De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 22

Stefan:
In urma cu 12 ani...
 
In timp ce imi verific mașinile ca sa ma asigur ca e totul in regula pentru auditul ce urmează sa ajungă în cateva ore,ii vad pe cativa dintre ai mei cat sunt de panicați.
-Ce aveți?intreb,iar ei ma privesc temători. Respirati!ii indemn si toti trag aer ca la comanda in piept.
„Nu inteleg de ce se tem atat? Doar nu coboara Dumnezeu pe pamant,vin doar niște oameni profesionisti ce vor sa verifice cat de pregati sunt operatorii,atat,nimic mai mult. Si nu e prima data cand se întâmplă lucrul asta. De câteva ori pe an avem audit...nu e ceva nou pentru nici unul...si atunci...de ce naiba se tem? Dacă știu ce au de făcut,pentru ca lucrează zilnic la postul lor,de ce sunt atat de îngroziți? Cand esti bazat pe un lucru,n-ar trebui sa ai nici o emoție,fiindca stii ce faci...dar ma rog...o fi și oameni mai emotivi,iar eu prea just în gândire și comportament.”
In timp ce inspectez fiecare masina in parte ca sa ma asigur ca totul merge struna ca ăia sa nu găsească nici un motiv pentru a comenta,o vad pe bruneta cu ochi verzi ce e angajata de o luna,dar pe care am scos-o chiar zilele trecute din școlarizare,pentru ca,după o săptămână a rămas singura pe masina si chiar face o treaba buna,cum se furișează printre mașini ca sa ajungă la mine.
„Bine...încă nu stie sa vorbească în termenii impuși de fabrica,dar asa cum poate ea sa imi explice,inteleg ceea ce vrea sa-mi spună. Si cu toate ca nici un angajat pana la ea nu a fost scos mai repede de 3 luni din școlarizare de cand sunt eu in aceasta firma,personal am dat cu pixul pe foaie si i-am făcut contract nedeterminat pe răspunderea mea,fiindca consider ca are nevoie de aceasta încredere pe care i-o ofer. Cu toate ca o vad capabila de multe si ii merge mintea brici,are momente în care se pierde daca o iei putin mai repede. Asa ca,gestul meu e un cadou ce sa ii dea putin aripi si sper sa isi găsească din ce în ce mai mult curajul ca sa le deschidă si sa vadă ca este in stare sa se înalte.”
-Stefan,sopteste cand ajunge langa mine si imi retin un zâmbet cand o vad cat e de sfioasa.
„Intr-o luna s-a prins si ea cum sta treaba si a înțeles ca am puterea sa „ingrop un om sau sa-l ridic",daca imi doresc oricare dintre cele doua variante. A înțeles ca indiferent de cine sta in fata mea,cuvântul meu cântărește atat de mult,incat si directorul vine sa imi ceara părerea cu privire la tot ce tine de firele ce trebuie sa treacă pe la mine ca sa intre în producție. Si cu toate ca nu am facultăți pentru asa ceva,m-a dus capul,iar la randul meu am avut parte de oameni ce mi-au deschis porți si am profitat de orice ocazie ca sa ma ridic cat pot de sus. Eu la 18 ani m-am angajat la fabrica asta,exact ca ea. Imediat după ce am ieșit de pe băncile scolii,am intrat la munca. Bine...nu ca înainte n-as fi facut-o. Muncesc de la 14 ani,dar pe unde am putut. Cel mai mult am facut-o in construcții și la pădure. Am carat la saci de ciment si la trunchiuri de copaci de mi-au ieșit pe ochi. Fiindca la vârsta de 14 ani,bunicul din partea tatălui ce era neamț,a murit. Iar înaintea lui cu 3 ani,o făcuse bunica,ce era unguroaica. Eu am stat cu ei pana atunci,dar in noment in care nici unul dintre ei n-a mai fost,ai mei au părăsit Valea Jiului fiindca lucrurile incepeau sa se strice foarte mult si am venit la Timișoara,in vreme ce bunicii din partea mamei au hotărât sa se mute înapoi la Craiova. Locul lor natal. Dar cum pe vremea comunismului,toata tara