipa din Constanța ce e de-o varsta cu Oana,iar Ducu,e un băiat din Buzău ce luna trecuta si-a serbat majoratul. Ei sunt atat prietenii mei virtuali cat si ai Oanei.
-Mai am o luna pana fac 18 ani si am sa ma duc sa stau cu vara-mea,le zic si toti pufnesc,pentru ca de fiecare data cand ii aud certandu-se pe ai mei,eu le spun lucrul asta.
-Eu te astept cu bratele deschise,Ale!vocea Oanei rasuna in casti si zambesc.
-Ai sa-mi dai o lingura de mancare pana ajung sa ma angajez,nu?intreb doar de dragul conversației,pentru ca știu răspunsul.
-Normal ca iti dau!ridica tonul. Ce intrebare de proasta ai putut sa pui?!pufneste si chicotesc.
-Fetelor!zice András in vreme ce eu intru in joc si dau alăturare lor ca sa ma bage în aceeași harta cu ei.
-Da?intreb,iar el tace pentru cateva secunde,apoi vad cum pe monitor apare numele lui pentru ca a omorât pe unul.
-Degeaba puneți voi tara la cale,tot langa ai tai ai sa fii,Alexandra,continua dupa ce mai omora pe unul si oftez din tot sufletul.
-Stiu...dar nu am ce sa fac. Alta sansa nu am sa scap macar putin pentru început de ei,zic si imi țintesc ochii pe usa atunci cand se deschide.
Ramo intra inauntru cu niște cearcăne enorme sub ochi si fara sa scoată o vorba se tranteste pe pat.
Nici nu trebuie sa o intreb cum este sau ce are,fiindca știu deja răspunsul. Aseară ai mei au băut pana in zori de zi,iar noi am stat paza intre ei ca sa nu se omoare. Inteleg perfect faptul ca e epuizata psihic,dar nu avem ce sa facem. Trebuie sa suportam Iadul in care trăim de cand ne știm.
Cand eram la bunica,Igor era buba neagra,acum,de la un timp încoace tata s-a prostit si el,dar cred ca a facut-o pentru ca altfel nu ar suporta-o pe scorpie. De asta a început sa bea,iar mama ca sa nu cumva sa se lase mai prejos,bea cot la cot cu el,uite cum am ajuns noi sa suportam mizeria lor fiindca nu exista zi lăsată de la Dumnezeu in care sa nu luam parte la vreun scandal sau vreo bataie.
-Revin imediat,aud vocea lui Andras si intorc ochii spre monitor.
Vad cum iese din joc si de pe conferință,in timp ce eu ii dau la unul,headshot(lovitura de cap),iar la cateva secunde distanța,Ramo vine langa mine si imi arata ecranul de la telefonul meu.
-Vin imediat!le spun inainte sa pun microfonul pe mute si imi dau căștile jos de pe cap.
I-au telefonul ce vibrează intr-una si ii raspund lui Andras.
-Ce s-a întâmplat?intreb direct.
-Vreau sa vorbim.
-Despre?
-Despre mutarea ta la 18 ani,raspunde si ma incrunt putin.
-Pai?
Ofteaza.
-Alexandra,ne cunoaștem de un an și ceva,nu?
-Aha...de un an și cateva luni,zic si Ramo ma întreabă din priviri despre ce e vorba.
Ridic neștiutoare din umeri.
-Si stii ca imi esti foarte draga,nu?
-Da stiu. Pentru ca te simt,raspund purul adevar.
De cand ma stiu simt oamenii si le ghicesc atat gandurile cat si intențiile fără ca măcar sa deschidă gura înaintea mea. Iar in timp abilitatea asta mi s-a ascutit atat de mult încât nu trebuie sa am o persoana in fata ca sa imi dau seama dacă este un suflet bun sau nu si András pot sa spun ca face parte din categoria oamenilor cu un suflet de milioane.
-Bun. Iar eu ca prieten al tău de suflet vreau sa te ajut dacă ma lași,spune rar fiecare cuvânt,de parca ar vrea sa se asigure ca mi se implenteaza direct în creier.
-Cum sa ma ajuți?intreb,iar Ramona devine si mai curioasa.
Incepe sa gesticuleze,ca sa afle mai multe detalii,dar din nou ridic neștiutoare din umeri.
-Esti constienta si tu ca de ramai in Iași nu ai sa scapi de ai tai,nu?intreaba si un oftat zgomotos se desprinde de pe buzele mele. Oriunde te-ai muta în orașul ala,tu nu o sa ai pace cu ea. Din câte mi-ai povestit si din ce am auzit eu mai mereu cand vorbeam cu tine pe Steam,mama ta nu o sa renunțe in a-ti manca zilele,continua,iar o gheara simt cum imi strange cu putere inima din piept fiindca sunt constienta si eu de acest lucru.