trăgea spre Hunedoara,fiindca acolo erau minele,iar salariile erau foarte mari,bunicii din partea mamei au venit spre Petroșani. Asa s-au cunoscut părinții mei. In fine...cand am ajuns aici,ai mei nu au știut cum sa se descurce pentru ca erau învățați cu bani grei,iar in Timișoara nu aveau nimic si nu cunoșteau pe nimeni care sa ii îndrume. Banii ce ii aveau de pe urma a 3 apartamente ce le-au vândut din Valea Jiului s-au dus in scurt timp,iar singurul ce mai tinea casa,era tatal meu. Insa cum era un singur salariu in casa,iar noi sase la număr,era foarte greu sa ne întrețină. Asa ca,fiind cel mai mare dintre frati,am mers sa lucrez orice,doar ca sa aduc un ban în casa,iar de atunci și pana in ziua de astazi muncesc și ii ajut cu tot ce pot. Cand am ajuns sa lucrez la fabrica asta de cablaje,mi-a plăcut in primul rand colectivul. Fiindca in perioada aceea foarte mulți tineri venise sa se angajeze. Asa am ajuns sa leg o prietenie stransa cu,Cozma. Olteanul ce e cu un an mai mare ca mine,mi-a devenit in scurt timp ca un frate si impreuna ne-am ridicat in ierarhia firmei. Ne plăcea atat de mult ce facem și eram atat de nerăbdători sa invatam orice misca in fabrica,incat eu după 3 luni de școlarizare am ieșit rezerva de sef,iar el reglor si in decurs de un an,eu invatat tot ce se putea din firma. Asa am ajuns trainer si l-am luat sa lucreze pe mașinile unde activam. De atunci și pana acum lucram impreuna,iar eu imi pun toata baza in el cand nu pot sa fiu la mașini ca sa verific ce se întâmplă cu ele.”
-Cu ce pot sa te ajut,Alexandra?intreb cand o vad ca incepe sa-si muste emoționată buzele.
-Imi e frica sa nu o fac lata cu auditul,raspunde cu voce mica.
-N-ai sa o faci,o asigur si ma priveste stamb.
"Dumnezeule! Cand o vad asa imi vine sa ii infing doua la cur,ca sa-i vina mintea la cap. Cum poate sa se îndoiască de ea,cand intr-o luna de zile a fost capabila sa învețe masina aia cap coada si pe deasupra mai face si reglaje la ea. Sunt femei ce lucrează aici de ani de zile și nu stiu la ce se folosește o cheie sau un imbus,iar ea nu are nici o treaba in a le folosi."
-Nu te uita asa,Alexandra. Doar știi ce presupune locul tău de munca,nu?intreb si incuviinteaza din cap. Atunci de ce te temi?
-Da,știu ce presupune...dar știi ca nu ma pricep la termenii pe care ii folosiți. Nu ma pot pune sa le explic lor,asa cum îți spun ție cand am vreo problema.
Inspir adanc,fiindca imi vine sa-i readuc aminte faptul ca nimeni nu cere de la ea perfecțiunea,doar după câteva săptămâni de producție,dupa ii fac semn sa ma urmeze.
-Doar calmeaza-te si totul o sa fie bine,ok?intreb cand vad cum incepe sa se agite.
-Daca as putea,chiar as face-o...murmura si imi arunca repede o privire.
-Trebuie sa înveți cum sa-ti stăpânești emoțiile,micuto,zic in vreme ce ne indreptam pasii spre biroul central al producției și vad cum pe buzele ei apare un mic zambet.
Unul la fel de mic și dulce cum rasare de fiecare data cand aude cuvantul „micuto" desprins de pe buzele mele.
„Stiu...dau dovada de neprofesionalism,dar ce sa fac? Nu ma pot abține. Chiar e micuta. Atat la înălțime,cat si la felul în care gândește. Se vede ca inca nu e coapta cum trebuie,dar având în vedere ca nu de mult a facut 18 ani,nu e un lucru ieșit din comun. Dar are tot timpul din lume sa învețe fiecare aspect al vieții. Insa inainte de toate,trebuie sa-si înfrunte fricile ce abia o lasa sa evolueze. Trebuie sa conștientizeze ca temerile ce i-au fost inoculate pana acum,nu fac altceva decât sa o tina în loc.”