-Stiu...dar deocamdată nu am ce sa fac. Pana nu ma angajez ca sa am banii mei,nu prea am cum sa misc mai mult de atat,raspund cu tristețe.
-De asta te-am sunat,zice si il aud cum inspira adanc. Nu trebuie sa fii vreun geniu ca sa iti dai seama ca tu ai sa te îmbolnăvești din cauza nervilor daca mai continui sa stai acolo,moldoveanco. Egal ca esti cu ei în casa sau in alta parte. Atat timp cât ai sa stai în Iași,nu ai sa fii bine,zice si incep sa-mi musc cu putere buzele cand incep sa-mi tremure.
Ramo cand imi vede gestul,ma prinde de mana libera și incepe sa ma mangaie.
-Stiu...soptesc cu greu si imi infranez lacrimile ce vor sa-mi curga de ciuda pe obraji.
-Atunci am o întrebare pentru tine,zice in timp ce Ramo ma priveste îngrijorată.
-Si anume?
-Ai încredere în mine?vrea sa stie si clipesc buimaca cand il aud.
-Aaaa...da. De ce?
-Pentru ca eu iti jur ca n-am nici o intenție ascunsa cand vine vorba de tine. Te consider sora mea si imi doresc sa te aduc la Timișoara ca sa scapi de toti si de toate.
Mi se blochează respirația cand il aud.
-Poftim?intreb ca trasnita si trag o gura mare de aer in plamani.
-Daca tot vrei sa pleci,de ce nu o faci în alt oraș? Vorba aia...schimbi locul,schimbi norocul,nu?
-Si ce sa fac la Timișoara,András?intreb si pufneste.
-Cum ce?raspunde cu o întrebare,iar dupa ton imi dau seama ca l-au deranjat cuvintele mele. Ai sa iti schimbi viata! Nu asta iti dorești?ma ia la 3 pazeste si inca un pufnet se desprinde de pe buzele lui.
-Andras...oftez. In primul rand cum naiba sa vin singura la Timișoara? Si in al doilea...continui,dar ma întrerupe cand incepe sa vorbească peste mine.
-Da cine zice ca vii singura? Am sa vin eu după tine.
Imi cade fata cand il aud.
-Ba tu esti nebun?intreb si chicoteste.
-Pentru ca vreau sa te ajut sunt nebun?
-Aaa...nu numai de asta!exclam vexata. Cum? Sau de ce ai vrea sa faci asta?
-Pentru ca imi ești draga ti-am mai zis asta si pentru ca imi doresc sa fii bine.
„Doamne!!! Jur ca e nebun!!!”
-Asa pe de moca?vorbeste gura fără mine si incepe sa maraie.
-Da tu chiar vrei sa intru pe joc si sa-ti infing un glont in cap pentru întrebarea asta de doi lei?haraie si m-ar bufni rasul daca nu as fi atat de socata,pentru ca Andras e unul dintre cei mai buni jucători romani.
El merge la tot felul de campionate pe tara cu jocul asta,iar pe multe dintre ele le-a si câștigat pe primul loc din câte mi-a spus. Dar nici n-are cum sa fie altfel,cand are o tinta de iti da dauna totala.
-Asculta-ma moldoveanco,ii aud vocea ce de data asta suna mult mai calma. Imi doresc sa ieși de acolo,iar asta e sansa ta. Lasa-ma sa te ajut,daca soarta tot a vrut sa ne cunoaștem pe un joc si am ajuns sa ne înțelegem atat de bine. Ti-am povestit viata mea,deci...nu ai de ce sa te temi. Nu ti-as face nici un rau si nici nu mi-as bate joc de tine. Ce naiba? Doar ne cunoaștem!
„Stiu si eu asta,dar pentru mine e de necrezut ca un străin sa vrea sa ma ajute fără sa aștepte nimic in schimb. Mie nu îmi da mama nimic pe gratis. Trebuie sa fac curat sau sa o slugaresc daca vreau sa primesc vreo pereche de papuci noi,iar dupa ce mi-i cumpara,imi scoate ochii pentru ei pana in momentul in care se rup.”
-Alexandra! Mai ești cu mine?ii aud vocea si inghit in sec.
-Da,raspund putin pierduta.
-Ce zici? Vrei sa facem asa?intreaba,dar nu ma lasa sa raspund. Nu te gandi la ce o sa fie după,fiindca ai sa te descurci,iar eu am sa te ajut cu tot ce pot. Ai sa stai cu mine pana cand ajungi sa te descurci singura. Sau poți sa o faci și dupa aia. Pe mine oricum nu ma incurci. Ti-am zis doar ca am un apartament cu 3 camere.