-Stefan!!!aud unul dintre băieții ce lucrează la mine pe masini cum ma striga si intorc capul in direcția lui. Am nevoie de firul 316! Negru cu albastru. Imediat mi se termina și nu vad nici o bobina pe aici.
Incuviintez din cap,iar cand ajung in dreptul biroului central,scot din sertar un ecuson pe care scrie,școlarizare. I-l dau brunetei,apoi intru in programul lagărului si bifez firul de care are nevoie,Florin,apoi fixez cel mai mic interval de a fi adus în producție. Adică 5 minute,ce inseamna urgenta maxima.
Ma indrept de spate dupa ce comand firul,apoi o conduc pe bruneta pana la masina ei de rasucit.
-Acum poți sa stai linistita. Daca greșești cand vine auditul,ai o scuza cand ei o sa-ti vadă ecusonul din piept. Esti in școlarizare,replic si ii fac cu ochiul,pentru ca știu ca nu s-ar pune nici dracu sa verifice dacă lucrul asta e adevărat sau fals.
Verdele auriu din privirea ei sclipește,iar un chicot suav se desprinde de pe buzele ispititoare.
-Multumesc,Stefan! Esti cel mai tare!chitaie fericita și imi mușc interiorul de jos al buzei,doar ca sa nu bufnesc in ras.
„Daca ai sti tu cat adevar grăiești micuto...doar ca eu ma gândesc la cu totul altceva,fiindca de o luna imi fac laba din cauza ta,pentru ca non-stop imi sta capul doar la tine și nu mai am nici o tragere de inima sa merg la alta. Bine măcar ca am aflat faptul ca esti libera și n-am nici un impediment in drum ca sa ajung la tine. Altfel ar fi trebuit sa-mi bag putin coada in relația ta ca sa te fac a mea...dar asa...am drum liber spre tine și jur ca ai sa sfârșești la mine in brate mai devreme sau mai târziu.”
Surad in urma gândurilor,iar ea continua sa imi zâmbească in vreme ce din nou ma priveste fascinata.
-Pune-te si muncește,micuto. Nu mai visa la cai verzi pe pereți,replic si clipește buimaca cand ma aude.
Obrajii ii iau imediat foc și isi muta ochii de pe mine.
Ma abțin sa nu chicotesc,fiindca imi ia cuvintele in serios,dar eu doar o sicanez putin ca sa se învețe cu tot felul de situații in care cu siguranta o sa fie pusa.
"Aici sunt si persoane bune într-adevăr,dar găsești și uscăciuni,ce sunt in stare sa te doboare psihic și cu o simpla gluma,daca nu știi cum sa o tratezi si esti mai slab de inger."
-Ne vedem mai târziu,Alexandra,zic cand se pune sa bage fire in masina de rasucit.
-Ok...raspunde soptit si ma întorc pe calcaie,dupa imi indept pasii spre băieții mei.
Bag mana după telefon când începe sa-mi sune și raspund cu ochii pe un ametit de al meu ce se invarte pe loc de zici ca si-a pierdut capul de pe umeri și nu știe unde sa-l caute.
-Stefan,zic in timp ce pornesc spre Cosmin.
-Stefane! Sunt eu,Ana. Am nevoie de tine la Audi,fiindca o angajata ce e noua mi-a băgat greșit un fir in carcasa,iar cand l-a scos a stricat conectorul,imi zice sefa de la sectorul respectiv si incuviintez din cap,chiar daca nu ma vede.
-Bine. Vin cat pot de repede,replic inainte sa inchid. Ce ai de te tot invarti ca o curca beata?il intreb pe Cosmin cand ajung langa el.
-Sa-mi fut una! Nu stiu unde dracu mi-am pus cleștele de dezizolat,raspunde si isi trece degetele de cateva ori prin parul brunet.
-Iar?intreb si imi arunca o privire vinovata. E al treilea cleste ce il pierzi luna asta. In curând o sa ne pună ăștia sa le plătim din cauza ta,surad si ofteaza.
-Nu stiu ce naiba tot fac cu ele. Uit unde dracu le pun.
-Bine,oftez. Nu te mai agita. Am sa-ti scot unul din magazie,continui si imi indrept pasii spre scularia de peste drum,iar cand intru inauntru,Gigi se ridica de la biroul lui.
-Ce faci Stefan?
-Am nevoie de un cleste,raspund si deschid sertarul unde stiu ca le tine.
-Iar?intreaba si chicotesc.
-L-am pierdut pe celalalt. Ma amețesc muierile astea de cap si uit pe unde il las,replic si rade usor in barba cand ma aude.
-Adevarul este ca nu stiu cum naiba de mai gândești limpede,Stefan. Eu sa fiu strigat intr-una de nebunele astea ce se vaita pentru orice si daca isi rup o unghie,as fi luat-o de mult pe ulei.
-Ce sa fac și cu ele?intreb in vreme ce i-au un cleste,apoi ridic usor din umeri. Trebuie sa le înțelegem ca nu fac un lucru ce e menit lor.
-Stiu...dar prea trag toate de tine,spune oftând.
-Lasa...nu-mi plânge de mila,ca ma descurc,chicotesc si ies din scularie,dupa ma indrept spre sectorul de la Audi si o caut pe Ana.
-Unde e cablajul?o intreb pe satena cu ochi negri cand dau de ea.
-Uite aici,raspunde si ma duce pana in dreptul unui ștender,apoi imi pune în brate un cablaj ce e tot gata,doar ca firele unde normal ar fi trebuit sa fie închise intr-o carcasa,stau atârnate in toate părțile. Conectorul asta e greșit,continua si imi arata un fir rosu ce are trompetele de la conector date peste cap,atat aia de la intrare cat si cea de la intrare.
-Ma uit sa vad când intra scula respectiva pe masina si ti-l fac,zic si incepe sa se agite.
-Nu poți acum,te rog? Nu știm când vin ăștia cu auditul si nu vreau sa avem probleme,zice pe un ton ce ii trădează grav neliniștea.
Oftez.
-Atunci ma duc sa schimb o scula ca sa ti-l fac acum,doar respira femeie,ca imi lasi impresia ca ai sa leșini,ii zic si inspira brusc cand ma aude,apoi ofteaza zgomotos.
-Mersi Stefane. Ce naiba m-as face fără tine?
-Ai supraviețui. Stai linsitita ca n-ai sa mori si daca ar fi sa nu mai fiu eu in fabrica,surad si clatina din cap.
-Sper sa fii aici pana ies eu la pensie,zice si chicotesc.
-Asta înseamnă ca o sa ieșim amandoi cam în același timp,zic si incepe sa rada.
-Pai de aia te si vreau aici,spune si imi face cu ochiul,apoi continua. Hai...acum dute si fa-mi firul ala te rog,ma repede și ranjesc. Raman datoare cu o cafea,spune cand imi vede buzele arcuite.
-Normal!pufnesc. Doar nu crezi ca ti-l fac pe degeaba?
Chicoteste.
-Hai...te sun când e gata,mai zic inainte sa ma intorc pe calcaie,fiindca stie ca n-am sa astept nimic de la nimeni in schimb.
Asta îmi e meseria si nu trebuie nimeni sa imi mulțumească pentru munca pe care trebuie sa o fac.
-Mersi încă o data!ridica totul si incuviintez din cap,iar cand ajung in dreptul mașinilor mele,ma fac ca nu aud angajații ce imi striga numele de cum ma vad.
In vreme ce ma indrept spre o masina ce stiu ca mai are putin si o sa trebuiască sa se schimbe firul pe ea,ma uit după bruneta ce a ajuns sa-mi bântuie atat zilele cat si nopțile.
O vad cum rade cu Zara si zambesc in coltul gurii.
„Hai ca ești pe drumul cel bun,micuto. Atâta timp cât găsești puterea sa razi,ai toate șansele sa te si vindeci.”
 
 *****