„Mi-a zis si asta. Sta undeva prin centrul Timișoarei si e singur inca de la 18 ani,pentru ca părinții lui au preferat sa se mute la casa undeva in afara orașului,iar apartamentul i-a rămas lui.”
-Doamne!exclam in soapta. Tu vorbești serios?intreb de parca nu mi-ar veni a crede ca tot ceea ce mi-a fost dat sa aud chiar e pe bune.
-Da! Bine-nteles ca vorbesc serios,replica cu fermitate si un nod enorm mi se formează în gat. Vin dupa tine de ziua ta. Am sa vorbesc la munca sa imi dea libere si intre sărbători. Ce zici?
-Da...eu nu am nici un ban,raspund in schimb,iar Ramo se schimba putin la fata cand realizează încotro se indrepata discuția.
„Stiu cum pare si suna din afara,dar ea nu are intuiția mea si nici nu a stat sa vorbească cu orele cu Andras. Eu îl cunosc pe tipul asta. Ii stiu toata istoria,la fel cum și el o stie pe a mea. Iar intr-un an de zile ne-am apropiat atat de mult,incat am impresia ca imi este prieten de o viata. Sau mai bine zis dintr-o alta viata.”
-Da da-i dracu de bani si de bilete daca la ele te gandesti!pufneste ca scos din minți. Tu zi-mi,da sau nu? Ca de restul ma ocup eu.
„Vai de mine!!! Pai cum sa plec asa??? Sa nu am nici un ban??? Ce dracu fac??? Nu mi-a plăcut niciodată sa fiu o lipitoare. Mereu mi-am dorit sa-mi castig singura banii,doar ca sa nu aud discuții de genul,ti-am dat și ti-am facut. Sunt sătulă sa-mi fie scoși ochii!!!”
-Raspunzi??insista si imi i-au mana din prinsoare Ramonei,doar ca sa-mi trec degetele prin par.
Mintea incepe sa-mi gândească la foc automat si pun în balanta toate bunele,toate relele si toate riscurile. La nivel rational imi da rau de tot cu virgula,iar frica de necunoscut joaca un rol foarte important în toată aceasta combinație,insa instinctul ma indeamna sa actionez,iar in urma imboldului,cuvintele bunicii rasuna cu ecou in capul meu.
„Drumul ce duce spre nicăieri,e cel bun pentru tine.”
-Vai sa innebunesc!zic si bufnesc deodata in ras.
-Ce ai nebuno?aud vocea lui Andras printre hohotele mele,in vreme ce Ramo se uita la mine fix ca la una ce tocmai a scăpat de la balamuc.
-Drumul ce duce spre nicăieri e cel corect!raspund,iar Ramo ma priveste ca trasnita,in vreme ce Andras tace mâlc.
Imi vin in minte toate datile in care bunica imi spunea ca mereu trebuie sa ma bazez pe instinc ca sa ajung departe,apoi visurile de dupa moartea ei in care ma indemna sa continui sa merg. Dupa imi rasare de nicăieri o amintire in care ea imi spunea ca am sa ma mărit departe de casa și pun toate lucrurile cap la cap,iar rezultatul ma aduce exact in prezent. In clipa asta ma aflu exact in locul pentru care ea m-a pregătit atatia ani de zile.
„Doamne!!! Cum e posibil asa ceva??? Calea mea a fost scrisa dinainte??? Dacă da,urmează sa ma hotarasc pe ce drum vreau sa apuc. Alegerea sta in mainile mele acum. Raman in întuneric sau pasesc in lumina spre necunoscut,exact ca în vis?”
Cu mintea lucrandu-mi la intensitate maxima,un zâmbet imens imi apare pe buze cand ma hotărăsc încotro sa ma poarte pasii.
-Andras!tip fericita.
-Sunt aici,ma asigura.
-Intr-o luna vreau sa face cunostinta fata in fata!zic si un sunet de fericire se desprinde de pe buzele lui,în vreme ce lui Ramo ii cade fata.
-Asta e moldoveanco!exclama bucuros si deși nu-l vad,stiu ca in momentul asta poarta pe buze un zâmbet cat China de mare.
-Multumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!repet intr-una si incepe sa rada de încântare ca am acceptat ideea lui nebuna.
-Abia aștept sa ne vedem,moldoveanco!
„Si eu...si abia aștept sa scap din Iad. Doamne!!! Îngerii chiar exista pe pamant,iar tu lucrezi prin ei! Exact asa cum imi spunea bunica.”